Radu Carp: Protestele de la Chişinău sunt periculoase

Republica Moldova nu poate organiza alegeri anticipate în permanenţă, iar mandatul de patru ani al preşedintelui ţării trebuie dus până la capăt, crede Radu Carp, secretarul executiv al Partidului Naţional Liberal din România. Acesta afirmă că Republica Moldova poate redeveni „o poveste de succes” a Uniunii Europene doar dacă va înţelege că o ţară, cu cât este mai coruptă, cu atât este mai slab dezvoltată.

Cum apreciaţi ce se întâmplă în Republica Moldova?

Eu am venit câteva zile pentru o conferinţă internaţională la Chişinău şi îmi este şi mie greu să înţeleg ce se întâmplă, pentru că avem mai multe mişcări de protest care sunt suprapuse şi nu e clar care este scopul lor. Nu e clar dacă există vreun lider care să fie recunoscut sau un program de revendicări, am încercat să mă informez să aflu care sunt de fapt revendicările concrete şi nu am reuşit să aflu nimic, în afară de cerinţa de a pleca toţi de la putere şi de a fi organizate alegeri anticipate. Mi se pare periculos, pentru că o astfel de mişcare care continuă de câteva luni poate fi deturnată în mod populist foarte uşor. Era mai bine într-un fel dacă existau revendicări clare, dacă taberele erau bine demarcate. Astăzi, riscul acesta al populismului e foarte mare.

Cred că trebuie să se înţeleagă mai bine la Chişinău faptul că nu pot avea loc alegeri anticipate în permanenţă şi că un mandat este de patru ani. Indiferent de ceea ce vor unii sau alţii, mandatul acordat la alegerile de anul trecut ar trebuie să fie dus la final. Nu poţi avea un preşedinte ales direct când ai partide politice slabe. Această revendicare este nerealistă din acest punct de vedere. Ar tebui să existe un sufragiu universal pentru alegerea preşedintelui dar principala preocupare ar trebuie să fie cum pot exista partide politice puternice, stabile care să nu depindă de soarta liderului. Sunt lucruri care ţin mai degrabă de cultura politică şi ar trebui dezbătute mai intens. Probabil că ar duce şi la detensionarea actualei situaţii.

Ce soluţii vedeţi pentru actuala criză?

În primul rând trebuie să se înţeleagă că un mandat trebuie să dureze patru ani. Trebuie să continuie investigaţiile în domeniul bancar. Nimeni nu are interesul să nu se afle adevărul. Chiar şi cei care au profitat nu au interesul să stea în umbră pe termen nedeterminat şi la un moment dat să înceapă anchetele împotriva lor. Ar trebuie să existe un pact naţional referitor la problema justiţiei şi combaterii corupţiei. Toată lumea spune că vrea să combată corupţia, dar divergenţele sunt maxime în privinţa a ceea ce se înţelege prin combaterea corupţiei. Cred că toţi actorii ar trebui să stea la o masă şi să cadă de acord asupra unor 4-5 puncte esenţiale de unde ar trebui să înceapă procesul de reformare. În momentul din faţă mi se pare chiar mai neclar acest proces decât în urmă cu câţiva ani. Nu e nimic spectaculos, pot fi întreprinse soluţii simple pentru a detensiona situaţia, dar probabil există şi interesul ca situaţia să fie confuză şi pe termen lung.

Vor veni la Chişinău cele 150 de milioane de euro anunţate de premierul Ponta?

Există trei modalităţi prin care un stat poate să ajute un alt stat. Există modalitatea asistenţei pentru dezvoltare şi România a acordat sume consistente în acest sens şi s-a văzut în proiecte. E vorba de o sumă limitată, un plafon pe care potrivit regulilor europene, fiecare stat trebuie să-l acorde şi nu-l poate redirecţiona într-o singură ţară. România nu poate acorda asistenţa aceasta doar Republicii Moldova. Există de asemena posibilitatea ca un stat să cumpere obligaţiuni guvernamentale ale unui alt stat, dar în momentul de faţă Republica Moldova, din cauza situaţiei financiare dificile nu poate să lanseze această emisiune de obligaţiune. Şi există şi varianta unui împrumut.

Ambele ţări, şi România şi Republica Moldova fac parte din Fondul Monetar Internaţional. România este supusă unor constrângeri ca şi Republica Moldova. Există regulile Băncii Centrale Europene, regulile FMI care se aplică tuturor statelor membre indiferent dacă sunt sau nu în zona euro. Aceste constrângeri fac ca ceea ce a anunţat Guvernul Ponta să nu fie realist. Eu am remarcat o coincidenţă de cifre între suma care a fost anunţată de Guvernul Ponta anul acesta şi suma de bani care rămas din acelea 100 de milioane de ajutor nerambursabil. Tot ce poate face România este să transforme ajutorul nerambursabil în ajutor ramburasbil. Asta e maxim ce poate face România în momentul de faţă. Dar nu se spune adevărul, că banii respectivi trebuie daţi cu dobândă. 

Banii în Republica Moldova trebuie să vină pe proiecte ca să se  alimenteze instituţii de stat falimentare. Încă o coincidenţă este faptul că 150 de milioane de euro înseamnă 0,2% din deficitul bugetar al României pe an. În momentul de faţă există un blocaj de viziune la Bucureşti, cred că singura soluţie ar trebuie să fie impulsionarea rapidă a programelor bilaterale.

Cum vedeţi evoluţia problemei transnistrene?

Conflictul care era îngheţat, astăzi este şi mai îngheţat. Practic nu există niciun fel de iniţiativă care să vizeze soluţionarea conflictului, nu există nicio iniţiativă oficială care să vizeze un nou format de negocieri. Republica Moldova discută zilele acestea noua formulă a Strategiei Naţionale de Securitate. Eu nu am văzut o corelaţie între noua Strategie de Securitate şi chestiunea transnistreană.

Poate redeveni Republica Moldova „o poveste de succes” pentru Uniunea Europeană?

Tot timpul a existat această potenţă a Republicii Moldova. Poate redeveni, dacă se înţelege că Uniunea Europeană este foarte sensibilă la tot ce înseamnă relaţia dintre dezvoltarea economică şi corupţie. Aceasta este filosofia tuturor instituţiilor europene. Există o relaţie directă, cu cât o ţară este mai coruptă, cu atât este mai slab dezvoltată, cu cât este mai transparentă cu atât nivelul de trai creşte. E un lucru simplu, dar care trebuie înţeles, explicat şi pus în aplicare.

Ar trebuie să existe un pact naţional referitor la problema justiţiei şi combaterii corupţiei. Toată lumea spune că vrea să combată corupţia, dar divergenţele sunt maxime în privinţa a ceea ce se înţelege prin combaterea corupţiei. Cred că toţi actorii ar trebui să stea la o masă şi să cadă de acord asupra unor 4-5 puncte esenţiale de unde ar trebui să înceapă procesul de reformare. În momentul din faţă mi se pare chiar mai neclar acest proces decât în urmă cu câţiva ani.