Un colţişor sovietic

Zidul a căzut, iar Uniunea Sovietică este doar o tristă amintire. Capitalismul dă petreceri cu cocktailuri, una după alta, în noile sale cămine din Europa de Est. Chiar şi în Rusia îngheţată adie un vânt de primăvară. În spatele dealurilor româneşti, aproape de Delta Dunării, nu departe de Ucraina, realitatea aceasta este ignorată. 

După destrămarea URSS, în 1990, Moldova şi-a declarat independenţa, iar un an mai târziu Suveranitatea. Pe fondul diferenţelor culturale, în interiorul ţării s-au format rapid două tabere. De-o parte, nomenclatura cu amprentă sovietică a lui Igor Smirnov, de cealaltă parte, Republica Moldova.

Autonumitul preşedinte de la Tiraspol a desenat o frontieră imaginară în estul Moldovei, proclamând statul Transnistria. Moldova nu a vrut să recunoască noul stat, iar conflictul a escaladat până când s-a ajuns la război civil, în 1992, un conflict care s-a terminat cu intrarea în scenă a Rusiei. De atunci, ,,coridorul de pace" rus are grijă ca armistiţiul între cele două tabere să dureze. În anii '90, OSCE cere retragerea trupelor ruseşti din zonă.

Politologul Alexander Rahr de la Institutul German pentru Politică Externă spune că prezenţa Armatei Ruse în Transnistria este percepută de cetăţenii din Europa Centrală şi de Est ca o încălcare a Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale pe continent. Dar statele europene nu au semnat Tratatul, iar Rusia nu s-a văzut obligată să respecte cerinţa retragerii din Transnistria. Din acel moment, în regiune există o continuă „încordare de muşchi".

Rusia vrea desprinderea Transnistriei de Moldova, şi nu exclude o alipire a ei la propriul teritoriu. De cealaltă parte, UE pledează pentru o reunificare a taberelor, considerând Transnistria ca „o rămăşiţă a Războiului Rece". Vestul se teme că Transnistria are acelaşi potenţial conflictual ca regiunile separatiste din Georgia. Ca să evite un nou război, puterile încearcă să se apropie una de alta. După ani de neclintire, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, propune o regândire a misiunii de menţinere a păcii.

O retragere a trupelor sale ar face ca puterea sa în regiune să se clatine. O implicare prea mare în Transnistria ar strica însă relaţiile cu Vestul. Este discutabil dacă Moldova poate intra în UE şi în NATO cu un conflict transnistrean nesoluţionat. Rezolvarea mai nefericită ar fi însă aceea a modificării frontierelor: Moldova alipită României sau ca stat independent, membră a UE, iar Transnistria încorporată Ucrainei.