O Ungarie cu probleme, la cârma Uniunii cu probleme

La 1 ianuarie 2011, Ungaria îşi va începe mandatul preşedinţiei semestriale a Consiliului UE. Guvernul de la Budapesta va trebui să prezideze reuniunile ministeriale ale Consiliului şi să obţină compromisuri pentru o mulţime de teme de pe agenda europeană. Budapesta vine şi ea cu propria agendă – integrarea comunităţii rrome din Europa şi extinderea spaţiului Schengen.

Oficialii unguri au propus un proiect ambiţios pentru primul semestru al anului viitor, dar sfaturi dinspre Bruxelles şi unele capitale europene i-au determinat să se rezume la o abordare de tip „honest broker". De aceea, agenda preşedinţiei ungare va include subiecte ca guvernarea economică, bugetul UE şi Politica Agricolă Comună, modificarea Tratatului de la Lisabona, incluziunea populaţiei rome, extinderea UE şi a Spaţiului Schengen, energia şi Europa Centrală (Strategia Dunării).

Citiţi şi:

Ungaria a pus pumnul în gura jurnaliştilor
Estonia intră în zona euro. Ce o aşteaptă?
Cum a fost primită în UE blocarea României la uşa Schengen

Cu o săptămână în urmă, ministrul de Externe ungur János Martonyi a prezentat oficial programul preşedinţiei ungare, prima reuniune la nivel înalt urmând a fi găzduită la castelul Godolo (lângă Budapesta), un simbol al perioadei austro-ungare. Doar că atmosfera politică internă şi europeană nu susţin cu acelaşi entuziasm lansarea europeană a Budapestei. În interior, mulţi consideră că regimul politic e definit de voinţa personală a premierului Viktor Orban.

 Chiar în ziua cand ministrul de Externe prezenta programul oficial al preşedinţiei ungare, sondajele de opinie arătau o cădere dramatică a susţinerii pentru partidul de guvernământ, ceea ce a fost interpretat ca o dezamăgire publică faţă de FIDESZ şi premier. A urmat o zi foarte disputată politic în Ungaria, când guvernul a trecut prin Parlament aşa-zisa „noua Constituţie pentru media", care conţine asemenea reglementări încât instituţiile media şi jurnaliştii „se pregătesc pentru ceea ce este mai rău", iar în plan politic s-a spus că se intră în dictatură (Joszef Debreczeni). Acelaşi Debreczeni nota, în „Nepszabadsag" (24 decembrie), că asemenea reglementări restrictive au mai existat numai în perioada dualismului (1867-1918) şi a regimului horthyst (1920-1944). Un think-tank centrist din Budapesta aprecia că, prin asemenea legi, guvernul Orban a lansat un atac periculos la adresa instituţiilor, democraţiei constituţionale şi statului de drept, iar managementul preşedinţiei Consiliului UE de către guvernul ungar nu poate fi separat de tulburările sistemice din politica internă a ţării.

Ungaria lui Orban, comparată cu Belarus

Şi în plan european, criticile s-au înmulţit. Ministrul de Externe luxemburghez a făcut similitudine cu regimul politic din Belarus. Dinspre Cancelaria Germaniei şi Ministerul de Externe german s-au exprimat îngrijorări, iar în Parlamenul European, OSCE şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-au auzit atenţionări prin care se susţinea că media nu poate fi tratată ca inamic al statului. Liderul liberalilor europeni, Guy Verhofstadt, a solicitat Consiliului European să acţioneze, iar presa europeană şi internaţională continuă a fi foarte critice. Preşedintele PPE (popularii europeni), europarlamentarul Joseph Daul, avându-l pe Viktor Orban ca adjunct, subliniază că trăim vremuri de criză economică, dar şi de criză a valorilor. Presupunând că şeful FIDESZ este în dificultate, dl. Daul arată că priorităţile preşedinţiei Ungariei „vor fi dictate de evenimente europene", vrând să întărească încrederea europenilor în „politicile europene" ale premierului Orban.

Criticile la adresa guvernului ungar s-au înteţit şi în domeniul economic. Pe fondul disputelor între guvern şi Banca centrală ungară, agenţiile Fitch şi Moody's au degradat foarte mult ratingurile ţării, creionând portretul unui stat „cu profil de risc". Recent, într-o scrisoare către Comisia Europeană, 15 mari companii europene s-au plâns că activitatea lor în Ungaria este primejduită, din pricina metodelor „neortodoxe", a taxelor suplimentare, „de criză", pe care guvernul Orban le-a introdus pentru echilibrarea bugetului ţării. Analiştii cred că asemenea metode ar avea menirea doar să „ascundă sub preş" gravele probleme financiare ale ţării şi să evite aplicarea reformelor structurale, cu efect pe termen lung.

Naţionalism şi interes UE

Tuturor criticilor săi, guvernul ungar le-a răspuns pe Facebook, într-un limbaj apologetic-grandilocvent, arătând că a luat deja unele dintre cele mai importante măsuri, care vor evidenţia Ungaria la scară europeană. Oficialii din jurul lui Orban cred că vor reuşi să împace naţionalismul cu interesul UE.  Guvernanţii unguri realizează că, pe durata preşedinţiei din semestrul viitor, nu le va fi uşor să obţină consensul şi să se impună în faţa unor state membre.

De altfel, chiar în ziua în care Parlamentul Ungariei vota „noua Constituţie a media", cei doi miniştri de Interne ai Franţei şi Germaniei au trimis Budapestei o scrisoare în care propuneau amânarea aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen, contrar obiectivului pe care ministrul Martonyi îl anunţase doar cu o zi înainte.
Unul dintre mesajele acestei scrisori era că „avocatul" Ungaria urmărea un interes individual, precum „includerea" cetăţenilor maghiari din state învecinate în „naţiunea unită maghiară", dar şi reducerea cheltuielilor şi a responsabilităţii pentru securizarea frontierei estice a Spaţiului Schengen.

Actuala troică de preşedinţii rotative ale Consiliului UE a relevat nenumărate probleme interne (economice şi politice) care au absorbit mult din energia managerială europeană. Context de care au profitat unele state membre, făcând ca şi interguvernamentalismul european contemporan să poarte mai mult amprenta capitalelor anumitor state membre. Adăugând şi calitatea discutabilă a leadership-ului european actual, nu ne rămâne decât speranţa, susţinută şi la Budapesta, că, în 2011, prin intrarea Poloniei, în semestrul al doilea, la cârma preşedinţiei Consiliului UE, Europa Centrală va putea dovedi că este o regiune a stabilităţii şi întăririi UE.

Fost negociator-şef  al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost ministru pentru Afaceri Europene.