Pleacă, dar rămâne. Comunistul Iurie Muntean vrea să caute răspunsuri la mai multe întrebări

Iurie Muntean a căzut de la vârful politicii comuniste din Republica Moldova.

Conflictul din interiorul Partidului Comuniştilor este unul „de clasă”, iar acest lucru „nu este o noutate în istoria de 111 ani a formaţiunii”. Fostul secretar al PCRM, Iurie Muntean, a declarat în cadrul unui interviu pentru Omega, că rămâne membru al PCRM, dar se retrage din viaţa politică pentru o perioadă, timp în care planifică să se concentreze asupra unor cercetări în domeniul transporturilor, energiei şi infrastructurii.

Iurie Muntean nu se regăseşte în lista Partidului Comuniştilor pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie, făcută publică pe 1 octombrie de liderul formaţiunii, Vladimir Voronin. Alături de Muntean, alţi actuali deputaţi au fost excluşi din listă: Grigore Petrenco, Alexandru Petkov, Zurab Todua, Vladimir Telnov şi Mark Tkaciuk.

Potrivit lui Muntean, în interiorul PCRM există două tabere care nu găsesc un numitor comun în ceea ce priveşte viitorul formaţiunii şi al ţării. „Pe de o parte, sunt cei care aspiră spre o victorie bine-meritată a partidului. Pe de altă parte, un grup de antreprenori politici plictisiţi, care au obosit, pur şi simplu, să trăiască în opoziţie”, a declarat el.

Fostul secretar al PCRM sugerează că partidul nu mai este cel de acum opt ani, însă „după alegeri, când societatea se va trezi cu o coaliţie multicoloră alcătuită din nimicuri politice, interesul pentru comunişti va creşte”. Astfel, el a dat de înţeles că PCRM-ul de altă dată va învia, dar cu alţi lideri.

În ceea ce priveşte planurile sale de viitor, Iurie Muntean se retrage în lumea ştiinţifică, unde se va perfecţiona „în calitate de comunist”. „Consider că este timpul să mă ocup de ceea pentru ce, cu adevărat, nu mi-a ajuns timp în ultimii cinci ani. Care este locul ţării noastre în prezentul social-economic şi ce o aşteaptă în viitor? Întrebări sunt multe, dar răspunsurile, în cel mai bun caz, sunt nesatisfăcătoare. Mă voi perfecţiona, în calitate de comunist, în căutarea acestor răspunsuri care vor fi necesare Partidului Comuniştilor, mai ales atunci când se va transforma dintr-un partid al glamourului provincial în unul al victoriei”.