Tragedia elenă şi China

Recentul turneu al premierului chinez, Wen Jiabao, în Europa a reprezentat, în cea mai mare parte, un succes. În Germania, s-au semnat contracte în valoare de 15 miliarde de dolari. În Ungaria, premierul a anunţat că Beijingul va cumpăra obligaţiuni ale guvernului de la Budapesta.

În Marea Britanie au fost semnate acorduri de două miliarde de dolari, chiar dacă premierul David Cameron şi-a pierdut timpul ţinând lecţii Chinei despre drepturile omului. Gest mai degrabă ridicol din partea guvernului unei ţări care a participat la invadarea Irakului, acţiune ce a provocat moartea a sute de mii de oameni. Două aspecte trebuie menţionate după această vizită: relaţiile economice dintre China şi Europa şi expunerea Beijingului la criza datoriilor din Grecia. Succesul economic al turneului este menţionat şi de publicaţia „The Economist": „Europa primeşte mai mult decât bani. Un partener chinez este o cale bună pentru un brand european care vrea să aibă acces pe piaţa celei care va deveni cea mai mare economie a lumii".

Criza elenă este o problemă asupra căreia merită să aruncăm mai atent un ochi. Datoria Atenei va ajunge la 159% din PIB anul viitor. Marea majoritate a analiştilor consideră că intrarea în incapacitate de plată este iminentă. Măsurile actuale reprezintă doar o amânare pentru a oferi timp băncilor străine să scape de datoriile greceşti pe care să le transfere guvernelor, mai exact plătitorilor de taxe. Eventuala împărţire a pierderilor între băncile europene şi contribuabili nu este treaba Beijingului. Dar Chinei i se cere să se implice în rezolvarea crizei. Implicarea Chinei în această afacere ar putea însă să nu fie un lucru rău.

Beneficiile finale ale participării la amânarea intrării Greciei în incapacitate de plată ar putea fi mai mari decât pierderile financiare directe. Dar e necesar ca Beijingul să participe în mod conştient la acest proces şi nu să creadă că incapacitatea de plată poate fi evitată.