Trei întrebări esențiale după acordul privind Gaza

Documentul vorbește despre o forță internațională de pace, dezarmarea Hamas și o coaliție globală care să reconstruiască Fâșia Gaza – un plan care sună bine pe hârtie, dar depinde de o implicare constantă pe care Trump rar a demonstrat-o, susțin mulți analiști.

Donald Trump la summitul de pace din Egipt FOTO EPA-EFE

Acordul de încetare a focului și eliberarea ostaticilor din Gaza reprezintă, fără îndoială, cel mai mare succes diplomatic al președintelui american Donald Trump. Pentru el, este dovada că diplomația clasică poate fi înlocuită cu instinct, presiune și spectacol politic.

Luni, în Israel, Trump a fost primit cu ovații; în Egipt, lideri din întreaga lume s-au aliniat, chiar și cei care i-au criticat populismul. Dar, dincolo de imaginea „președintelui păcii”, planul ridică numeroase întrebări.

Acordul vorbește despre o forță internațională de pace, dezarmarea Hamas și o coaliție globală pentru reconstrucția Gazei – un proiect ambițios, dar dependent de o implicare constantă pe care Trump rar a demonstrat-o. Documentul lasă ambiguă ideea unui stat palestinian, respinsă de premierul israelian Benjamin Netanyahu. Iar fără o renunțare clară a Hamas la controlul teritoriului, puține țări vor fi dispuse să investească în reconstrucție.

Diplomația după instinct

Pentru susținători, succesul confirmă strategia lui Trump: abordarea conflictului ca pe o afacere imobiliară. În spatele negocierilor s-au aflat Steve Witkoff, dezvoltator imobiliar, și Jared Kushner, ginerele președintelui.

Metodele dure care i-au atras critici – recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului, atacurile asupra Iranului, limbajul lipsit de nuanțe – au consolidat relația cu Israelul, devenită acum o pârghie diplomatică.

Unii europeni susțin că tocmai izolarea Israelului a forțat concesii, iar presiunea internațională a deschis drumul acordului.

Acordul privind Gaza ridică trei întrebări esențiale

1. Ce va face Hamas?

La precedentele acorduri, Hamas a folosit încetarea focului pentru a-și reafirma controlul asupra Gazei. Gruparea a eliminat rivali locali și a transformat schimburile de ostatici în instrumente de propagandă.

De data aceasta, contextul e diferit: noul acord permite armatei israeliene să rămână în peste jumătate din Fâșia Gaza și cere implicarea unei forțe militare internaționale care să împiedice revenirea Hamas. Documentul prevede explicit dezarmarea grupării și este sprijinit de majoritatea statelor arabe și musulmane.

Capacitatea Hamas de acțiune este serios restrânsă. Renunțarea la controlul teritoriului ar fi singura cale realistă spre reconstrucție și pace, însă puțini cred că liderii organizației sunt pregătiți pentru acest pas.

2. Se conturează structuri politice și de securitate provizorii?

O componentă centrală a acordului este formarea unei forțe de securitate interimare și a unei administrații temporare în Gaza. Dacă aceste entități vor deveni funcționale, planul are șanse reale de reușită; dacă nu, Hamas ar putea reveni rapid la putere.

Atenția se va concentra în următoarele săptămâni pe disponibilitatea statelor de a contribui la această forță internațională și pe mecanismele de guvernare. Armata americană, prin Comandamentul Central, își consolidează prezența în regiune pentru a oferi sprijin logistic și diplomatic, fără a intra însă în Gaza.

Fără implicarea activă a SUA, procesul riscă să se blocheze în dispute interne palestiniene – o situație care ar avantaja direct Hamas.

3. Există un plan viabil de reconstrucție?

Reconstrucția Gazei ar putea dura peste un deceniu și ar necesita sute de miliarde de dolari. Situația este mai complicată decât cea a orașului Mosul, distrus în luptele cu ISIS: sub Gaza se întinde o rețea de 500 km de tuneluri construite de Hamas, care fac imposibilă o reconstrucție rapidă.

Aceste episoade reamintesc de ce pacea reală nu poate exista atâta vreme cât Hamas menține controlul prin violență. De aceea, comunitatea internațională trebuie să rămână concentrată pe implementarea acordului – nu doar pe momentul emoționant al reîntâlnirii ostaticilor cu familiile lor.

Prin urmare, dincolo de momentul emoționant al reîntâlnirii cu cei dragi, atenția comunității internaționale trebuie să rămână fixată pe următorii pași și pe implementarea integrală a planului propus de președintele Trump.