Cererea de retragere a trupelor ruse din Transnistria: legalitate, avantaje, riscuri şi pericole

Reprezentanţii mai multor partide politice de la Chişinău şi-au prezentat luni, 4 septembrie, opiniile în contradictoriu în cadrul dezbaterilor publice pe tema: „Cererea de retragere a trupelor ruse de pe teritoriu Republicii Moldova: legalitate, avantaje, riscuri şi pericole”, organizate de Agenţia de presă IPN.

Pe de o parte, oponenţii politici ai Declaraţiei Parlamentului privind retragerea forţelor militare ruse de pe teritoriul ţării şi cererii Guvernului privind includerea în agenda Adunării Generale a ONU a unui punct intitulat „Retragerea forţelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova” afirmă că acestea sunt documente cu caracter politic, care nu vor avea efecte juridice şi nu vor contribui în niciun fel la soluţionarea conflictului transnistrean. 

Pe de altă parte, autorii şi promotorii documentelor susţin că deşi persistă caracterul politic, acestea se bazează pe o abordare juridică. Mai mult, demnitarii de rang înalt şi diplomaţia moldovenească trebuie să abordeze acest subiect de fiecare dată pentru a informa comunitatea internaţională despre această problemă şi a face presiuni asupra Federaţiei Ruse. 

Igor Boţan, expert permanent al proiectului, consideră că declaraţia Parlamentului este un document politic de manifestare a unei voinţe a majorităţii parlamentare. În opinia sa, această declaraţie vine într-un context nou şi inedit, generat de către hotărârea Curţii Constituţionale din 2 mai prin care se menţionează că staţionarea trupelor ruseşti în Transnistria este ilegală şi neconstituţională şi că teritoriul transnistrean este ocupat de către Federaţia Rusă. Decizia Curţii Constituţionale reprezintă, potrivit expertului, elementul nou, întrucât asemenea declaraţii răsună practic în fiecare an în cadrul întrunirilor ministeriale ale OSCE care au loc de obicei în prima săptămână a lunii decembrie în capitalele ţărilor care deţin preşedinţia acestei structuri. Mai mult decât atât, din când în când, acest mesaj se regăseşte şi în luările de poziţie a demnitarilor de rang înalt din Republica Moldova de la tribuna Adunării Generale a ONU.

În ceea ce ţine de cadrul legal, Igor Boţan a amintit despre documentul semnat îniulie 1992, prin care au fost oprite ostilităţile pe malurile Nistrului, şi în care se menţiona ce acţiuni urmau să aibă loc ulterior. În octombrie 1994, a existat un alt document semnat de către premierul rus Cernomîrdin şi cel moldovean Sangheli, în care se spune că retragerea trupelor ruseşti trebuie sincronizată odată cu elaborarea şi acceptarea de către transnistreni a unui statut special în cadrul Republicii Moldova. Expertul a menţionat că în prezent lucrurile au un anumit statut – conflictul este îngheţat, iar formatul internaţional 5+2 este un fel de carapace care păstrează acest statut îngheţat până când se limpezesc lucrurile.

Deputatul Partidului Democrat Sergiu Sîrbu a declarat că la 21 iulie a anului curent, prin acea Declaraţie, Parlamentul Republicii Moldova nu a făcut altceva decât a reiterat poziţia guvernelor care au fost din 1992 încoace. În calitate de unul dintre autorii acestei iniţiative, Sergiu Sîrbu a menţionat că declaraţia este una politică, dar se bazează, exclusiv, pe abordare juridică. Potrivit lui, este vorba despre o solicitare legitimă a autorităţilor Republicii Moldova cu referire la retragerea necondiţionată a trupelor şi a muniţiilor care au mai rămas pe teritoriul ţării şi care reprezintă o ameninţare constantă penetru securitatea şi stabilitatea regională şi chiar europeană. De asemenea, este un apel absolut legitim în ceea ce ţine de modificarea statutului misiunii de pacificare din una militară în una civilă cu mandat internaţional. Deputatul a mai spus că, deşi i se pare că această declaraţie este una întârziată, autorităţile trebuie să reafirme ori de câte ori această poziţie, pentru că în caz contrar, va fi pătată memoriea persoanelor căzute în Războiul de pe Nistru, care au luptat pentru integritatea ţării.

Deputatul Partidului Socialiştilor Vladimir Ţurcan consideră că această declaraţia dezbătută este una pur politică fără consecinţe juridice, însă foarte periculoasă din punct de vedere politic. „Care este scopul acestor paşi? Ce rezultat dorim? Dacă cei care au făcut aceşti paşii, spun că dorinţa este de a rezolva cât mai rapid şi în cel mai paşnic mod problema transnistreană, toată lumea înţelege că este un fals. Soluţionarea acestei probleme nu trebuie să înceapă de la declaraţii, dar cu a face regulă aici la noi în ţară”, opinat parlamentarul. 

Vladimir Ţurcan a declarat că, în ceea ce ţine de soluţionarea diferendului transnistrean, este nevoie de atras atenţia la două aspecte. Primul ţine de credibilitatea politică a statului Republica Moldova şi a guvernării de la Chişinău pentru populaţia din regiunea transnistreană. Al doilea aspect ţine de crearea în dreapta Nistrului a unor condiţii şi a unui nivel de viaţă social-economic atractiv pentru cei din Transnistria. Totul, în opinia sa, trebuie să pornească de la acerste lucruri. Deputatul a mai spus că menirea politicii externe este de a crea condiţii pe plan extern pentru soluţionarea problemelor interne ale ţării. Însă prin asemenea cereri, în viziunea sa, sunt create probleme pe intern, precum şi condiţii care vor fi un obstacol discuţiile pe plan internaţional, în formatul ”5+2”.

Deputatul Partidului Liberal Roman Boţan a menţionat că această declaraţie este una necesară, care trebuie actualizată în permanenţă, iar eforturile Republicii Moldova trebuie să fie constante în vederea internaţionalizării acestei probleme. „În acest sens diplomaţia Republicii Moldova trebuie să depună eforturi ca toţi actorii internaţionali să cunoască în esenţă problema şi presiunile exercitate asupra Federaţiei Ruse să fie unele care să aducă în perspectivă rezultate. Republica Moldova nu poate soluţiona de una singură această chestiune şi suportul partenerilor internaţionali este esenţial”, a opinat parlamentarul. Roman Boţan a mai spus că din discuţiile cu cetăţenii din regiunea transnistreană a dedus că presiunea asupra cetăţenilor moldoveni din acest teritoriu se resimte, iar Republica Moldova este obligată să apere drepturile cetăţenilor săi din tot spaţiul său.

Vicepreşedintele Partidului Patrioţii Moldovei, Sergiu Perciun, a spus că mai presus de orice lege, chiar şi de Constituţia ţării, este voinţa consolidată a unui popor. „Ce înseamnă Armata a 14-a pentru noi, moldovenii? Înseamnă un garant că nu ne mai ducem, nu mai eşuăm în spaţiul românesc”, a opinat Sergiu Perciun, afirmând că în societate se atestă o „românizare agresivă”. În opinia sa, Armata 14-a trebuie să rămână în Transnistria, una consolidată, pentru că ”pentru Republica Moldova Rusia este o garanţie clară că Moldova va supravieţui ca ţară, iar poporul moldovenesc nu se va româniza”. Potrivit lui, Rusia poate crea condiţii normale de dezvoltare social-economice Republicii Moldova, însă nu Uniunea Europeană sau România.

Dinu Plângău, reprezentantul Partidului Politic Platforma DA, e de părere că subiectul transnistrean trebuie să fie chestiunea numărul unu pe agenda Republicii Moldova, care este de interes naţional. Potrivit lui, conflictul transnistrean este unul geopolitic, dar şi de drept internaţional, pentru că părţile implicate sunt două state –Republica Moldova şi Federaţia Rusă, iar Republicii Moldova i s-a încălcat dreptul la integritate teritorială. 

Reprezentantul PPPDA consideră că acest conflict, din unul armat a fost trtansformat în unul de interes economic. Astfel, diferiţi actori politici de la Chişinău, prin intermediul unor instituţii din dreapta, dar şi din stânga Nistrului, se finanţează separatismul, inclusiv prin intermediul schemelor frauduloase. În opinia sa, înaintarea unei cereri privind retragerea trupelor ruseşti, rămâne doar la nivel de declaraţie, ”pentru că faptele spun cu totul altceva şi acest lucru denotă că intenţia reală de a soluţiona acest conflict este una falsă”.

Dezbaterile publice „Cererea de retragere a trupelor ruse de pe teritoriu Republicii Moldova: legalitate, avantaje, riscuri şi pericole”, constituie ediţia a 76-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfăşurat cu susţinerea Fundaţiei germane Hanns Seidel.