Spre o altă Europă

Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel au datoria să creeze această Europă, începând cu salvarea Greciei, chiar împotriva voinţei ei dacă este nevoie.

Implacabil şi imprevizibil, un inamic se ridică împotriva Europei. Nu este vorba de pieţele financiare - acest monstru vorace, o fiară când atacă şi laş când se apără. Nu este vorba despre criză, pentru că unele ţări au ştiut să-şi extragă din aceasta un elixir revigorant pentru reformele lor. Acest duşman al Europei este însăşi Europa. Europa structurilor inventate pentru 12 şi încurcate de 27. Europa procedurilor care sfârşesc mereu printr-un „mai târziu" sau „imposibil". Europa conducătorilor care nu dau niciodată socoteală niciunui electorat. Europa lui José Manuel Barroso şi a lui Herman Van Rompuy.

Franţa şi Germania - Franţa, apoi Germania, pentru că prima are voinţa, iar a doua, capacitatea - trebuie să răstoarne această Europă şi să impună un nou regim. Trebuie să consolidăm Europa celor 17, cea care foloseşte moneda euro. Trebuie ca în zona euro datoria unora să reprezinte efortul altora, dar rigoarea altora să reprezinte regula pentru unii. Trebuie, în sfârşit, o naţiune europeană unde solidaritatea să nu se calicească nici pentru ajutoarele ce trebuie date, nici pentru reformele ce sunt de adoptat.

Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel au datoria să creeze această Europă, începând cu salvarea Greciei, chiar împotriva voinţei ei dacă este nevoie. Pentru că se impune o inflexibilitate când vine vorba de Grecia. Ea trebuie să se descotorosească de neglijenţa crasă, trebuie să fie mai puţin „grecească", dar mult mai „europeană", dacă „grec" înseamnă a fi trişor şi cheltuitor. În fine, trebuie să fie mai riguroasă şi mai cuminte.

Acum 2.500 de ani, Pericle a făcut ca Atena să fie ajutată de Liga de la Delos în Războiul peloponesiac, ca ea să aibă un sprijin în faţa pericolelor cărora nu le putea face faţă singură. Anul viitor, cineva ca Pericle ar trebui ales în Franţa. Pentru că nu trebuie să uităm că la capitolul datoriei publice Grecia nu este altceva decât o Franţă la „negativ", la fel cum nu trebuie să uităm că aceeaşi gramatică financiară va fi valabilă, de acum înainte, pentru toată Europa: muncă mai multă, cheltuieli mai puţine, fără datorii. Din păcate, în zadar căutăm un Pericle într-o epocă în care „strategii" se numesc „experţi", iar Tucidide ar fi animator de televiziune. Trebuie să cultivăm spiritul rigorii în fiecare dintre noi, pe acela al efortului şi al altruismului ce vor permite Europei, nou Delos, să doboare o criză care nu este mai invulnerabilă decât Persia.