Legea învățământului superior a fost aprobată. Ce probleme rămân nerezolvate

Rectorii care sunt în funcție la intrarea în vigoare a noii legi a Educației pot să mai stea încă un deceniu la conducerea universităților. Cel puțin așa au decis deputații din Comisia pentru învățământ care au terminat de dezbătut legea învățământului superior. De asemnea, aceștia au mai decis introducerea unor amenzi pentru persoanele care cumpără sau vând lucrări științifice, dar și introducerea unor excepții la normele de etică universitară.

Foto: Arhivă / Unsplash

Concret, amendamentul adoptat la articolul 137 al noii legi, arată că: „Durata mandatului de rector este de 5 ani. O persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate. În calculul numărului maxim de mandate se iau în considerare și mandatele de 5 ani incomplete, întrerupte în urma demisiei, demiterii sau suspendării“. Acest text a înlocuit varianta Ministerului Educației care propusese ca la numărul maxim de mandate să fie luate în calcul și mandatele în curs la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. „Legea vine cu o ipocrizie spunând că limitează numărul de mandate la două. Două de acum încolo, după ce sunt destui rectori cu trei mandate. Au fost 12 ani rectori, o să mai fie încă 10, deci în total vor fi la conducerea universităților 22 de ani”, arată sociologul Marian Preda, rectorul Universității din București pentru Edupedu.ro

El susține că toți votanții îi sunt subordonați rectorului în funcție și că astfel se creează un avantaj competițional major, deoarece rectorul poate să influențeze salarizarea, angajarea, sancționarea, numirea în funcții și toate acestea îi oferă un control suplimentar asupra votanților și, implicit, asupra voturilor lor. „Când lucrul acesta se perpetuează 22 de ani, este clar că nu mai există o libertate de opțiune și o egalitate de șanse între potențialii candidați la funcția de rector. Rectorul în funcție are un avantaj competițional aproape imbatabil“, a mai spus rectorul.

Excepții de la normele de etică universitară

În același timp, deputații au aprobat mai multe excepții de la normele de etică universitară, astfel că a fost introdus un alineat nou în articolul 168 al legii, unde sunt definite plagiatul și alte abateri de la normele academice de etică, articol care privește excepțiile. „Art. 168 (2) Nu constituie abateri de la normele de etică diferențele de concepție teoretică, experimentală sau practică, erorile materiale de citare, diferențele de interpretare a datelor, precum și diferențele de opinie“, prevede noul amendament.

„Această prevedere va duce la o negociere referitoare la: de la ce cifră avem de-a face cu plagiat și astfel deschidem o poartă în care totul se va rezuma la câte erori sunt considerate plagiat și câte nu. Va fi și mai greu să analizezi lucrările cu probleme”, atrage atenția expertul în educație Mihai Maci. Tot el crede că ar trebui să se precizeze ce sunt aceste erori, dar și să existe sancțiuni ale întregii comisii de verificare a acestor lucrări. „Dacă lucrarea este promovată, înseamnă că toată comisia și-a dat acordul. Nu poate exista un om care trece prezentarea doctoratului dacă cineva din comisie îi spune că lucrarea nu este validă. pentru că trebuie să o refacă. Dacă comisia e de acord, înseamnă că ea are o problemă. Atunci, coordonatorul lucrării trebuie să nu mai aibă dreptul să coordoneze și alte persoane, iar școala doctorală din care acesta a făcut parte să fie pusă sub semnul întrebării”, precizează expertul.

Proiectul legii învățământului universitar mai precizează și că „În situaţia în care se dovedeşte că actul de studii s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului cadru de etică şi deontologie universitară‚ rectorul are obligaţia de a solicita instanţei de contencios administrativ anularea acesteia/acestuia‚ conform prevederilor legale”. Acest lucru a fost criticat aspru de studenți, deoarece, conform legii 544/2004, instituția de învățământ superior are posibilitatea prescrierii plagiatului în tezele de doctorat într-un termen de un an, precizează Alianța organizațiilor studențești (ANOSR), care critică această prevedere și o consideră inacceptabilă și rușinoasă. La rândul lui, expertul în educație Mihai Maci spune că acest lucru reprezintă o banalitate absolută și că pune piedici în identificarea lucrărilor plagiate. „Contează foarte mult cine este plagiatorul și dacă are sau nu o funcție importantă. Este foarte greu să verifici toate lucrările de doctorat pentru a vedea cine plagiază și cine nu. Dacă o persoană a plagiat și peste cinci ani ajunge într-o funcție importantă, această condiție de prescriere a plagiatului este inutilă”, arată acesta.

Sancțiuni

În noua lege a învățământului superior au fost introduse și sancțiuni consistente pentru persoanele care vor să cumpere sau să vândă lucrări de doctorat, licenţă sau masterat, astfel încât acest fenomen să fie descurajat, potrivit ministrei Educației, Ligia Deca. Întrebată cum se vor descoperi aceste site-uri care se ocupă cu vânzarea de lucrări de licenţă, masterat sau doctorat, Deca a spus: „Ele sunt cunoscute în lumea academică. În multe cazuri există şi anunţuri sau fluturaşi care sunt distribuiţi în comunităţile academice. Este, cred eu, destul de facil, într-o primă fază, ca acele comisii de etică de la nivelul universităţilor să se autosesizeze şi să ridice această chestiune”. Pentru cei care cumpără astfel e lucrări amenda va fi între 5.000 și 50.000 de lei, iar pentru cei care vând lucrările, amenzile vor fi între 100.000 și 200.000 de lei, potrivit Art. 258 al legii.

Mihai Maci a precizat că un profesor poate identifica foarte ușor faptul că un student nu își scrie singur lucrarea. „Când ești profesor și coordonezi licențe sau alte lucrări, știi care este nivelul acestor studenți, iar dacă ei la început îți spun o structură a lucrării, iar la final vin cu alta, clar acolo e o problemă”. Legat de acest lucru, expertul mai spune că problema este la cei care nu vând lucrări ci sunt ajutați de alte persoane în mod gratuit. Teodor Iancu, vicepreședinte ANOSR spune și el că, din păcate, acest fenomen a luat amploare în rândul studenților în ultima perioadă, dar este optimist și crede că sancțiunile vor ajuta. „Nu e o piață foarte ascunsă, dacă cauți pe Google găsești site-uri care spun că se ocupă cu asta, găsești și numere de telefon, orice. Important e să se vrea stoparea acestui fenomen, dacă se vrea, se poate realiza”.

 Facultate de 2 ani

Facultatea de 2 ani se regăsește și ea în legea învățământului universitar și, potrivit ministrei Educației, Ligia Deca, este văzută ca o soluție pentru criza de specialiști de pe piața muncii. „Reînfiinţăm ciclul scurt de admitere cu diplomă de Bacalaureat, companiile mari au solictat asta, în special IT, au nevoie nu de licență, dar au nevoie de un nivel intermediar de învățământ superior, este o tendință europeană și există facilități fiscale pentru operatorii economici pentru dual”, a spus ministra. Orice universitate poate organiza astfel de programe, în afară de Medicină, Drept și Arhitectură. Expertul Mihai Maci crede că prin aceste studii de scurtă durată, statul face un fel de declarație publică în care spune că educația universitară e pur formală sau chiar inutilă: „Dacă pot să fac facultatea în 2 ani, de ce să nu pot să o fac în unul, în 6 luni sau chiar să mă duc la un ghișeu și să îmi obțin diploma. Mi se pare ceva super caricatural. Faceți cumva ca pe piața muncii să conteze abilitățile, nu diploma”.