Sandvișurile geniale care te vor ajuta să-ți impresionezi prietenii la petreceri. Câteva rețete legendare puțin cunoscute la români

Sandvișul pare cea mai banală dintre mâncăruri. Pentru unii abia dacă poate fi încadrat ca produs culinar. Un fel de mizilic al gastronomiei pe care oricine poate să-l facă. Ei bine, există câteva rețete de sandvișuri care vin să contrazică orice prejudecată și totodată te năruiesc de poftă. 

Sandwich-ul cu homari din Connecticut FOTO lobsteranywhere.com

Sandvișul este probabil cea mai cunoscută, cea mai accesibilă, versatilă și ușor de preparat mâncare din lume. Două felii de pâine, cașcaval, mezeluri, ceva verdeață sau legume și sos. Există și variante mai simple decât atât, doar cu mezeluri și cașcaval.

Pentru unii, sandvișul este o mâncare atât de banală încât nici măcar nu merită ridicată la statutul de preparat culinar și nici să pășească în templul exclusivist al gastronomiei. Un soi de invenție dictată de necesitățile vicioase ale lui John Montagu, al IV-lea Conte de Sandwich, care își dorea, pe la 1762, să mănânce în timp ce juca cărți, fără a se murdări pe mâini.

Dincolo de banalitatea aparentă a sandvișului, în realitate este un produs cu tradiție (iată, are o istorie de peste 250 de ani) și care poate deveni o adevărată bijuterie culinară în mâinile unui bucătar priceput. Tocmai de aceea, cei care spun că sandvișul este doar un umil iobag al gastronomiei se înșeală amarnic. Există câteva rețete consacrate, legendare, de sandvișuri care vin să demonstreze cât de exclusiviste pot fi sandvișurile, dar mai ales cât de rafinate. Iată trei dintre cele mai legendare rețete de sandvișuri care vă pot ajuta să vă impresionați colegii la muncă, atunci când scoateți pachetul la pauza de masă, sau să vă înnebuniți de poftă prietenii la petrecerile de weekend.

„Lobster roll”, o legendă a Americii între două felii de pâine

Unul dintre cele mai legendare, exclusiviste și, totodată, delicioase sandvișuri din lume este, fără îndoială, „Lobster roll” din Statele Unite. Mai precis, este vorba despre un sandviș crocant, rafinat, cu homar și unt. „Lobster roll-urile” sunt sandvișuri speciale de vară. Originare din restaurantele pescărești și tonetele de pe marginea drumului din New England, ele sunt „fratele de coastă” al celebrului hot dog.

Acest preparat își are originile în masa umilă și frugală a pescarilor din New England, de pe coasta de est a Statelor Unite, dominată de așezările pescărești. Carnea proaspătă de homar, servită pe pâine unsă cu unt, a evoluat dintr-un preparat practic de coastă într-un simbol cultural al regiunii New England, care stârnește și astăzi rivalități regionale aprinse. În mod tradițional, cele mai bune lobster roll-uri se găsesc în statele Maine, Massachusetts și Connecticut, pe locurile în care s-au dezvoltat primele colonii britanice în SUA, precum și în destinații de coastă, cum ar fi peninsula Cape Cod.

Lobster roll FOTO wikipedia

Originile acestui preparat pot fi urmărite până în secolul al XVII-lea, atunci când, în coloniile britanice din New England, homarii erau atât de numeroși încât erau considerați hrană pentru săraci, folosiți drept îngrășământ sau dați servitorilor și prizonierilor.

În 1829 a fost publicată prima rețetă de salată rece de homar, care a pus bazele legendarei rețete de sandviș cu homar în stil Maine. Ulterior, carnea de homar a devenit obișnuită la petrecerile tinerilor, fiind inclusă în sandvișuri. Abia în 1929 a luat naștere clasicul „Lobster Roll”, care astăzi reprezintă o mâncare iconică pe coasta de est a SUA. Propriu-zis, acesta a fost creația bucătarului de la restaurantul Perry’s din Milford, Connecticut. Povestea spune că Harry, proprietarul restaurantului, a inventat sandvișul după ce un agent comercial care vindea băuturi alcoolice a trecut pe la localul său. Acesta își dorea un „sandwich cald cu homar la grătar” pe care să îl poată lua la drum. Harry, fiind inventiv și rapid, a improvizat unul pe loc.

Harry a continuat să perfecționeze sandvișul și și-a dat seama că pâinea albă feliată nu era cea mai bună alegere. Era moale, se îmbiba rapid și nu susținea bine carnea de homar. Astfel, a apelat la brutăria French’s Bakery din apropiere, în Bridgeport, Connecticut, pentru a crea o chiflă specială pentru Perry’s. Însă, spre deosebire de chifla clasică tăiată pe partea superioară, pe care o cunoaștem astăzi, aceasta semăna mai degrabă cu o pâine pentru sandviș submarin. Harry tăia o deschizătură în formă de V în partea de sus pentru a umple chifla cu carne de homar. Capacul de pâine era pus la loc, iar sandvișul era apoi prăjit și pregătit pentru a fi luat la pachet.

Totodată, din anii ’50, în perioada boomului turistic de după Al Doilea Război Mondial, lobster roll-ul rece, cu maioneză, în stil Maine, a devenit, de asemenea, extrem de popular.

Cu toate că este exclusivist, Lobster Roll poate fi preparat și acasă, destul de ușor. Un lobster roll clasic se prepară din carne proaspătă de homar fiartă și amestecată cu maioneză sau unt topit, asezonată cu țelină și suc de lămâie. Se servește într-o chiflă pufoasă, rumenită ușor în unt. Dacă folosești homar crud, fierbe-l în apă cu sare timp de 8-10 minute, lasă-l să se răcească, apoi extrage carnea și taie-o în bucăți de mărimea unei îmbucături. Apoi, separat, într-un bol, amestecă ușor maioneza, zeama de lămâie, țelina și condimentele. Adaugă bucățile de homar și amestecă încet, astfel încât să nu zdrobești carnea. Apoi unge interiorul chiflelor cu unt topit pe ambele părți. Încinge o tigaie și prăjește chiflele pe ambele părți până devin aurii și ușor crocante. La urmă, se pune o frunză subțire de salată verde în chiflă și se umple cu o cantitate generoasă din amestecul cu homar făcut mai devreme.

Arepa, regina sanvilurilor sud-americane

Un alt sandviș legendar, dar de data aceasta în zona sud-americană, cu o explozie de gusturi exotice, este Arepa Reina Pepiada. În traducere liberă din spaniolă, înseamnă „Arepa Regina apetisantă”.

Este un sandviș din Venezuela și constă într-o salată cremoasă de pui și avocado, băgată într-o lipie crocantă de porumb. Este extrem de savuroasă și sățioasă, fiind servită de obicei la micul dejun. Acest preparat culinar are o tradiție de peste șapte decenii. A fost inventat de frații Alvarez în Caracas, capitala Venezuelei. Sandvișul a fost creat în onoarea unei femei extrem de frumoase. Se numea Susana Duijm, era realizatoare TV, actriță și model. A câștigat titlul de Miss Venezuela și, totodată, a fost prima femeie din America Latină care avea să câștige titlul de Miss World. Practic, „Reina” înseamnă regină, iar „Pepiada” era un cuvânt din popor folosit pentru a descrie o femeie voluptuoasă, cu forme apetisante. Așa era și sandvișul fraților Alvarez, plin până la refuz și delicios.

Arepas FOTO loisa.com

Iată cum se prepară. În primul rând facem „arepa”, adică acele lipii din porumb. Avem nevoie de două căni de făină de porumb, două căni și jumătate de apă călduță, o linguriță de sare și o lingură de ulei vegetal. Aluatul se împarte în patru părți egale. Ia o bucată și ruleaz-o în mână, formând o bilă, apoi aplatizeaz-o ușor, dându-i forma unei chiftele mai groase, de aproximativ 1,5 cm grosime. Marginea trebuie netezită ușor, ca să nu crape.

Pregătim apoi umplutura. Într-un bol, zdrobește miezul de avocado cu o furculiță până devine o pastă. Adaugă maioneza, zeama de lămâie, ceapa tocată, usturoiul, sarea și piperul. Amestecă totul foarte bine. În timp ce facem toate aceste operațiuni, lăsăm pieptul de pui la fiert. După ce a fiert bine, îl mărunțim și îl adăugăm în amestecul cu avocado. Ne apucăm de pregătit lipiile. Adică luăm aluatul format în foi de lipie și le punem la prăjit câte 6-7 minute pe fiecare parte, până când prind o crustă aurie și crocantă. Taie fiecare „arepa” pe jumătate, dar nu complet, ca și cum ai deschide o scoică. Umple interiorul generos cu salata de pui și avocado. O poți servi direct așa sau, pentru un plus de savoare, o poți completa cu puțină brânză rasă sărată pe deasupra.

O savoare culinară veche de peste două milenii

Totuși, niciun sandviș de pe lumea aceasta nu se poate compara ca savoare și vechime, nemaivorbind de ștaif, cu „panino con la porchetta” sau, pe scurt, sandvișul cu carne de porc făcut italienește. Este un preparat culinar despre care se spune că își are originile în perioada Imperiului Roman, atunci când oamenii de rând prezenți la diferite manifestări publice (mai ales la faimoasele jocuri) aveau nevoie de o masă rapidă și, totodată, consistentă. De atunci și până astăzi, „panino con la porchetta” a evoluat constant și a devenit una dintre cele mai legendare mâncăruri stradale din lume.

Propriu-zis, este un sandviș alcătuit din felii subțiri de carne de porc aromată, gătită lent și umplută cu ierburi (porchetta), servite într-o pâine rustică și crocantă. Originar din centrul Italiei, acest sandviș tradițional nu are nevoie de sosuri sau alte adaosuri, deoarece gustul cărnii suculente și al șoriciului crocant este suficient de intens și savuros. Documentele istorice sugerează că acest sandviș a fost gustat inclusiv de împărații romani. Totul a pornit de la o pasiune a infamului împărat roman Nero, care iubea să servească un porc întreg, condimentat puternic și gătit lent. Carnea acestuia era îndesată într-o chiflă făcută pe vatră. Nu se știe dacă poveștile sunt reale, dar ceea ce este cert este că acest preparat este profund legat de regiunile Lazio și Umbria. Orașul Ariccia, situat la sud de Roma, este renumit în întreaga lume pentru „Porchetta di Ariccia”, preparat protejat oficial de Ministerul Agriculturii din Italia ca produs tradițional agroalimentar.

Panino con la porchetta FOTO La sostadelpriore

În mod tradițional, pentru panino con la porchetta, carnea era dezosată, condimentată din abundență cu usturoi, rozmarin și semințe de fenicul, rulată și apoi gătită lent pe foc de lemne, până când șoriciul devenea auriu și extrem de crocant. Iată cum poți să o prepari acasă. Pentru friptura de porc necesară umplerii sandvișului ai nevoie de burtă de porc cu șorici, usturoi, rozmarin proaspăt tocat mărunt, semințe de fenicul zdrobite, sare de mare, piper și ulei de măsline.

Într-un bol, amestecă usturoiul, rozmarinul, semințele de fenicul, sarea și piperul negru cu puțin ulei de măsline, până obții o pastă aromată. Apoi ungem burta de porc cu acest amestec și crestăm carnea. Rulăm apoi carnea de porc sub forma unui cilindru, o legăm și o dăm la cuptor până când carnea devine suculentă și șoriciul crocant. Lăsăm 15 minute carnea să se odihnească, apoi o feliem. Umplem pâinea, cel mai indicat o ciabatta, cu această carne savuroasă de porc.