Viața în Gaza după mai bine de o lună de război. Femeile s-au tuns pentru că nu e suficientă apă să se spele, povestește o avocată palestiniană

O avocată palestiană povestește despre viața din Gaza după mai bine de o lună de război. Fatma Ashour spune că „nu există apă, combustibil, electricitate, pâine, sare, haine. Este dincolo de ceea ce poate îndura o ființă umană”.

Viata in Fasia Gaza a devenit insuportabila FOTO Profimedia

„Peste o luna fără apă, fără curent și fără combustibil. Acest lucru face viața aproape tragică. Faci un duș o dată la două săptămâni, dacă ai noroc.

Noi, femeile, a trebuit să ne tundem pentru că nu este suficientă apă. Și nu este suficient timp. Trebuie să faci un duș rapid pentru că ți-e frică de bombardament și pentru că este coadă și te temi că s-ar putea întrerupe apa“, scrie într-o postare pe o rețea socială preluată de CNN, Fatma Ashour, avocat palestinian și activist pentru drepturile omului care s-a mutat în sud, din orașul Gaza, la Khan Younis.

„Ne spălăm hainele cu mâinile. Și asta este mai mult decât obositor.

La începutul războiului, apa nu era atât de rece. Rufele se uscau destul de repede. Dar acum este diferit; E iarna. Durează mul mai mult să se usuce rufele. Nu sunt scurse bine pentru că o faci manual. Și apa este foarte rece. Nu o poți încălzi. Asta te îmbolnăvește pe tine și pe copii.

În casa în care stau, sunt 28 de persoane. Opt copii și 3 persoane în vârstă. Prioritatea noastră sunt acele 11 persoane. Le oferim micul dejun. Dacă nu există pâine, pot avea un biscuit sau orice se găsește. Noi, cei mari, trebuie să înduram. Mâncăm doar prânzul.

Prânzul este pregătit din linte sau paste. Acestea sunt singurele opțiuni. Rareori găsim cartofi, pe care îi gătim apoi cu sos de roșii, cu puțin orez. Ne-am săturat de această mâncare uscată. De o lună întreagă, nu am băut lapte și nu am mâncat un ou. Nu am mâncat nici măr, nici brânză; nu e nimic.

Dincolo de ceea ce poate îndura o ființă umană

Cum trece ziua? Oribil. Cu foarte, foarte puțin. Dincolo de ceea ce poate îndura o ființă umană. Zgomotul dronei de supraveghere din fundal este non-stop. Nu se oprește niciodată E mereu pe cer. Este fundalul vieții noastre.

Toți prietenii și familia mea, casele lor fie s-au prăbușit complet, fie au fost avariate în așa măsură încât nu mai pot locui în ele. Suntem cu toții strânși în sudul Fâșiei Gaza, care este alcătuită din Gaza Centrală, Khan Younis și Rafah. Adică mai puțin de jumătate din suprafața totală a enclavei, a cărei suprafață totală este de 365 de kilometri pătrați.

Vorbim de peste 1,5 milioane de persoane strămutate într-o zonă care nu este mai mare de 175 de kilometri pătrați.

Deci, suntem un număr mare de oameni fără resurse deloc. Și asta i-a forțat, din păcate, pe oameni să intre în stadiul de luptă pentru pâine. Se bat pentru pâine. Se luptă pentru apă. Nu e nimic. Deci, am început faza oamenilor care se rănesc unii pe alții.

Aceasta este o catastrofă

Mai sunt cinci familii strămutate aici. Unii dintre ei au mers din nordul Gazei spre sud. Aceasta este o distanță foarte lungă.

Israelienii ne-au spus că suntem în siguranță în sud. Sudul nu este sigur. Casa de alături, la 20-30 de metri, a fost bombardată.

E un război în sud pentru resurse. Nu există apă, combustibil, electricitate, nu există pâine, Nu există făină. Nu există mâncare. Știați că acum avem o criză de sare? Nu există sare acum.

Nici nu ne putem gândi la ce vom face după război. Dacă încă suntem în viață, ce vom face? Unde vom locui? Ce ne vor face? Ne vor permite să ne întoarcem în nordul Gazei sau ne vor expulza cu forța? Sau ne vor lăsa acolo unde suntem?

Chiar și acele întrebări despre ce se va întâmpla după război sunt extrem de epuizante. Detaliul războiului prin care trăiești este foarte epuizant. Felul în care îți petreci ziua este foarte obositor.

Acum câteva zile, am ieșit să-mi caut haine de iarnă. Desigur, nu am găsit niciuna. Hainele erau oricum foarte scumpe sau nu erau disponibile. Era atât de aglomerat și erau grămezi de gunoaie. Pentru că nu există combustibil, proprietarii de mașini alimentau cu ulei de gătit. Acest lucru provoacă poluare și dureri de cap insuportabile. Totul în jurul este poluat.

Încercăm să ne alinam unul pe altul, încercăm să ne ajutăm unii pe alții, în circumstanțe foarte dificile. Încercăm să rămânem sănătoși pentru că nu există spitale dacă ar fi să ne îmbolnăvim.

Unii dintre noi au rămas fără bani. Îi ajutăm cât putem. Din când în când cineva izbucnește în plâns – un membru al familiei lui a fost ucis sau casa i-a fost distrusă. Este o situație insuportabilă.

Nu știu cât mai putem îndura asta. Nu știu ce se va întâmpla cu noi. Îmi doresc foarte mult să dorm într-un pat. Vreau să dorm calm. Vreau să mă trezesc să găsesc ceva de mâncare. Vreau să fac o baie, să-mi spăl bine părul, să-mi spăl hainele la mașina de spălat. Vă puteți imagina – cele mai simple drepturi, să mergeți toaletă și să nu găsești apă acolo? Asta nu există. Situația este dezastruoasă.

Există o încercare deliberată de a ne înfometare. Este o ocupație care nu respectă nimic. Se consideră mai presus de lege. Și ne pedepsește colectiv, apropiindu-ne de genocid.

Când îi înfometează pe oameni, oprește atât apa, cât și curentul, pentru mai mult de o lună și 10 zile și împiedică combustibilul să ajungă la noi, aceasta este o pedeapsă colectivă.

Nu îmi voi schimba părerile cu privire la importanța statului de drept și a răspunderii și a drepturilor egale față de oameni chiar și în timpul războiului. Asta am studiat și ceea ce predau. Nu vom renunța la asta.

Nu vom accepta că ceea ce se întâmplă este normal. Nu vom renunța să ne cerem drepturile. Vom lua măsuri la curțile internaționale de justiție. Vom urmări acest lucru prin mijloace pașnice, la care avem dreptul conform dreptului internațional.

Acesta este dreptul nostru, să trăim în pace, să găsim apă potabilă, hrană și medicamente. Acesta este dreptul nostru și dreptul fiecărei ființe umane de pe fața Pământului“, scrie avocata palestiniană Fatma Ashour.