„Calul troian” al cooperării științifice. Cum fura KGB-ul tehnologii occidentale pentru industria de Apărare și de ce această rețea funcționează și astăzi

În timpul Războiului Rece, serviciile secrete sovietice au exploatat schimburile academice și relațiile diplomatice pentru a obține tehnologii occidentale destinate industriei de apărare. Documente de arhivă prezentate de Serhii Juk, profesor, doctor în științe și lector de istorie la Universitatea Ball State (Indiana, SUA) descriu amploarea operațiunilor desfășurate de KGB și rolul oamenilor de știință în colectarea informațiilor. Profesorul susține, în Zerkalo Nedeli, că unele dintre aceste legături și practici au continuat să influențeze mediul academic occidental după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Spionii ruși folosesc aceeași rețetă a FSB Foto: Shutterstock

Invazia rusă pe scară largă a Ucrainei, începută în 2022, a demonstrat cât de importante sunt activitățile de informații și operațiunile de spionaj în conflictele contemporane. Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB), succesorul KGB-ului sovietic, și serviciul de informații militare GRU au moștenit metodele sovietice și desfășoară operațiuni clandestine nu doar împotriva Ucrainei, ci și împotriva partenerilor săi din Europa și America.

Kremlinul continuă să utilizeze instrumente cunoscute în perioada sovietică drept „măsuri active”. Acestea includ operațiuni de influență, dezinformare și infiltrarea unor agenți favorabili Moscovei în cercurile politice, militare, industriale și științifice occidentale.

În contextul războiului și al instabilității geopolitice, autorul consideră importantă înțelegerea originilor acestor practici. Analiza sa se bazează pe documente ale KGB-ului din Ucraina sovietică, păstrate în arhivele Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), în fondul 16, inventarul 1, precum și pe propriile cercetări.

Diplomația și organizațiile internaționale, folosite ca acoperire

Când Uniunea Sovietică și statele occidentale au început primele schimburi oficiale culturale și științifice, în 1958–1959, serviciile secrete sovietice au identificat rapid oportunități de a le utiliza pentru spionaj și operațiuni clandestine.

Potrivit documentelor de arhivă citate de autor, în iunie 1959, conducerea KGB a transmis unităților regionale recomandări privind identificarea unor candidați pentru posturi de consilieri științifici și tehnici în ambasadele sovietice din Statele Unite, Marea Britanie, Republica Federală Germania și Elveția.

Candidații trebuiau să cunoască limbi străine, să aibă pregătire în domenii tehnice sau industriale, precum chimia, industria petrolieră, automatizările și electronica și să dispună de cunoștințe generale solide.

În 1962, KGB-ul din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană a analizat 37 de organizații internaționale în care Uniunea Sovietică și, în particular, Ucraina sovietică aveau dreptul la reprezentare.

Printre țintele considerate prioritare pentru activitățile de informații se numărau Organizația Națiunilor Unite, la New York, UNESCO, la Paris, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, la Viena, precum și structuri europene ale ONU și Organizația Internațională a Muncii, cu sediul la Geneva.

Creșterea cotelor de reprezentare ale Ucrainei sovietice în aceste organizații oferea KGB-ului posibilitatea de a trimite acolo persoane care puteau desfășura activități de informații sub acoperire oficială.

O atenție deosebită era acordată biroului secretarului general al ONU și departamentului de personal. Informațiile din dosarele angajaților puteau fi folosite pentru operațiuni clandestine.

Instrucțiunile KGB recomandau agenților să construiască relații personale cu oficiali guvernamentali, oameni de afaceri și reprezentanți sindicali din Statele Unite și din țările partenere ale Washingtonului.

Geneva era considerată un loc deosebit de favorabil acestor contacte. Un document al serviciului secret, citat de autor, observa că cetățenii americani și britanici se bucurau acolo de o atmosferă mai relaxată, departe de supravegherea directă a propriilor state, ceea ce îi putea face mai deschiși la interacțiuni cu cetățenii sovietici.

Pentru a se apropia de persoane influente și a crea relații informale bazate pe încredere, agenții erau îndrumați să participe la recepții, petreceri și alte evenimente sociale, inclusiv cu ocazia Crăciunului și Paștelui.

Spionajul industrial, o sursă de tehnologie pentru industria militară sovietică

Obținerea clandestină de tehnologii occidentale a devenit o componentă importantă a operațiunilor KGB împotriva Statelor Unite. Printre cei implicați în colectarea informațiilor se aflau și oameni de știință sovietici, care urmăreau evoluțiile tehnologice la expoziții și evenimente industriale internaționale.

Un raport amplu al KGB, datat 11 iulie 1968, descria documentele și mostrele obținute în străinătate în prima jumătate a acelui an.

Printre priorități se numărau calculatoarele, electronica și sistemele de comunicații. La solicitarea Comisiei militar-industriale a Consiliului de Miniștri al URSS, agenții au obținut în Statele Unite mostre de module pentru calculatorul IBM System/360, precum și materiale ale companiei japoneze Mitsubishi referitoare la tehnologii de marcare fotoelectrică utilizate în construcțiile navale.

Materiale tehnice provenite de la General Electric, Siemens, Olivetti și IBM, alături de informații despre microelectronică și circuite integrate, au fost transmise Institutului de Cibernetică al Academiei de Științe a Ucrainei sovietice.

Alte informații, despre stabilizarea poziției sateliților și controlul navelor spațiale, au ajuns la Școala Superioară de Inginerie a Aviației Militare din Kiev.

Cercetarea spațială și astronomia reprezentau, de asemenea, domenii prioritare. Potrivit documentelor citate, agenții sovietici au obținut materiale de la Universitatea Harvard despre măsurarea radiației solare cu ajutorul sateliților artificiali, informații despre programul spațial american Saturn-Apollo, documente clasificate ale Comisiei pentru Energie Atomică din Marea Britanie referitoare la cercetarea Soarelui și imagini ale Lunii realizate de sonda americană Surveyor VI.

Interesul KGB-ului se extindea și asupra cercetărilor în domeniul plasmei, testării modelelor de petroliere, producerii unor tipuri noi de cauciuc sintetic și adezivi, precum și asupra metalurgiei și tehnologiilor de sudare.

Într-un bilanț al activității din prima jumătate a anului 1968, Vitali Nikitcenko, șeful KGB-ului din Ucraina sovietică, ar fi raportat obținerea și introducerea în centrele de cercetare ucrainene a peste 200 de materiale și mostre de tehnologii occidentale, provenite în special din Statele Unite.

Operațiunile au continuat și în anii următori. În mai 1972, înaintea vizitei președintelui american Richard Nixon la Kiev, participanți ucraineni la schimburile științifice transmiteau KGB-ului software obținut de la IBM, tehnologii industriale și cercetări legate de industria militară americană.

Conducerea serviciului secret a prezentat atunci rezultatele operațiunilor de spionaj industrial primului secretar al Partidului Comunist din Ucraina, Petro Șelest, subliniind implicarea unor membri ai Academiei de Științe a Ucrainei.

Un alt raport, din 25 aprilie 1978, enumera 20 de documente considerate deosebit de importante, obținute din Statele Unite. Acestea priveau armele bacteriologice, dezvoltarea rachetelor, oțelurile militare, giroscoapele și alte tehnologii.

Potrivit autorului, unele dintre informațiile obținute au fost utilizate în fabrici și centre industriale sovietice, inclusiv la uzinele Antonov, la o întreprindere de materiale abrazive din Zaporijjea și la Iujmaș, producător de tehnică aerospațială și militară.

Foști ofițeri KGB implicați în operațiunile din Kiev ar fi susținut că, între 1965 și 1987, aproape 90% dintre inovațiile tehnologice introduse în institutele de cercetare și fabricile industriei militare din Ucraina sovietică se bazau pe informații obținute prin spionaj.

Aceștia ar fi afirmat, de asemenea, că cel puțin 80% dintre „mostrele secrete” proveneau din Statele Unite, fiind obținute în mare parte cu ajutorul inginerilor și oamenilor de știință sovietici care participau la schimburi academice, dar desfășurau și activități de spionaj pe teritoriul american.

Ce s-a întâmplat după prăbușirea URSS

După destrămarea Uniunii Sovietice, instituțiile științifice și universitare din Statele Unite și Canada au primit un număr mare de cercetători proveniți din fostul spațiu sovietic.

Pe baza propriilor cercetări, autorul susține că structura demografică a acestei migrații academice a semănat cu cea a schimburilor științifice din perioada sovietică.

Potrivit datelor prezentate de acesta, peste 70% dintre participanții sovietici la schimburile din anii 1970 și 1980, precum și dintre migranții academici de după 1991, proveneau din elita politică dominantă a URSS. Peste 80% ar fi avut legături cu Moscova.

În perioada 1991–2005, aproximativ 85% dintre migranții academici post-sovietici ajunși în Statele Unite ar fi fost de origine rusă. Dacă sunt incluși și cercetătorii ruși stabiliți acolo înainte de 1991, rezultă, în interpretarea autorului, o diasporă academică rusă numeroasă în America de Nord, în care persoanele originare din Moscova ar reprezenta o proporție foarte mare.

Autorul relatează și o conversație cu un coleg pe care îl criticase pentru colaborarea cu KGB-ul în timpul unor vizite în Statele Unite, înainte de 1991. Acesta i-ar fi explicat că acceptase cooperarea pentru a obține permisiunea de a călători în străinătate.

Potrivit aceleiași relatări, colegul susținea că mulți dintre foștii săi colegi din Moscova, care au emigrat ulterior în Statele Unite și Canada, ar fi fost agenți sau ofițeri KGB. Autorul afirmă că unii dintre acești cercetători lucrează în prezent în universități occidentale și, deși se distanțează formal de Vladimir Putin, evită să critice politicile Kremlinului.

Războiul din Ucraina și disputa privind influența rusă

Serhii Juk consideră că evenimentele din ultimii ani confirmă preocupările sale. El afirmă că unii cercetători ruși din mediul academic occidental evită să critice deschis imperialismul rus și invazia Ucrainei, concentrându-se în schimb asupra criticării a ceea ce descriu drept „ideologia naționalistă ucraineană”.

În 2020, istoricul Iuri Slezkine, profesor la Universitatea California, Berkeley, a primit un premiu din partea Clubului Valdai, un forum de discuții din Rusia asociat cu dezbaterile privind politica externă a Kremlinului. Autorul susține că această distincție ilustrează legăturile dintre anumite personalități academice occidentale și instituții rusești.

El invocă și relatările unor foști ofițeri KGB, potrivit cărora Clubul Valdai ar fi sprijinit persoane influente din Occident. Printre numele menționate se află politologii americani John Mearsheimer și Marlène Laruelle, criticați de autor pentru opiniile lor privind responsabilitatea Occidentului în războiul din Ucraina.

Potrivit autorului, relațiile dintre instituții, cercetători și organizații internaționale pot permite Rusiei să-și mențină prezența în comunitatea științifică globală și să beneficieze de cunoștințe și tehnologii occidentale.