Cum se schimbă viața copiilor de grădiniță. Modelul educațional propus de minister, între fantezie și realitate

Începând cu anul școlar 2024-2025, educatorii vor elabora un raport descriptiv de evaluare pentru copiii de grădiniță, esențial pentru înscrierea în clasa pregătitoare. Raportul va acoperi diverse domenii de dezvoltare, dar expertul în Educație Marian Staș avertizează că un model educațional prea complex ar putea deveni copleșitor și că descentralizarea ar putea oferi soluții mai adaptate nevoilor locale.

Ce trebuie să șție un copil la finalul grupei mari - Foto Shutterstock

Potrivit unui document pus în consultare de Ministerul Educației, din anul școlar 2024-2025, educatorii vor fi obligați să întocmească un raport descriptiv de evaluare pentru fiecare copil la finalul grădiniței, necesar la înscrierea în clasa pregătitoare. Raportul va fi un document-tip care evidențiază nivelul de cunoștințe și abilități ale copilului, esențiale pentru pregătirea sa pentru viață și adaptarea în mediul școlar. Acesta va fi completat de către echipa formată din cadrul didactic și profesorul consilier școlar, fiind un document confidențial care va fi comunicat doar părinților sau reprezentanților legali ai copilului. 

Raportul va ghida învățătorii în personalizarea procesului de învățare, adaptându-l nevoilor și potențialului fiecărui copil. 

Documentul vizează mai multe domenii de dezvoltare. Concret, este vorba de dezvoltarea fizică, dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii, dezvoltarea limbajului, a comunicării, a premiselor citirii și scrierii, dezvoltarea socio-emoțională și capacități și atitudini de învățare. 

Printre altele, educatorii trebuie să evalueze coordonarea mișcărilor, independența în igiena personală, comportamentul în jocuri, obiceiurile alimentare sănătoase, capacitatea de a lucra în echipă, de a crea și construi forme, de a descrie nevoile ființelor vii, de a număra și de a experimenta relația cauză-efect. De asemenea, ei observă abilitatea de a povesti, corectitudinea gramaticii, recunoașterea literelor, scrisul, participarea la discuții, respectarea regulilor de comportament, adaptarea socială, exprimarea emoțiilor și curiozitatea pentru învățare. În total, vorbim de 40 de indicatori pe care trebuie să îi bifeze un copil la finalul grupei mari.

Modelele educaționale, trebuie să fie adaptate la realitate 

Marian Staș, expert în educație, sugerează că descentralizarea sistemului educațional ar putea permite școlilor să își dezvolte propriile modele curriculare, adaptate nevoilor specifice ale comunității lor. 

Pune noul raport presiune pe copiii de grădiniță? „Răspunsul onest este acela de la Harvard: Depinde.”, spune expertul în politici educaționale Marian Staș.   

„Depinde de mulți factori și e vorba de ceea ce înseamnă distanța de la model la realitate. Pentru că un model e obligatoriu să fie complet. Oricât ar părea de încărcat, de greu,, e important să fie cât  mai complet făcut. Observațiile mele sunt următoarele: în primul rând, marile categorii sunt cele importante. Adică e vorba de coordonare, de relaționare, de gândire, de ranționament și așa mai departe. E un model evident necesar și care acoperă componentele naturale, fireștii de creștere ale copiilor. E posibil ca declinarea lor în componente specifice să fie un pic prea bogată.”, explică Marian Staș pentru „Adevărul”.

Asta pentru că vorbim de cinci categorii mari, împărțite fiecare în 5 -10 subpuncte. 

El subliniază că, deși modelele educaționale trebuie să fie cuprinzătoare și bine structurate, acestea trebuie să fie și flexibile pentru a se adapta la diversitatea comunităților și a contextelor locale.  Cât despre punerea în fapt a modelului, „nuanțele sunt foarte bogate”, subliniază expertul. 

„Asta este și motivul pentru una dintre pledoariile mele importante pentru descentralizare, pentru deschiderea modelului către comunități. Pentru că, în mod cert, comunități din Ardeal funcționează psiho-emoțional diferit față de comunități din Moldova, sau din Muntenia, sau din Dobrogea, sau din Crișana, sau de peste tot, pentru că oamenii sunt diferit. Și atunci, modelul care are siguranță va fi nuanțat în funcție de felul cum funcționează oamenii acolo, și educatorii, și copiii, și mamele, și tații, și așa mai departe. E un motiv cât se poate de normal și de natural ca viața să bată filmul, cu alte cuvinte realitatea din teren să fie mai tare decât modelul, pentru că, mai ales la vârstele din acestea crude, în care copiii sunt în proporție de 90% dependenți de mami și de tati, și de familie, valorile familiei bat, fără niciun fel de problemă, orice fel de model. Și e firesc, e normal să se întâmple așa, chiar și la vârste mai mari. Atunci, e foarte interesant de văzut care vor fi nuanțele, care vor fi declinările, sau decriptările psihocomportamentale, specifice fiecărei regiuni în parte.”, ne lămurește Marian Staș. 

Expertul în educație subliniază importanța descentralizării curriculei educaționale, argumentând că școlile ar trebui să aibă libertatea de a-și adapta modelele curriculare în funcție de specificul comunității și de nevoile copiilor din acea zonă. 

Părinți competitivi

Marian Staș își exprimă îngrijorarea cu privire la presiunea competițională excesivă asupra copiilor din medii urbane și corporatiste și se întreabă dacă sistemul educațional actual pregătește suficient de bine profesioniștii care să gestioneze aceste provocări.

„E posibil să apară și exagerări. Suntem cum suntem și generațiile de părinți de acum funcționează extrem de competitiv, mai ales cele din mediile corporate, din mediile urbane. Unii părinți, dacă nu e copilul de la trei, patru, cinci ani cel mai tare din parcare, consideră că e dezastru mondial, tragedie în familie.”, adaugă expertul.

„Lucrurile trebuie gestionate cu un grăunte de înțelepciune, dar cred că foarte important va fi rolul educatorilor, oamenilor din sistem. Nu știu ce în măsură sistemul produce profesioniști care să gestioneze așa cum se cade povestea ca atare.  În orice caz, modelul este unul rotund, așa, complex și are în el piesele necesare, importante, este un referențial de bună calitate despre ceea ce ar trebui să însemne o dezvoltare nuanțată și eficientă a copilor ca să-și asume mai departe învățământul primar.”, a punctat acesta. 

Totuși, un model educațional prea complex, cu multe subcategorii, poate deveni copleșitor atât pentru copii, cât și pentru educatori. 

„Senzația mea este că marile categorii conțin în ele un pic cam prea multe subcategorii. Mi se par multe și pentru adulți, dar pentru copii”, a mai spus Marian Staș.

Pe de altă parte accesul la educație timpurie în România este limitat. Mai exact, țara noastră ocupă ultimul loc în ceea ce privește rata de participare la învățământul preșcolar, adică de 82,4% merg la grădiniță potrivit datelor Eurostat. Asta în timp ce media europeană este de 95,4%, conform sursei citate. 

Având în vedere că educatorii au grupe și de 30 de copii, pot ei să îi învețe toate lucrurile descrise în raport? „Răpunsul corect este NU, comportamentul direct, instinctiv este de fușăreală, pentru că trebuie să le acoperi pe toate și oricum nu este singura situație în care sistemul este subdimensionat. Ar fi încă o situație de comportamente superficiale, făcute doar ca să fie făcute.”, concluzionează profesorul Staș.