Exclusiv „Cronicarii moldoveni vs. Stranger Things” - Dezbaterea care aprinde spiritele în Educație. Ce spune președintele Academiei Române
0Limba și Literatura Română ar trebui studiată cronologic, de la cronicarii moldoveni și până azi, sau tematic, abordând subiecte actuale în raport cu vârsta copiilor și cu lumea în care trăim? În dezbaterea privind noua programă la Română intervine și președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop.
Ministerul Educației și Cercetării a publicat în transparență noile programe pentru liceu. Cele mai ample dezbateri a provocat programa propusă la Limba și Literatura Română.
Decanul Facultății de Teatru și Film la Universitatea Babeș-Bolyai, Claudiu Turcuș, a spus despre noua programă de Limba Română de clasa a IX-a, că e „de-a dreptul retrogradă”.
„Ni se propune o programă de-a dreptul retrogradă, pare că în ultimii 50 de ani nu s-a întâmplat nimic, nici în metodologiile domeniului, nici în modul în care ne raportăm la noile generații de adolescenți. E o programă opacă la lumea contemporană, protocronist-naționalistă, ignorantă în raport cu toată literatura academică a domeniului, care le propune elevilor care se uită la Stranger Things și Euphoria să citească cronicarii moldoveni, să proceseze genuri și mituri literare fără nicio perspectivă critică, să învețe istorie literară ca afirmare a identității naționale. Adică back in the 80s în naționalismul ceaușist, cu autori obligatoriu de studiat, toți bărbați. O programă care confirmă toate stereotipiile despre "popor" "naţiune" într-o abordare patriotardă, anacronică, regresivă. Fără nicio legăturā cu adolescenții secolului al XXI-lea”, a susținut el.
Turcuș scrie că a predat această disciplină 14 ani după vechea programă care în clasa a IX-a prevedea studiul tematic al literaturii: „Erau prevăzute, flexibil, diverse teme: adolescența, jocul, iubirea, lumi fantastice, confruntări etice și civice. Profesorul alegea textele literare, unele manuale erau chiar foarte bune sugerând autori contemporani sau clasici, precum și conexiuni cu lumea reală, literaturi străine sau celelalte arte.”
„Ne vom întoarce într-o lume pe care o credeam dispărută”
Filosofia predării, spune el, era că într-a IX-a elevul este atras către literatură/lectură prin temele ei universale, într-a X-a îi studiază genurile, iar în ciclul superior începea studiul istoric al ei.
„Limba și literatura națională aveau menirea să formeze IDENTITĂŢI CULTURALE, ceea ce presupunea o oarecare deschidere (specifică anilor 2000, e drept), fiind un pas înainte pentru predarea unei discipline fundamentale. Sigur, prin păstrarea studiului "autorilor canonici" programa rămânea conservatoare, deoarece se oprea undeva în anii șaizeci, procesând minimal și deficitar ce s-a întâmplat după anii '80”, precizează profesorul pe Facebook.
El crede că programa nouă trebuie să fie „contemporană platformelor digitale & AI-ului” și să aibă „o altă ancorare în prezent a trecutului literar și cultural”.
„Toată lumea aștepta să fie valorificate ideile și metodologiile despre globalizare, să fie explorat rolul comunităților imaginare în literatură, să interpretăm literatura drept comentariu complex al marilor transformări sociale, drept conversație esențială a istoriei emancipării umane, drept contribuție fundamentală la documentarea modului în care ne înțelegem trecutul (inclusiv cel naţional) dinspre prezent. Finally, așteptam o programă pentru care democrația, diversitatea, incluziunea, deschiderea empatică să fie valori majore care să denunțe și să descurajeze extremismele politice de orice fel”, precizează profesorul.
Turcuș cere o programă modernă actuală, provocatoare pentru adolescenți, stimulativă pentru profesori. „În urma dezbaterii publice, vocile raționale care au un cuvânt de spus - atât academic, cât și pedagogic - trebuie ascultate. Dacă asta nu se va întâmpla, ne vom întoarce într-o lume pe care o credeam dispărută, dar care, iată, se pare că este încă vie, mai „suveranistă" ca oricând inclusiv în zona academică”, concluzionează Turcuș.
„Textele vechi nu sunt pentru cititorii cu dinți de lapte”
Bogdan Crețu, profesor la Facultatea de Litere a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, a susținut, într-o postare pe Facebook, faptul că „textele vechi nu sunt pentru cititorii cu dinți de lapte. Or să le lase un gust sălciu, unele pentru că sunt rudimentare și "dificile" prin istoricizarea limbii sau or să respingă prin dificultatea lor.”
Profesorul crede că Budai-Deleanu și Cantemir ar trebui transpuși într-o română actuală, așa cum fac și francezii cu poemele eroice, de pildă.
„A citi din obligație cronicari în clasa a IX-a e total nepotrivit. Nimeni nu devine cititor începând cu astfel de texte. Poate, în schimb, să recupereze la maturitate. In vechea programă erau câteva lecții în clasa a XI-a. Suficiente, cred”, detaliază el pe Facebook.
Literatura „premodernă”, de secol al XIX-lea, e de neînțeles în afara proiectării istorice și a discuției ei în cadrul ideologic specific, ceea ce este complicat, pentru clasa a IX-a, mai arată profesorul.
„Ce vrem să obținem prin aceste manuale? Studenți bine orientați pentru facultățile de Litere? Sau adolescenți curioși și deschiși spre literatură? Lectura e mai importantă decât credem. Un bun cititor nu este manipulabil. Faptul că atât de mulți cedează unor scamatorii și manipulări populiste vine și din absența unui spirit critic ori din lipsa de gust literar - care nu se pot cultiva decât prin lectura unor opere adecvate.”
Președintele Academiei Române: „Nu e o luptă între vechi și nou, ci între pricepuți și nepricepuți”
Președintele Academiei Române, Ion Aurel Pop, a explicat pentru „Adevărul” care este perspectiva sa în legătură cu aceste controverse, având în vedere că are studii filologico-literare, este membru al Uniunii Scriitorilor și este președintele Comisiei de elaborare a programelor de istorie.
„Aici nu e o luptă între vechi și nou, ci între pricepuți și nepricepuți . Nu e vorba neapărat de nepricepuți în ale literaturii, ci de nepricepuți în chestiunea organizării studiului școlar, în problema criteriilor de vârstă, a posibilităților de înțelegere a elevilor de 14-18 ani”, arată Pop.
De ani buni se experimentează studiul „revoluționar” al literaturii, fără organizarea materiei în spațiu și timp, spune profesorul. „Rezultatele sunt catastrofale. Absolvenții de liceu îl pun pe Vergiliu în aceeași perioadă cu Cervantes și pe Ienăchiță Văcărescu cu Eminescu (!). Și nu se mai întreabă de unde vin deosebirile”, explică președintele Academiei.
„A fost clar pentru toată lumea că, după căderea comunismului, toate restricțiile ideologice prezente în vechile manuale de limba și literatura română trebuiau să cadă și, în cea mai mare parte, au căzut. Dar existau acolo și părți bune care trebuiau recuperate și continuate (multe prezente, de exemplu, în manualul clasic de „Limba și literatura română pentru clasa a IX-a”, elaborat de Nicolae Manolescu, Vladimir Gheorghiu, Nicolae I. Nicolae și Constantin Otobăcu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984, plus alte ediții)”, explică Pop.
Decizia de reorganizare tematică a Limbii române – rezultat catastrofal
În vârtejul schimbării, arată profesorul, s-a căzut de acord, la finele anilor 1990 și la începutul anilor 2000, ca limba română să fie predată la liceu fără gramatică, iar literatura să fie reorganizată tematic și nu cronologic. „Tot atunci, „s-au reorganizat” și istoria națională și istoria universală, după criterii anistorice. „Experții” se declarau aproape pe față „plictisiți” de vechile criterii care vizau organizarea sistemică a materiei, unele dintre aceste criterii fiind folosite și sub comunism, dar moștenite după o activitate laborioasă din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Disciplinele istorice au fost rebotezate (cu eliminarea vechilor denumiri de „Istoria României” și „Istoria universală”) în neutrul „Istorie” și transformate în sociologie istorică și politologie sau filosofia istoriei. Istoria nu a mai respectat criteriul diacronic și s-a studiat pe teme. Numele de „Limba română” de la clasele mici a fost înlocuit cu o găselniță de genul „Limbă și comunicare” (?), iar în predarea materiei s-a renunțat și aici la diacronie. Rezultatul a fost catastrofal, în sensul că, după mai mulți ani, școlile și facultățile de profil au avut un feed-back negativ”, arată istoricul.
„Mircea Eliade nu poate fi imaginat fără Heliade Rădulescu fiindcă el nu a căzut cu hârzobul din cer”
Ioan-Aurel Pop consideră firească nevoia de modernizare a școlii și a materiilor. „Dar limba fără gramatică și literatură, fără tratarea sa în timp, „din cele mai vechi timpuri (la noi e vorba de finele Evului Mediu, iar Evul Mediu se sfârșește și în spațiul nostru în jur de 1550) până astăzi” își pierd esența și încetează să mai reflecte realitățile respective. Nu se poate studia, de exemplu, la tema „dragostea în literatură”, Mircea Eliade în clasa a XI-a și apoi, în clasa a XII-a, la tema „natura în literatură”, poezia „Sburătorul” de Ion Heliade Rădulescu”, explică președintele Academiei.
Mircea Eliade nu poate fi imaginat fără Heliade Rădulescu, „fiindcă el nu a căzut cu hârzobul din cer”, continuă profesorul.
„De asemenea, studiul teoriei literaturii rămâne esențial pentru clasa a IX-a, când trebuie să se înțeleagă, la un nivel superior față de gimnaziu, succesiunea curentelor literare (culturale): medievalism, umanism, raționalism, iluminism, romantism, realism, pozitivism, naturalism, simbolism etc. Tot aici, se cuvin definite stilurile, analizați tropii și figurile de stil, natura și structura unei analize literare etc. Această organizare a materiei e rezultatul unei munci de secole, făcute nu de comuniști, ci de marii teoreticieni ai culturii, literaturii și istoriei”, susține Pop.
Literatura română înseamnă, în primul rând, istoria literaturii, așa cum filosofia este istoria filosofiei, arată academicianul. „Nu putem schimba, de dragul modernității, al destructurării, al tratării contrafactuale etc., realitatea. Pe cine ar putea să deranjeze faptul că Grigore Alexandrescu este romantic sau că Hașdeu se plasează între romantism și pozitivism, cu o înclinație spre fantezie debordantă?”
„Renunțarea la studiul cronologic al literaturii nu modernizează nimic, ci dă apă la moară unor mișcări reprobabile, precum „Anularea culturii””
Este complet neproductiv și chiar dăunător să facem din materie „un mixtum compositum”, arată profesorul. Literatura veche are rolul și rostul ei.
„Firește, elevii nu vor avea de citit integral „Letopisețul Țării Moldovei” de Miron Costin și nici „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea” de Dimitrie Cantemir, dar ei trebuie să știe să definească aceste opere și să le încadreze în epocă, să simtă gustul epocii. Nici elevii din Anglia nu-l mai citesc pe Shakespeare cum făceau elevii secolului al XIX-lea, dar trebuie să știe de Shakespeare, de temele lui, de sonetele lui, de umanismul lui târziu. Aflăm că și acolo, în țările Occidentului s-a „modernizat” materia, dar cu ce rezultat? Renunțarea la diacronie, studiul cronologic al literaturii nu modernizează nimic, ci dă apă la moară unor mișcări reprobabile, precum „Anularea culturii” (Cancel culture-nr) sau „Treziții (Woke)””- susține Pop.
„Atractivitatea pentru elevi nu constă în titluri șocante”
„În concluzie, mulți specialiști și mulți profesori care au lucrat și lucrează în liceu consideră că nu restructurarea materiei după criterii aleatorii și extraliterare poate conduce la studiul serios la limbii și literaturii române, ci predarea judicioasă de către profesori și asimilarea serioasă de către elevi a temelor”, arată președintele Academiei.
Atractivitatea pentru elevi nu constă în titluri șocante și nici în restructurări de tip sociologic sau filosofic, ci în modernizarea expresiei, în predarea alertă, cu imagini în mișcare, cu emoție transmisă de profesori, detaliază istoricul. „Altminteri, oricum am face, curentele literare rămân tot ele, iar Eminescu rămâne și el ceea ce este. Doar că nimic nu se poate scoate din context, pentru că orice disciplină și știință are componenta sa istorică, se dezvoltă în spațiu și timp. De aceea, este păcat să încercăm „a turna în formă nouă limba veche și-înțeleaptă”, după criterii discutabile și după mode trecătoare.”
Inovarea în predare se poate face doar în cadrul unor reguli, arată el. „De la Amos Comenius încoace, de când pedagogia modernă și-a afirmat existența, se știe că în școală materia se organizează și după criterii didactice. Organizarea lumii trebuie să aibă ecou în organizarea materiei. La liceu, nu se pot face experimente de creativitate cu elevii decât în limite rezonabile, mai ales la cenaclurile literare sau în revistele literare. Școala intervine în haosul lumii și structurează aparenta dezordine. Profesorii sunt obligați să respecte realitatea, viața, iar viața se derulează în curgerea timpului. Literatura este o entitate în această curgere de demult spre noi, creațiile literare decurgând una din alta. Nu se poate imagina „epoca clasicilor literaturii” – nume devenit acum odios „toboșarilor vremurilor noi” – fără acumulările anterioare” – subliniază academicianul.
De aceea, crede el, este o aberație să se studieze întâi Liviu Rebreanu și apoi Ioan Slavici, întâi Ion Minulescu și ulterior Vasile Alecsandri.
„De asemenea, studiul tematic al unora dintre motivele și creațiile scriitorilor, scoase din contextul lor temporal, fragmentează întregul și obturează imaginea de ansamblu. Scriitorii sunt entități în sine, personalități puternice, legate de civilizația în care au trăit. În acest spirit, predarea istoriei generale trebuie corelată cu istoria literaturii. În facultate este cu totul altceva. Acolo, cursurile seminarele speciale, cursurile tematice trebuie să fie la ordinea zilei, fiindcă studenții au, de când erau elevi, imaginea mersului, în timp și spațiu, al literaturii”, explică Pop.
O programă modernă și manualele moderne de literatură română trebuie să fie unghiuri flexibile pentru a crea capacitatea de explorare și nu enciclopedii de memorat.
„Dar eliminarea completă a memorării lipsește elevii de una dintre componentele inteligenței umane. Cultivarea memoriei înseamnă cultivarea inteligenței naturale în detrimentul celei artificiale. Nu se poate imagina inteligența fără memorie. Programele moderne trebuie să transforme elevul din receptor pasiv în participant activ la actul lecturii și al interpretării, oferindu-i instrumentele necesare pentru a fi un bun analist critic și eficient în lumea complexă de astăzi, pentru viitorul carierei sale. Analiza critică personală se poate face de către elev doar dacă are înmagazinată în mintea proprie creația literară de bază așa cum s-a derulat ea. Altminteri, elevul apelează la inteligența artificială și crede tot ce primește de-acolo de-a gata”, explică președintele Academiei.
Modernizarea prin renunțarea a diacronie este dăunătoare, arată Pop.
„De aceea, încercările de a moderniza programele și manualele prin renunțare la specificul disciplinelor, la natura lor intrinsecă – în cazul nostru la succesiunea curentelor culturale și la diacronie – sunt greșite și chiar dăunătoare. Tratarea istorică nu înseamnă istorism, ci înseamnă încadrare în realitate. Tratarea istorică nu are legătură directă cu tradiția și nu decurge din conservatorism, cu din felul în care e structurată realitatea. Așa cum viața omului nu începe cu maturitatea, nici literatura nu începe cu Urmuz. Toate decurg unele din altele. Istoria este viața oamenilor care au trăit în ceea ce noi numim trecut. Dacă disprețuim istoria disprețuim viața”, concluzionează el.
Ministrul Educației și Cercetării: „Sper la cât mai multă implicare a specialiștilor în domeniu”
Ministrul Daniel David a susținut că programa a fost întocmită de „o comisie din specialiști foarte buni, oameni din Academia Română, din institute ale Academiei, de la universitățile mari și oameni care lucrează în preuniversitar la colegii naționale”.
El a susținut că se bucură că sunt astfel de reacții critice și susține că la sfârșitul acestei perioade de consultare publică va lua o decizie.
„Va fi o dezbatere și în urma acestei dezbateri voi discuta cu comisia care este calea de urmat, fiindcă niciodată, să nu vă imaginați că un ministru responsabil, nici înaintea mea și cred că nici după mine, nu va intra în conținutul de specialitate dacă nu-i treaba lui, nu se pricepe. De aceea ți-ai făcut comisie de specialiști să lucreze și să-și asume. De aceea, la fiecare programă au fost prezentați oamenii care au lucrat la programa respectivă. Să nu creadă cineva că o echipă de birocrați sau ministru, a intrat cu pixul și a început să pună acolo autor și titlu”, a mai spus David.
Ministrul Educației și Cercetării a declarat pentru „Adevărul” că a primit un punct de vedere din parea Academiei Române.
„Am primit un punct de vedere al Academiei Române, prin președintele acesteia Acad. Ioan-Aurel Pop, față de programa la disciplina Limba și literatura română. Mă bucur că Academia Română se angajează democratic în perioada de consultare publică. Programa la disciplina Limba și literatura română a fost formulată de specialiști în domeniu din Academia Română, universități, institute de cercetare și mediul preuniversitar. Sigur, că oricine are dreptul democratic de a se exprima, dar sper la cât mai multă implicare a specialiștilor în domeniu. După perioada de consultare publică se vor analiza sugestiile și voi decide cu dorința de a servi cât mai bine copiii și profesorii”, a susținut, pentru „Adevărul”, Daniel David.
Se încarcă comentariile...
