Analiză Un război SUA–Iran ar putea afecta semnificativ piața europeană a gazelor. Blocajul strâmtorii Ormuz poate paraliza piața de energie

Consolidarea prezenței militare americane în regiunea Golfului și exercițiile iraniene cresc îngrijorările privind o posibilă închidere a Strâmtorii Hormuz, rută utilizată de 20% din comerțul global cu gaz natural lichefiat.

Strâmtoarea Ormuz este un punct critic în evoluția prețului petrolului. Foto arhivă

Consolidarea militară în jurul Iranului este semnificativă: un grup de atac american cu portavion, redirecționat din Marea Chinei de Sud, operează deja în nordul Mării Arabiei, împreună cu peste o duzină de nave de război americane, avertizează specialiștii în energie ai Independent Commodity Intelligence Services (ICIS).

Între timp, Gardienii Revoluției iranieni au început exerciții în Strâmtoarea Ormuz și au testat o blocare temporară a pasajului maritim. Regimul ia în considerare deschis închiderea strâmtorii pentru traficul internațional. O blocadă ar avea consecințe grave pentru piețele globale de Gaz natural lichefiat (GNL) și petrol, deoarece 25% din comerțul maritim cu petrol și 20% din comerțul global cu LNG tranzitează acest punct strategic.

Simularea unei întreruperi de mai multe luni în Strâmtoarea Ormuz

Analiștii ICIS au analizat impactul unei închideri de trei luni a Strâmtorii Hormuz asupra pieței europene de gaze folosind suita de modelare Gas Foresight. Au fost realizate două scenarii:

• Scenariul de bază: condiții normale de piață

• Scenariul întreruperii Hormuz: fără importuri contractate de GNL din Qatar către Europa până la sfârșitul lunii mai (102 zile), plus o reducere de 131 TWh a volumelor spot LNG pe parcursul a 90 de zile, cu aplicare imediată

Modelul optimizează pe un orizont de 365 de zile, avansând în pași de 90 de zile, pentru a reflecta incertitudinea privind evoluțiile pe termen mai lung.

Pentru perioada aprilie–noiembrie 2026, cererea de gaze în Europa de Vest și Centrală (Marea Britanie plus 11 state UE: Austria, Belgia, Cehia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Slovacia, Spania) este estimată la aproximativ 2.000 TWh.

În plus,susțin analiștii ICIS,  sunt necesare injecții în depozite pe parcursul verii. Se estimează că nivelul stocurilor ar putea ajunge la 200–250 TWh până la sfârșitul lunii martie și ar trebui să crească la circa 850 TWh până în noiembrie. Aceasta implică injecții de aproximativ 600–650 TWh în cele opt luni.

Combinând cererea și necesarul de stocare, rezultă un necesar total de circa 2.600 TWh între aprilie și noiembrie, echivalentul a aproximativ 325 TWh pe lună.

Ipoteze privind prețurile în scenariul de întrerupere

O restricționare temporară a exporturilor de GNL din regiunea Golfului ar tensiona echilibrul global cerere-ofertă și ar declanșa o creștere accentuată a prețurilor spot GNL. Tensiunea ar fi maximă în perioada blocadei și s-ar normaliza treptat ulterior.

Scenariul include o creștere impusă a prețurilor spot GNLpentru aproximativ 180 de zile, reflectând atât constrângerea imediată de ofertă, cât și competiția continuă pentru cargourile flexibile după redeschidere. Competiția ar fi intensă între Asia și Europa.

Reacția puternică a prețurilor în Europa

Prețurile reacționează semnificativ. În scenariul blocadei, prețul TTF pentru luna următoare ar crește imediat la circa 92 euro/MWh, cu o medie de aproximativ 86 euro/MWh în perioada de 90 de zile a blocadei. Aceasta reprezintă o creștere substanțială față de scenariul de bază și reflectă pierderea livrărilor directe din Qatar și reducerea disponibilității globale de LNG.

Prin comparație, un scenariu de iarnă rece ar genera în Europa de Est o creștere de aproximativ 20% (+6 euro). Blocada Hormuz produce astfel un impact mult mai puternic, evidențiind importanța sistemică a GNL din Golf pentru echilibrul pieței europene.

După reluarea exporturilor qatareze, prețurile ar scădea treptat în vara lui 2026: aproximativ 65 euro/MWh în mai, 40 euro/MWh în iunie și 34 euro/MWh în iulie, încă cu circa 10% peste scenariul de bază. În toamnă, diferențele dintre scenarii s-ar estompa pe măsură ce piața globală GNLse normalizează.

Dacă ar fi necesare reduceri suplimentare de cerere pentru echilibrarea pieței europene, prețurile de penurie ar putea ajunge la 200 euro/MWh sau chiar mai mult. Chiar și fără acest scenariu extrem, creșterea prețurilor ar implica o majorare semnificativă a costurilor totale ale sistemului european de aprovizionare cu gaze în 2026.

Posibilă penurie de gaze în Europa

Deși Europa și-a diversificat semnificativ sursele de aprovizionare după 2022 și a dezvoltat noi infrastructuri de import, nivelurile stocurilor strategice au scăzut la niveluri periculos de reduse într-un moment geopolitic critic.

O întrerupere de trei luni a fluxurilor LNG prin Strâmtoarea Hormuz ar reduce oferta cu aproximativ 14% (45 TWh din 325 TWh lunar), fără a include pierderea volumelor spot din Qatar. Prin comparație, un scenariu de iarnă rece adaugă circa 25 TWh de cerere lunar timp de șase luni.

Acest ordin de mărime sugerează că blocada ar putea împinge piața europeană într-o situație de deficit. Chiar și la prețuri ridicate, nu toată cererea (în special în Europa Centrală și de Est) ar putea fi satisfăcută, mai ales ținând cont de obligațiile UE privind nivelul minim de umplere a depozitelor.

În scenariul de întrerupere, nivelul stocurilor la sfârșitul iernii ar fi de aproximativ 244 TWh (UE11 + Marea Britanie), comparativ cu 275 TWh în scenariul de bază, atingând doar la limită cerințele obligatorii ale UE. În aceste condiții, relaxarea temporară a țintelor de stocare ar putea deveni o opțiune relevantă de politică pentru reducerea presiunii din piață.

„O blocadă de trei luni a Strâmtorii Ormuz ar avea implicații majore asupra echilibrului global LNG și ar genera creșteri puternice ale prețurilor gazelor în Europa, cu risc real de deficit temporar și costuri semnificativ mai mari pentru sistemul energetic european în 2026”, conchid analiștii ICIS.

Tensiunile pot duce spre un „șoc” al piețelor

Prețul petrolului a reflectat în mare măsură riscul unei confruntări militare cu Iranul, încă din ultimele săptămâni. În cazul celor două repere de piață, Brent și WTI, cotațiile se află la jumătatea drumului între minimele anului trecut, atinse în decembrie, și maximele, atinse în ianuarie, iar strâmtoarea Ormuz este un punct extrem de critic în evoluția prețului petrolului.

Construirea treptată a unei forțe de intervenție americane de mari dimensiuni, întreruptă ocazional de anunțuri pentru deschideri și runde de negociere în Geneva a deplasat prețul Brent și WTI în sens ascendent.

Dialogul diplomatic continuă, dar președintele SUA a avertizat asupra pericolului nuclear al Iranului și a menționat un program de dezvoltare de rachete care ar putea atinge teritoriul american, se arată într-o analiză realizată de XTB România. Acest nou avertisment vine la scurt timp după ce a oferit un termen de 10 zile pentru o înțelegere sau o acțiune militară. Începutul lunii martie ar putea însemna un interval de risc pronunțat. În zonă se află o forță militară care depășește orice situație de după războiul din Irak din 2003.

Importanța Iranului în aprovizionarea pieței globale cu petrol depășește cu mult Venezuela. În același timp, producția acestei țări, a cărei conducere a fost lăudată de președintele SUA în cadrul discursului privind starea uniunii, își găsește drumul către piețele globale, eliberând o parte din tensiuni, precizează analistul XTB Claudiu Cazacu.

Iranul își întărește poziția militară

Iranul este al treilea cel mai mare producător din cadrul OPEC, după Arabia Saudită și Irak. Exporturile sale se îndreaptă către China și alte state din Asia sau din regiunea Orientului Mijlociu. În 2025 petrolul, atât Brent cât și WTI, a urmat o tendință descendentă, susține analistul.

Potrivit acestuia, nevoia de energie pentru AI este anticipată a crește, însă entuziasmul nu s-a oglindit și în economia ”fizică”. Electrificarea și încetinirea din China a contribuit la limitarea apetitului pentru petrol, iar piața a fost în general bine alimentată în ultimul an, în condițiile unei producții ample și în creștere din partea OPEC, în ciuda unor pauze recente în ianuarie și februarie. Oferta e în ascensiune vizibilă și în America de Sud, în Brazilia, Guyana sau Argentina.

În prezent, cotațiile petrolului includ o primă de risc considerabilă. În scenariul unui acord de durată, care să îndepărteze ipoteza unui conflict militar, o scădere de 8 - 10% ar fi posibilă într-un interval scurt, de doar câteva sesiuni.

Strâmtoarea Ormuz este un punct critic în evoluția prețului petrolului

„Scenariul alternativ se poate ramifica în funcție de blocarea efectivă a strâmtorii Ormuz, singura rută maritimă pentru exportatorii din Golf, cu aproape 20 de milioane de barilii care o tranzitează zilnic”, punctează Cazacu, adăugând că Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au capacitate limitată de export prin conducte, ambele fiind puternic afectate în cazul unei închideri a rutei. „Strâmtoarea este vitală și pentru gazul natural lichefiat (LNG), deoarece este tranzitată de aproximativ o cincime din transporturile globale”, subliniază consultantul de strategie XTB România.

Potrivit acestuia, în ipoteza unui conflict de scurtă durată, cu o reducere a traficului prin strâmtoare sau o blocare temporară, chiar și foarte limitată în timp, prețul petrolului Brent ar putea ajunge la peste 85 de dolari pe baril, de la în jur de 70 de dolari pe baril în prezent, o apreciere de aproximativ 20%.

„În scenariul pesimist, al unui conflict de durată cu închiderea strâmtorii pentru mai mult de o săptămână, prețurile s-ar putea apropia de trei cifre, cu un avans de peste 30 - 35% față de cotațiile curente. State precum India, Coreea de Sud și Japonia, care depind de importurile maritime în proporție de peste 60% pentru consumul lor ar fi puternic afectate. Bursa din Coreea de Sud ar fi oprită brusc și agresiv din avansul spectaculos care i-a adus indicelui un plus de 41% doar anul acesta.

Inflația, readusă cu efort către țintele băncilor centrale în UE sau in SUA, ar redeveni problematică. Scenariul extrem nu este, în prezent cel mai probabil, însă riscul unui conflict militar cu efecte perturbatoare asupra petrolului pare a fi în creștere”, mai adaugă Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.