Război împotriva unui nume: când Al-Qaeda devine o etichetă pentru toate grupările teroriste

În vara anului 1988, Osama bin Laden înfiinţa, în oraşul Peshawar din Pakistan, organizaţia Al-Qaeda, termen care în limba arabă înseamnă „bază“. Paradoxal, bazele reprezintă locuri sigure, nu ameninţătoare. Putem înţelege din trecutul istoric al grupării că tovarăşii lui Bin Laden fie nu au avut o ideea mai bună, fie nu au vrut să-i pună la îndoială ideile, scrie un editorialist „The New Yorker“.

Un deceniu mai târziu, Al- Qaeda devenea o ameninţare globală, bombardând două Albasade americane din Africa. Ambiţiile grupării au atins apogeul prin catastrofa de la 11 septembrie 2001, zi care a asigurat notorietatea Al-Qaeda, iar administraţia Bush i-a acordat atenţie maximă prin demararea unui războiul global împotriva terorismului.

Război fără sfârşit

Când puterea a fost preluată de preşedintele Obama, această luptă a devenit mai înverşunată. Motivaţia lui Obama a fost că Al-Qaeda şi aliaţii săi se disting de grupările teroriste prin intenţia lor de a ataca Statele Unite.

De când forţele speciale ale Marinei americane, Navy Seal, l-au ucis pe Bin Laden în mai 2011, consilierii preşedintelui au profitat de pe urma acestui succes în timpul companiei prezidenţiale. Chiar dacă „nucleul Al-Qaeda“, originalul grup arab, se află în „cea mai slabă perioadă din ultimii zece ani“, combatanţii terorismului avertizează cu privire la ameninţarea care vine din partea „francizei“ Al-Qaeda: diversele grupări regionale care, în ultima vreme, au preluat obiceiurile predecesorilor.

Experţii fac referiri la aceste grupuri prin acronimele lor: AQI ( Al-Qaeda în Irak), AQAP (Al-Qaeda în peninsula Arabă, în special în Yemen) şi AQIM (Al-Qaeda în Maghrebul islamic, grupul nord african recent atacat de forţele franceze în Mali). Fiecare grup are o istorie locală diferită, iar membrii ei sunt locuitori ai respectivei zone. Niciuna dintre aceste grupări nu are legături strânse cu „nucleul Al-Qaeda“, care acum este condus de succesorul lui Bin Landen, Ayman al-Zawahiri.

Dintre toate războaiele pe care Obama le-a moştenit, cel împotriva Al-Qaeda este singurul care promite că nu se va sfârşi, comentează publicaţia citată. Conflictul prezintă o problemă a definiţiei: cât timp în lume există bande islamiste ce poartă numele de Al-Qaeda, o stare formală de război va exista între ele şi America.

Etichetă falsă asupra grupărilor teroriste

Nu există nicio îndoială că anumite grupări reprezintă un pericol serios pentru Statele Unite. Jabhat al-Nusra, o grupare AQI implicată în atacurile sângeroase din Siria, îngrijorează forţele de opoziţie care doresc alungarea preşedintelui Bashar al-Assad. Dacă un astfel de grup radical ar putea procura câteva dintre armele chimice ale Siriei sau ar putea prelua puterea după căderea lui Al-Assad, rezultatele ar fi dezastruase. De asemenea, AQAP din Yemen a încercat să arunce în aer un avion american, în urmă cu trei ani, în ziua de Crăciun,

Există însă şi grupări ale căror operaţiuni sunt greu de diferenţiat de cele ale piraţilor din Somalia sau ale Mafiei Siciliene. De exemplu, AQIM reprezintă o reţea de răpitori şi traficanţi de droguri cu venituri din plăţile răscumpărărilor şi din traficul de cocaină şi haşiş. AQIM a impus o ideologie islamistă anul trecut, când a luat sub stăpânire un teritoriu din Mali şi a atacat un câmp petrolifer din Algeria.

Se pare că însuşi Bin Laden se gândea să schimbe numele grupării. La reşedinţa teroristului din Abbottabad, Pakistan, a fost găsit un document al cărui autor nu a fost identificat, în care se discuta despre faptul că numele „Al-Qaeda“ este vag şi lipsit de semnficaţie religioasă. Autorul s-a gândit la mai multe alternative, printre care şi „Gruparea Unită Musulmană“.

„O franciză reprezintă o afacere care de obicei operează sub regulile stricte stabilite de o societate-mamă şi este fals să aplici o astfel de etichetă pentru grupurile derivate din Al-Qaeda. Dacă Al-Qaeda nu este suficient de coerentă pentru a justifica starea de război, atunci războiul ar trebui încheiat. Dacă administraţia Obama susţine că anumite grupări derivate justifică aceste măsuri de urgenţă, atunci inamicul trebuie identificat cu exactitate. Un război împotriva unui nume reprezintă un război doar cu numele“, conchide „The New Yorker“.