Exclusiv Tragedia care a doborât America. Mărturiile a doi supraviețuitori ai atacului de la Pentagon: „Nu puteam lăsa pe nimeni în urmă“

Datele sunt simple, matematice. În urmă cu 25 de ani, pe 11 septembrie 2001, 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri. Prima dată, două dintre avioane au luat la țintă Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York. Apoi, teroriștii au prăbușit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri și membrii echipajului au încercat să recâștige controlul avionului, pe care teroriștii îl îndreptaseră spre Washington, D.C. Toți oamenii, cetățeni din 90 de țări, aflați la bordul avioanelor au murit.

Primul atac: Turnurile Gemene ale World Trade Center. Foto: National Geographic

Dincolo de bilanțul oficial, 2.977 de morți, evenimentul a rămas să fie povestit mai departe de eroi și supraviețuitori care, după 25 de ani, s-au reîntâlnit și, cu recunoștință și speranță, au lăsat mărturiile în documentarul marca National Geographic „9/11 Reunited“, disponibil pe platforma de streaming online Disney+. Doi dintre ei sunt Lt. Col. Marilyn Wills și comandantul Craig Powell care, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, vorbesc despre clipele dinaintea tragediei și despre minutele când curajul le-a devenit instinct și dorința de a salva pe cei din jur le-a devenit reflex.

Cele 17 minute

Dimineața de 11 septembrie 2001 a început ca oricare alta pentru majoritatea locuitorilor din New York. Lumea se ducea la serviciu, copiii erau deja în a doua zi de școală, orașul se pregătea de alegeri pentru înlocuirea primarului Rudolph Giuliani, iar toamna deja își arăta primele culori. La ora 8.46, Statele Unite ale Americii aveau să își noteze în cronologie cel mai negru capitol din istorie de la Pear Harbor, atacul japonezilor din 1941 asupra bazei navale americane.

La 8:46 și 40 de secunde, un Boeing 767 al companiei American Airlines, zborul 11, decolat cu puțin înainte de ora 8:00 de pe Aeroportul Logan din Boston și îndreptat spre Los Angeles, a lovit fațada nordică a Turnului Nord al World Trade Center, între etajele 93 și 99. Impactul a ucis instantaneu sute de oameni, inclusiv pe toți cei aflați la bordul aparatului de zbor. Cei 92 de pasageri și membri ai echipajului, printre care se aflau și cei cinci teroriști care preluaseră controlul avionului, nu au avut nicio șansă.

17 minute mai târziu, la 9:03, un al doilea avion, zborul United Airlines 175, decolat tot de pe Logan și programat tot spre Los Angeles, a lovit Turnul Sud, între etajele 77 și 85. Toți cei 65 de oameni aflați la bord au murit. Până în acel moment, teoria unui accident izolat devenise imposibil de susținut: America se afla sub atac, iar Manhattanul, cartierul luxos al New Yorkului, se transforma într-o scenă de coșmar urmărită, în timp real, de milioane de telespectatori.

Pe străzile New Yorkului, haosul venea din cer. Foto: National Geographic

Mai târziu, rapoartele aveau să spună că serviciile militare americane aflaseră despre pericol cu doar nouă minute înainte ca primul avion să lovească turnul, interval în care apărarea aeriană nu a reușit să reacționeze la timp. Avioanele de vânătoare decolate de la Baza Otis, în Massachusetts, se aflau încă în aer, departe de New York, când Turnul Nord a fost lovit.

Colapsul clădirilor a urmat cu o rapiditate pe care nimeni nu o anticipase. Turnul Sud s-a prăbușit la 9:58 și 59 de secunde, la doar 56 de minute de la impact. Turnul Nord, lovit primul, dar construit să reziste mai mult timp incendiului, s-a prăbușit la 10:28 și 25 de secunde, după 102 minute de la impact. Praful, betonul pulverizat și hârtiile arse au acoperit străzile din jurul fostului complex, iar mii de oameni au fugit pe jos peste podurile care leagă Manhattanul de restul orașului, fiind singura cale de evacuare rămasă disponibilă.

Bilanțul stabilit oficial pentru New York a fost de 2.753 de morți, cifră care include atât victimele civile, cât și pompierii, polițiștii și personalul medical mobilizat pentru salvare. Departamentul de Pompieri al orașului a pierdut 343 de oameni, Poliția New York 23, iar Poliția Autorității Portuare 37. Niciun alt eveniment din istoria orașului nu a provocat, într-o singură dimineață, o asemenea pierdere de vieți omenești în rândul celor chemați să intervină.

În inima Apărării americane

La 51 de minute după impactul asupra Turnului Nord, zborul American Airlines 77, decolat de pe Aeroportul Dulles din Washington cu destinația Los Angeles, a lovit latura de sud-vest a Pentagonului. Avionul, un Boeing 757 cu 64 de persoane la bord, printre care cinci teroriști care preluaseră controlul aparatului deasupra statului Ohio, zbura la joasă altitudine deasupra Virginiei de Nord înainte de a se prăbuși direct în clădirea sediului Departamentului Apărării. Impactul a lovit una dintre cele cinci secțiuni ale complexului, aripa dinspre vest, care tocmai fusese renovată structural și consolidată împotriva exploziilor, o lucrare finalizată cu puțin timp înainte de atac. Consolidarea a limitat, potrivit rapoartelor oficiale ulterioare, amploarea prăbușirii și a permis evacuarea unui număr important de angajați din secțiunile adiacente, deși porțiuni întinse ale clădirii s-au prăbușit la scurt timp după impact.

Dintre salvatori, pompierii au pierdut cei mai mulți oameni. Foto: National Geographic

Bilanțul oficial al atacului asupra Pentagonului a fost de 184 de morți: 64 dintre cei aflați la bordul avionului, inclusiv cei cinci teroriști, și 125 de persoane care lucrau în interiorul clădirii în momentul impactului. Spre deosebire de New York, unde majoritatea victimelor s-au aflat în interiorul turnurilor lovite, la Pentagon numărul angajaților uciși la sol a fost apropiat de cel al pasagerilor aflați la bord, o consecință directă a unghiului de zbor și a secțiunii clădirii care a fost lovită.

Puterea din mijlocul haosului

La ora 9.37, sediul Departamentului Apărării era plin. Lt. Col. Marilyn Wills se afla la serviciu, la etajul doi al clădirii, când haosul, fumul și întunericul au cuprins totul. „Eram într-o ședință cu personalul la Pentagon, pe inelul E, chiar acolo unde a intrat avionul în clădire. Totul s-a întunecat. A apărut fum și era foc. Am început să mă târăsc afară din clădire, iar câțiva colegi au venit în urma mea. În următoarele nu știu câte minute, care au părut ore, eu și colonelul meu ne-am târât până la o fereastră; încercaserăm să ieșim printr-o ușă și nu a funcționat. Așa că ne-am târât până la o fereastră și am început să o spargem. Slavă Domnului, s-a deschis suficient de mult pentru ca un copil mic să poată trece. Fumul a început să iasă pe fereastră. Iar colonelul și cu mine am ajutat apoi șase persoane să coboare“, spune fostul ofițer militar într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“.

Lt. Col. Marilyn Wills și comandantul Craig Powell, întâlnire după 25 de ani. Foto: National Geographic

Când Pentagonul a fost lovit, Craig Powell, comandant în cadrul Navy SEAL (forțele speciale ale Marinei SUA), era la serviciu și urmărea discursul președintelui George W. Bush, aflat la o școală din Florida: „Era a doua zi pentru mine în acel birou. Chiar atunci președintele Bush spunea «Dumnezeu să binecuvânteze victimele, Dumnezeu să binecuvânteze America». S-a întors spre dreapta și, când a coborât de la pupitru, exact atunci avionul a lovit clădirea Pentagonului. Am simțit și am știut imediat ce este. Mi-am revenit în simțiri și l-am căutat cu privirea pe Owen South, un coleg de la Navy SEAL care lucra și el la Pentagon. Din instinct, i-am spus să ajute la evacuarea oamenilor din cameră, cât timp eu m-am asigurat că seifurile erau închise. Chestiile obișnuite de securitate pe care le faci înainte să părăsești o încăpere, iar tavanul se prăbușea. Am încercat să ies și, în stânga mea, era o mingea de foc și o grămadă de lucruri se întâmplau în stânga. Și apoi m-am întors spre dreapta și o ușă antifoc se deschisese. Am intrat și totul era calm: pentru cei de acolo era ca un alt exercițiu de incendiu. Toată lumea a ieșit din clădire calmă, fiecare știa ce să facă. Însă odată ce am ajuns afară, am găsit o altă lume. Toți se organizau pentru evacuare. Era un tunel întins în sus pentru a coborî oamenii prin el. Totul era plin de fum. Și de acolo m-am alăturat echipei de salvare“, își aduce aminte comandantul Craig Powell pentru „Weekend Adevărul“. La geamul până unde se întinsese coridorul de evacuare se aflau Lt. Col. Marilyn Wills și colegii ei. Rând pe rând au sărit: „Au coborât toți și eu la final. Îmi aduc aminte că Craig m-a prins. Mi-a salvat viața“.

Craig Powell, comandant în cadrul Navy SEAL. Foto: National Geographic

În haosul unor accidente, al unor calamități, al unor situații tragice precum cel din 11 septembrie 2001, am spune că e firesc ca reflexul de autoconservare să se declanșeze. În astfel de momente apar eroii. Atât Marilyn, cât și Craig au pus pe primul loc viața celor din jur – un erou în interiorul clădirii, celălalt în exterior. „În timp ce mă târam pe podeaua biroului, am văzut o colegă căzută. I-am zis să se apuce de cureaua mea și am încurajat-o că totul va fi bine. Vorbind atât de mult, am inhalat fum și am rămas cu răni, însă în acele momente nu ești singur, nu puteam lăsa pe nimeni în urmă care se afla în acea clădire și la care puteam ajunge“, își aduce aminte Marilyn.

De cealaltă parte, pentru Craig Powell, care a primit unul dintre cele mai dure antrenamente specifice Navy SEAL, instinctul de a prioritiza viața altor oameni era la datorie: „Nu vreau să pară că a fost ceva obișnuit, însă toată viața am fost pregătit pentru astfel de evenimente. Atunci cu toții am încercat să scoatem cât mai mulți oameni posibil. Nu știu dacă este natura umană, dar sunt destul de sigur că 99,99% din comunitatea mea are cu siguranță perspectiva de a ajuta. De fapt, cred că oricine din armată este acolo pentru a ajuta“, spune el cu vizibilă modestie. Marilyn îl întrerupe: „Trebuie totuși să ai voință să ajuți o ființă. Așa cum ai făcut tu: ai uitat de tine și te-ai concentrat pe noi, să ne faci să sărim și să ne salvezi“.

Curajul e la fel, doar trauma s-a schimbat

După 25 de ani de la tragedia care a deschis o nouă eră în ceea ce privește siguranța oamenilor și sistemele de apărare naționale și internaționale, amintirile celor doi eroi și supraviețuitori totodată au rămas încă prinse în fum, dar totuși cu același impact – niciodată nu uiți cine te-a salvat și nici pe cine ai salvat. „Unul dintre lucrurile pe care le știam era că Marilyn și colonelul erau cele două persoane care conduceau și îi scoteau pe toți din clădire. Ultimii doi care au ieșit au fost Marilyn și colonelul. Mi-o amintesc pe Marilyn la fereastră, în fum, foc, încercând să ajute oamenii să iasă. Apoi, pe ea încercând să iasă și eu prinzând-o. I-am dat-o colegului Owen South, crezând că a murit sau că urmează să moară din cauza fumului inhalat. Owen i-a acordat primul ajutor și a făcut manevrele de resuscitare. Apoi, mai târziu, am văzut-o pe o targă, primind îngrijiri medicale. După câteva zile am aflat că trăiește, că este la spital“, își aduce aminte comandantul.

Lt. Col. Marilyn Wills. Foto: National Geographic

„Singurul lucru pe care mi-l amintesc despre comandantul Powell este momentul când m-a prins. Am văzut un bărbat mare, masiv, cu uniformă de Navy. Atât. Restul poveștii l-am aflat acum“, spune ea zâmbind.

Atât Marilyn Wills, cât și Craig Powell au pregătire militară, astfel că definiția curajului nu a fost schimbată nici măcar de acest eveniment. Ei spun la unison că ceea ce au făcut era normal și că acțiunile lor sunt doar un exemplu printre multele care au avut loc pe 11 septembrie 2001. Ce s-a schimbat poate din rădăcini este sindromul posttraumatic, atât de răspândit în rândul veteranilor din armata americană. „Cred că este ceva aparte, pentru că s-a întâmplat pe teritoriul nostru – ne-a lovit chiar acasă. Nu vreau să minimalizez niciunul dintre conflictele sau războaiele în care am luptat, dar acei soldați sunt peste hotare și trebuie să se întoarcă acasă cu acele cicatrici. Noi nu a trebuit niciodată să ne părăsim teritoriul și, totuși, avem în continuare acele cicatrici“, spune Marilyn.

Ultimul zbor. Ultimul act

La 9:45, 45 de minute după primul impact la New York și 8 minute după lovirea Pentagonului, autoritățile federale au ordonat închiderea completă a spațiului aerian american, o măsură fără precedent care a imobilizat, în câteva minute, mii de aeronave civile aflate în zbor deasupra teritoriului SUA. 20 de minute mai târziu, la 10:03, cel de-al patrulea avion deturnat, zborul United 93, s-a prăbușit într-un câmp din comitatul Somerset, Pennsylvania, după ce pasagerii aflați la bord, informați despre atacurile de la New York și Washington, au încercat să reia controlul cabinei de pilotaj. Toți cei 44 de oameni aflați la bord au murit.

Atacurile au provocat un traumatism colectiv fără precedent în societatea americană, resimțit atât prin pierderea imediată a aproape 3.000 de vieți, cât și prin expunerea televizată, în timp real, a prăbușirii turnurilor. Pe plan politic, administrația Bush a lansat „războiul împotriva terorismului“, care a dus la invadarea Afganistanului în 2001 și a Irakului în 2003, și a adoptat USA PATRIOT Act, extinzând semnificativ competențele agențiilor de securitate în detrimentul unor libertăți civile. Social, atentatele au alimentat o creștere a discursului anti-musulman și a discriminării comunităților arabe și musulmane din SUA, iar mii de pompieri, polițiști și lucrători din zona World Trade Center au dezvoltat ulterior boli respiratorii și forme de cancer legate de expunerea la praful toxic de la fața locului.