Analiză Trump susține că l-a salvat pe Netanyahu de la o înfrângere electorală zdrobitoare. Acum vrea să aibă influență asupra deciziilor sale

De la Gaza la Siria și Liban, Donald Trump își dorește un guvern israelian care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor sale regionale, chiar dacă acest lucru presupune marginalizarea unor politicieni precum Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich.

Donald Trump și Benjamin Netanyahu Foto: EPA/EFE

Miercuri, la scurt timp după miezul nopții, ora Coastei de Est a Statelor Unite, înainte ca rezultatul alegerilor din Israel să fie clar, președintele american Donald Trump se grăbea deja să revendice o parte din meritul pentru rezultatul electoral.

Premierul Benjamin Netanyahu nu obținuse o majoritate parlamentară clară care să-i permită formarea unui guvern. Însă acest detaliu nu l-a împiedicat pe președintele american să sărbătorească ceea ce considera a fi propria sa reușită.

Cu doar câteva minute înainte, după ce aterizase la baza aeriană Joint Base Andrews, în apropiere de Washington, la întoarcerea dintr-o deplasare electorală în Texas, Trump adoptase un ton considerabil mai prudent.

Întrebat despre alegerile din Israel, el a spus că auzise că Netanyahu obținuse un rezultat mult mai bun decât se anticipase.

Președintele american a insistat în repetate rânduri că era prea devreme pentru concluzii și a confirmat că nu discutase încă cu Netanyahu după publicarea sondajelor realizate la ieșirea de la urne.

A sugerat, de asemenea, că până și un rezultat ar putea fi considerat o victorie în circumstanțele date, descriind negocierile pentru formarea unei coaliții drept „o mare partidă de șah”.

Apoi a venit postarea de pe Truth Social.

Trump vrea ca Netanyahu să știe că îi datorează rezultatul electoral

Trump a distribuit o declarație atribuită unui bărbat pe nume Irving C. Schwartz.

„Când președintele Trump și-a declarat susținerea pentru Bibi Netanyahu, întreaga situație s-a schimbat. Astfel, în locul unei înfrângeri categorice pentru un mare premier, avem acum parte de un rezultat surprinzător de strâns, poate chiar de o VICTORIE pentru Netanyahu.”

Cea mai importantă frază apărea la finalul mesajului: „Totul s-a întâmplat DUPĂ ce președintele Trump și-a declarat susținerea, el fiind singurul care își dorește binele Orientului Mijlociu, al Israelului și al Statelor Unite ale Americii!”

Din punct de vedere tehnic, Trump cita declarația altei persoane. Inițial, însă, mesajul a fost publicat fără atribuirea explicită a autorului, ceea ce i-a făcut pe mulți să creadă că era o declarație oficială formulată chiar de președinte, scrie Jerusalem Post.

Dar alegerea de a publica mesajul pe contul său personal, imediat după alegerile din Israel, era semnificativă în sine.

Trump voia ca toți cei care urmăreau evoluțiile politice de la Ierusalim să rețină succesiunea evenimentelor așa cum o prezenta el: Netanyahu se îndrepta spre înfrângere, Trump a intervenit, iar premierul israelian a revenit în joc.

Întrebarea importantă nu este dacă susținerea președintelui american a schimbat efectiv rezultatul alegerilor. În acest moment, nu există nicio modalitate de a determina cu exactitate cât de mult a influențat aceasta opțiunile alegătorilor israelieni.

Întrebarea mai relevantă este de ce Trump s-a grăbit atât de mult să-și atribuie meritul pentru această revenire.

Din discuțiile pe care jurnaliștii de la JP le-au avut la Washington, răspunsul are mult mai puțin de-a face cu urnele de vot din Israel și mult mai mult cu ceea ce urmează să se întâmple în Orientul Mijlociu.

Trump nu are nevoie de Ben-Gvir și Smotrich

În ultimele săptămâni, a devenit tot mai clar că administrația Trump nu privește Israelul exclusiv prin prisma politicii sale interne.

Trump poate susține discursuri conservatoare la mitingurile organizate în Statele Unite, pledând pentru revenirea la valorile religioase, apărarea familiei tradiționale și combaterea progresismului. Asta nu înseamnă însă că își dorește ca aceleași confruntări ideologice să se desfășoare și la Ierusalim.

Trump vrea rezultate.

El dorește să-și pună în aplicare planul pentru Gaza, să promoveze acorduri regionale, să extindă Acordurile Abraham, să îmbunătățească relațiile cu statele arabe și să se prezinte drept președintele care a transformat fundamental Orientul Mijlociu.

Pentru a realiza toate acestea, are nevoie de un guvern israelian capabil să ia decizii și să le pună în aplicare.

Iar partenerii de extremă dreapta ai lui Netanyahu nu facilitează neapărat acest obiectiv. Președintele american Donald Trump dorește ca următorul guvern al Israelului să-i excludă pe miniștrii de extremă dreapta Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich , au declarat miercuri surse americane pentru Walla .

Potrivit surselor, Trump consideră că violența coloniștilor subminează viziunea sa regională și complică eforturile de implementare a acesteia.

Nemulțumirea față de guvernul israelian s-a acumulat de luni de zile în cercul apropiat al lui Trump.

Emisarii săi, Steve Witkoff și Jared Kushner, sunt nemulțumiți de ritmul în care este pus în aplicare planul președintelui pentru Gaza. Secretarul de stat Marco Rubio și echipa sa sunt preocupați de violențele coloniștilor împotriva palestinienilor din Cisiordania, precum și de dificultățile întâmpinate în eforturile de consolidare a guvernului libanez.

Nu este vorba despre divergențe minore.

Din perspectiva Casei Albe, aceste evoluții riscă să submineze arhitectura regională pe care Trump încearcă să o construiască.

Miliardarul Bill Ackman, un important susținător al președintelui american, a cerut, de asemenea, în ajunul alegerilor, ca Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich să fie excluși din viitorul guvern israelian. El a argumentat că cei doi au provocat prejudicii considerabile reputației internaționale a Israelului.

Aici apare unul dintre marile paradoxuri ale acestui scrutin.

Președintele republican, care promovează o agendă conservatoare fără echivoc în Statele Unite, ar putea prefera, în realitate, un guvern israelian mai larg și mai moderat, chiar dacă acesta ar include reprezentanți ai centrului politic sau ai centrului-stânga.

Nu pentru că Trump ar fi devenit brusc un liberal, ci pentru că își dorește stabilitate, subliniază JP.

Siria: ceea ce este bine pentru Netanyahu nu este neapărat bine pentru Trump

Pentru a înțelege această divergență, trebuie privit spre nord, dincolo de granița Israelului cu Siria.

În ultimii ani, Netanyahu a prezentat în repetate rânduri prezența armatei israeliene în zonele din Siria aflate sub controlul Israelului drept o necesitate de securitate.

Amenințările nu sunt imaginare. Organizații teroriste, miliții înarmate și forțe ostile au operat ani la rând pe teritoriul sirian, iar guvernul israelian are responsabilitatea de a-și proteja frontiera de nord.

La Washington se conturează însă o abordare strategică diferită.

Trump a dezvoltat o relație personală cordială cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa, fost lider jihadist care primește în prezent elogii neobișnuit de ample din partea președintelui american.

Trump l-a descris drept un lider care își face treaba foarte bine, în timp ce administrația sa consideră reconstrucția Siriei și stabilirea unei noi relații cu Damascul drept oportunități strategice.

Iar lucrurile nu se rezumă la simple declarații de apreciere.

Trump i-a cerut deja lui Netanyahu să înceapă retragerea trupelor israeliene de pe teritoriul sirian.

„Nu vă vor acolo. Ar trebui să vă repoziționați trupele”, i-ar fi spus Trump premierului israelian, potrivit unui oficial american.

Din perspectiva lui Netanyahu, prezența militară israeliană reprezintă o garanție pentru securitatea țării. Din perspectiva lui Trump, aceeași prezență ar putea deveni un obstacol în calea relației pe care încearcă să o construiască cu Damascul.

Cei care cred că o fotografie în care Trump și Netanyahu zâmbesc împreună este suficientă pentru a garanta Israelului libertate de acțiune nelimitată în Siria ar trebui să privească mai atent ceea ce se întâmplă.

Ce se va întâmpla atunci când Trump va cere o nouă retragere?

Cum va reacționa dacă va decide că un acord de securitate cu al-Sharaa este mai important decât menținerea pozițiilor militare israeliene pe teritoriul sirian?

Sunt întrebări pe care unii dintre alegătorii lui Netanyahu ar fi trebuit să le analizeze cu atenție înainte de a vota.

Prietenia dintre cei doi lideri nu schimbă realitatea că fiecare urmărește interese naționale diferite.

Liban: „Bibi, nu trebuie să dărâmi o clădire de fiecare dată când intră cineva în ea”

În Liban, diferențele dintre cei doi lideri sunt și mai evidente.

Trump nu și-a ascuns nemulțumirea față de amploarea operațiunilor militare israeliene din această țară.

În iunie, în timpul unei vizite în Franța, el a criticat public modul în care Netanyahu conducea campania militară împotriva Hezbollah.

„Poți să fii puțin mai reținut, Bibi. Nu trebuie să dărâmi o clădire de fiecare dată când intră cineva în ea și este de la Hezbollah”, a declarat președintele american, cerând Israelului să dea dovadă de mai multă reținere.

Desigur, acest lucru nu înseamnă că Trump respinge dreptul Israelului de a se apăra. Dimpotrivă, el a recunoscut explicit că Israelul are această nevoie.

Însă președintele american nu este dispus să accepte o situație în care fiecare incident de-a lungul frontierei de nord a Israelului se transformă într-o escaladare care amenință inițiativele sale diplomatice.

În aprilie, Trump a declarat chiar că Statele Unite interzic Israelului să continue campania de bombardamente din Liban. Potrivit relatărilor, afirmația i-a surprins pe oficialii din biroul lui Netanyahu.

Ulterior, s-a precizat că acordul de încetare a focului păstra dreptul Israelului la autoapărare.

În iulie, președintele american a anunțat și o măsură care ar permite companiilor aeriene americane să reia zborurile către Liban pentru prima dată din 1985, sub rezerva evaluărilor de securitate și a aprobărilor de reglementare necesare.

Acest lucru nu înseamnă că zborurile vor fi reluate automat. Direcția politicii promovate de Trump este însă clară.

El vede Libanul ca pe o țară în care investițiile, comerțul, turismul și transportul aerian ar putea reveni la normal.

Israelul, în schimb, continuă să se confrunte cu amenințarea militară reprezentată de Hezbollah.

Cele două interese pot coexista, dar pot intra și în conflict.

Iar atunci când se întâmplă acest lucru, Netanyahu ar putea descoperi că președintele care l-a susținut public de două ori în timpul campaniei electorale nu intenționează să-i acorde libertate totală de acțiune.

„Ai fi fost în închisoare dacă nu eram eu”

Oricine îl cunoaște pe Trump știe cât de important este pentru el să primească recunoaștere pentru propriile contribuții.

Acest lucru este valabil în cazul acordurilor comerciale, al operațiunilor militare și al relațiilor cu liderii străini. Președintele american are tendința de a prezenta succesele altora drept rezultate pe care el însuși le-a făcut posibile.

Relația sa cu Netanyahu oferă deja un exemplu deosebit de direct al acestei dinamici.

În iunie, în timpul unei confruntări tensionate între cei doi lideri, pe fondul atacurilor israeliene din Liban, publicația Axios a relatat că Trump i-ar fi vorbit premierului israelian într-un limbaj extrem de dur.

Potrivit unui oficial american care a descris conversația, Trump i-ar fi spus lui Netanyahu:

„Ai fi fost în închisoare dacă nu eram eu. Îți salvez pielea.”

Ulterior, Trump a recunoscut că îl mustrase sever pe Netanyahu, deși nu a confirmat public fiecare dintre cuvintele care i-au fost atribuite.

Semnificația acestei remarci depășește limbajul folosit. Ea oferă o perspectivă asupra felului în care Trump ar putea înțelege relația personală dintre cei doi lideri.

El nu se consideră doar prietenul lui Netanyahu, ci și o persoană față de care premierul israelian are o datorie.

Acum, după alegeri, Trump poate adăuga încă un element pe această listă.

L-a susținut deja pe Netanyahu în confruntarea acestuia cu sistemul judiciar israelian. L-a sprijinit și în războiul împotriva Iranului.

Acum vrea ca toată lumea să știe că și îmbunătățirea relativă a rezultatului electoral al premierului israelian i se datorează, cel puțin în parte.

Iar în lumea lui Trump, astfel de datorii contează.

Cine a câștigat, de fapt, alegerile din Israel?

Deocamdată, nu s-a stabilit cine va forma următorul guvern al Israelului.

Netanyahu și-a îmbunătățit poziția în comparație cu ceea ce sugerau sondajele dinaintea scrutinului, însă nici el, nici rivalii săi nu dispun în prezent de o majoritate parlamentară clară.

Trump nu trebuie să aștepte numărarea tuturor voturilor pentru a obține un avantaj politic din noua situație.

Dacă Netanyahu reușește să formeze un guvern, președintele american se va putea prezenta drept omul care a contribuit la acest rezultat.

Dacă, în schimb, Netanyahu este nevoit să formeze un guvern mai larg sau să caute alți parteneri de coaliție, în locul lui Ben-Gvir și Smotrich, Trump s-ar putea număra printre principalii beneficiari ai unei asemenea evoluții.

După cum am arătat, este posibil chiar ca el să se implice activ pentru a contribui la realizarea acestui scenariu.

Din perspectiva lui Trump, un guvern israelian stabil, care îi permite să-și promoveze obiectivele în Gaza, Siria și Liban, ar putea fi mult mai valoros decât un guvern de dreapta radicală, care refuză să facă compromisuri.

Acesta este și motivul pentru care nu trebuie să presupunem că Trump a încetat să-l simpatizeze pe Netanyahu pentru a înțelege ceea ce se întâmplă.

Cei doi lideri au trecut împreună prin războaie, crize și momente importante pe plan diplomatic și militar.

Trump îl apreciază sincer pe Netanyahu și i-a oferit un nivel extraordinar de susținere publică.

Există însă un alt lucru pe care Trump îl prețuiește poate mai mult decât orice: victoria.

Iar el vrea să fie cel care o proclamă, subliniază JP.

De aceea, mesajul publicat la ora 00:33 nu a reprezentat doar un compliment la adresa lui Netanyahu. A fost și o declarație prin care Trump și-a revendicat un rol în rezultatul politic.

De fapt, președintele american îi spunea prim-ministrului: Erai pe cale să pierzi. Eu ți-am fost alături. Iar acum ești din nou în joc.

Următoarea parte a acelui mesaj nu a fost încă rostită cu voce tare, dar nu este greu de citit între rânduri:Bibi, știi cui îi ești dator. Și când îți voi cere ceva în legătură cu Iranul, Gaza, Libanul sau Siria, ar fi bine să-ți amintești asta, conchide JP.