Adelin Petrișor, la întoarcerea din Turcia: „Sunt oameni care nu mai au lacrimi și se uită în gol“ VIDEO
0Jurnalistul TVR Adelin Petrișor a povestit la emisiunea CONTEXT ce sentimente a trăit atunci când a asistat la operațiunile de căutare a supraviețuitorilor.
„Acolo, în Gaziantep, sub clădirea care se vede în imagini, oamenii credeau că sunt vreo 50 de victime, iar salvatorii erau convinși că cel puțin una este în viață - un bărbat, pentru că vorbiseră cu el la telefon, a explicat Adelin Petrișor", invitat la emisiunea CONTEXT, după întoarcerea sa din Turcia.
"Și săpau, spărgeau betonul, care este o operațiune foarte delicată, vorbim de zeci de tone de beton, însă trebuie să intervii atât de ușor încât să nu omori oamenii care ar putea fi în viață dedesubt. Au tot felul de endocamere pe care le bagă, microfoane, și ai noștri au așa ceva (n.r., salvatorii români). Au un microfon care intră, e foarte sensibil și practic poți să auzi bătăile inimii. Dar ca să auzi bătăile inimii, trebuie să urli, să se facă liniște. Prima dată mi s-a ridicat părul pe mână (n.r., când s-a strigat), am experimentat asta de zeci de ori în trei - patru zile".
Adelin Petrișor a povestit ce a văzut în timp ce pe ecranul emisiunii se derulau imagini pe care el și operatorul Dragoș Stoian le înregistraseră: "Cei mai mulți din echipa din imagini sunt oameni care dau cu pickammerul, sunt și maiștri, sunt ingineri, structuriști care știu cam unde trebuie intervenit, dar greul îl duc băieții ăia cu două clase cu mască la gură, pentru că e un praf de e greu de povestit cât de greu este să respiri acolo, și oamenii ăia sparg, oamenii ăia aruncă. Ei se încălzeau la foc făcut cu parchetul pe care îl scoteau dintre planșeele făcute sendviș ale blocului. Și din când în când mai vezi că scot cîte o canapea, câte o jucărie. Am văzut asta și la cutremurul din Italia, muncitorii au foarte mare respect pentru bunurile pe care le găsesc acolo. Și aproape cu religiozitate le pun frumos într-un colț, pentru că legate de bunurile alea sunt povești ale unor oameni, ale familiilor respective, ale copiilor. Am văzut o bicicletă plină de nămol și de funingine și vorbeam cu Dragoș Spătaru (n.r., operatorul): te gândești că acum două zile un copil mergea cu bicicleta asta și că poate acum copilul acela e undeva între două etaje de beton? E foarte foarte greu pentru oamenii ăștia să facă ceea ce fac. Și din când în când se schimbă, se uită pe internet, fumează o țigară sau mănâncă un sendviș, dar niciodată șantierul nu se oprește".
Adelin Petrișor a mărturisit că un lucru greu de suportat a fost să vadă rudele celor dispăruți. „Sunt oameni care nu mai au lacrimi să plângă și care stau pe câte un gard și se uită în gol. Și așteaptă. Unii nu au unde să stea".
Adelin Petrișor a dezvăluit și povestea unei fotografii care a devenit virală pe internet: "Sunt localități mici, izolate, unde salvatorii au ajuns în a doua, a treia zi. Este o poză celebră pe internet cu un tată care și-a ținut fata de 15 ani de mână, trei zile. Fotografia e făcută de un turc care lucrează pentru AFP. Și el a declarat pentru presa germană că tatăl îl rugase ca să-i facă fotografie cu «prințesa» lui. Deci omul ăla plângea și-și ținea fata de mână, de trei zile. Au fost localități în care s-a ajuns peste trei zile, dar asta se întâmplă peste tot".
Se încarcă comentariile...
