„Relaţiile mai bune cu Rusia puteau împiedica jocurile antiromâneşti din Moldova”

„Relaţiile mai bune cu Rusia puteau împiedica jocurile antiromâneşti din Moldova”

Forum FP. Se mută interesul aliaţilor occidentali de la Marea Neagră spre Afganistan şi Pakistan? Cu ce efecte strategice pentru Europa Centrală şi de Est? Are România nevoie de propriile-i “restartări” internaţionale?

Continuăm amplul dosar „Af-Pak - Noul front de Est al Europei” din FP România nr. 11 cu analiza posibilei deplasări, în consecinţă, a interesului aliaţilor occidentali din zona Mării Negre spre Asia Centrală şi de Sud. Există percepţia că într-acolo ar bate şi „resetarea” relaţiilor SUA, sau ale NATO, cu Rusia şi că aceasta s-ar face în detrimentul umbrelei de securitate occidentală de deasupra Europei Centrale şi de Est. Cu atât mai mult apare întrebarea: are nevoia România de propriile restartări ale relaţiilor externe?

Am invitat diferiţi experţi în relaţii internaţionale şi domenii conexe să analizeze întrebări care se pun şi în România. Următoarele răspunsuri, critice pe alocuri, vin de la Petre Prisecaru - Institutul pentru Economie Mondială al Academiei: „Ţara noastră nu prea are iniţiative notabile în cadrul instituţiilor europene, avem specialişti dar nu ei au ajuns în aceste instituţii, ci clienţi politici şi personaje care nu pot face decât figuraţie.”

Cum poate fi reţinută atenţia aliaţilor occidentali în regiunea Mării Negre (României), într-o perioadă când aceştia sunt (obligatoriu) mai atraşi de frontul estic din Af-Pak? Ce efecte poate avea în regiune diminuarea interesului occidental?

Petre Prisecaru, Institutul pentru Economie Mondială: Ca membră a UE, unde există o politică comună externă şi de securitate, România trebuie să-şi armonizeze poziţiile în chestiuni de ordin regional şi global cu celelalte state comunitare. Uşor de zis, greu de facut, diplomaţia noastră este în declin ca performanţe sau rezultate, nu am reuşit să reluăm relaţii politice şi economice normale cu Rusia, de exemplu. Interesul marilor puteri în zona Mării Negre este legat tocmai de rutele de aprovizionare cu ţiţei şi gaz natural. Acordul pe Nabucco este un pas înainte în a crea rute alternatice şi furnizori alternativi la Rusia. Gazprom ar vrea, profitând de poziţia sa de mare furnizor al UE, să ridice preţurile la gaz la niveluri foarte ridicate, de aceea este nevoie de surse alternative.

În prezent nu avem o imagine clară a poziţiei Administraţiei Obama în ce priveşte relaţiile cu Rusia şi interesele americane în zona Mării Negre, declaraţiile preşedintelui şi secretarului de stat nu sunt prea edificatoare. Administraţia Bush a promis multe aliaţilor de aici, dar a făcut puţin, pe americani îi interesează mai mult zona Mării Caspice şi a Orientului Mijlociu. Marile puteri din UE au poziţii şi interese diferite în relaţiile cu Rusia, Germania a devenit mai apropiată de Rusia şi mai puţin solidară cu celelalte state.

Ce fel de nou rol regional pot dobândi în această ipoteză Rusia şi Turcia? Ce noi relaţii poate avea România cu aceste puteri, în acest posibil nou context?

Relaţiile noastre cu Turcia sunt bune, ne trebuie o altă abordare a relaţiilor cu Rusia. Putin a fost de la început mult mai favorabil unor relaţii mai bune cu România decât a fost Elţîn. Dar între cele două ţări stă şi Moldova, unde comuniştii fac tot ce pot să torpileze relaţiile noastre cu Rusia. Dacă am fi avut relaţii mai bune cu Rusia, probabil că un comunist ca Voronin nu şi-ar fi făcut jocurile antiromâneşti aşa de bine. 

Ar trebui ca şi România să-şi restarteze unele relaţii externe? Care şi în ce fel? Participarea la NATO şi UE ne ajută sau ne împiedică să stabilim noi relaţii/ alianţe? - de pildă, cu Iranul.

Participarea noastră la NATO şi UE ne creează unele constrângeri în relaţiile cu terţii, dar nu ne opreşte nimeni să avem relaţii bune şi strânse cu China şi ţările arabe. Acum, când exporturile noastre către statele comunitare s-au redus drastic ar trebui să ne orientăm mai mult spre alte pieţe, dependenţa prea mare de o singură piaţă, cea internă sau unică a UE, intrată în recesiune, este riscantă pentru economia noastră. Cel mai strâns şi mai bine putem coopera cu unele state nou intrate în UE sau candidate la aderare, dintre care aş menţiona Polonia în primul rând.

Cum poate fi România racordată la Parteneriatul Estic? – şi de ce nu a participat de la început la iniţiativa polono-suedeză?

Vrem nu vrem suntem racordaţi şi la Parteneriatul estic, dar remarc lipsa de iniţiative ale României în cadrul UE, ţara noastră nu prea are iniţiative notabile în cadrul instituţiilor europene, reprezentanţii noştri au o prestaţie modestă peste tot şi nu este bine, avem specialişti dar nu ei au ajuns în aceste instituţii, ci clienţi politici şi personaje care nu ne pot apăra interesele şi nu pot face decât figuraţie în aceste instituţii.

Prof. dr. Petre Prisecaru lucrează în cadrul Departamentului de Integrare Europeană al Institutului pentru Economie Mondială al Academiei Române.