Noii campioni ai globalizării nu mai vin din Occident

În plin sezon al premierilor gen Oscar, Boston Consulting Group (BCG) a publicat al doilea raport asupra "multinaţionalelor emergente" - cele care, plecate din "economiile în rapidă

În plin sezon al premierilor gen Oscar, Boston Consulting Group (BCG) a publicat al doilea raport asupra "multinaţionalelor emergente" - cele care, plecate din "economiile în rapidă dezvoltare", zguduie soclurile corporaţiilor care au lansat globalizarea.

Despre compania indiană Ranbaxy s-a auzit şi în România, după preluarea fabricii Terapia din Cluj. Locuitori din Zalău şi Călăraşi lucrează pentru argentinienii de la Tenaris. Românii cumpără computerele multinaţionalei chinezeşti Lenovo, iar româncele cumpără cosmeticele braziliene Natura, ca toată lumea.

Economia românească se alimentează de la Gazprom şi Lukoil, ca şi alte economii europene. Iar pentru un Jaguar se va plăti în contul Tata Motors sau Mahindra & Mahindra, producătorii auto indieni care concurează pentru marca şi tehnologiile britanice vândute de Ford.

După China, India

"The 2008 BCG 100 New Global Challengers" înşiră companii cu mari afaceri internaţionale şi ambiţii globale provenite din 14 ţări - între care Chile, Egipt, Ungaria, Malaysia, Indonezia, Polonia, Thailanda. Cele 100 de multinaţionale selectate au realizat 17,3% din GDP-ul global al anului 2006. Toate sunt multinaţionale ţâşnite din "economii cu dezvoltare rapidă" (RDE): de pildă, China a devenit deja al doilea exportator mondial, după Germania, depăşind SUA - iar cu rata sa de creştere a exporturilor (27% pe an), va deveni curând prima.

China înseamnă acum nu doar statul chinez, ci şi multinaţionale la care statul chinez este acţionar - sau nu. |n lista BCG, 41 de companii sunt chinezeşti, 20 sunt indiene, 13 - braziliene, şapte vin din Mexic, şase, din Rusia şi trei, din Turcia. Vom auzi tot mai des despre Marcopolo (auto - Brazilia), CSAV (transport maritim - Chile) sau Changhong Electric (electrocasnice - China).

Aşa cum ştim deja destule despre producătorul auto chinez Cherry, producătorul aero brazilian Embraer, producătorul de materiale de construcţii mexican Cemex, producătorul de oţel rus Severstal şi producătorul de electrocasnice turc Koc. Despre Huawei Technologies Company, SAIC, Haier Company, TCL Corporation, ZTE Corporation, Dr Reddy's Laboratories, Reliance Group, Suzlon Energy, Infosys Technologies, Wipro, America Movil, Rusal, Sabanci Holding, Orascom Telecom Holding sau Petronas.

Strategii globale

Ratan Tata se laudă cu cinci prezenţe în lume şi în studiul BCG: Tata Steel, Tata Motors, Tata Consultancy Services (TCS), Tata Tea şi Videsh Sanchar Nigam Limited (VSNL). Managerii indieni îşi găsesc trei avantaje competitive faţă de rivalii vechi sau noi: competenţe strategice, abilitatea de a lucra în mediul haotic naţional şi cel mai mic cost al inovaţiei.

Cu venituri cumulate de 1,2 trilioane de dolari în 2006, cele 100 - şi altele ca ele - se globalizează agresiv şi restructurează peisajul industrial mondial. Executivii GM sau GE le monitorizează nu doar în calitate de potenţiali furnizori sau clienţi, dar şi drept competitori rapid redutabili - inclusiv la achiziţia altor competitori. Doar în prima jumătate a anului 2007, companiile indiene internaţionale au cheltuit 28 miliarde de dolari pentru achiţionarea altor firme.

Toate aceste companii se globalizează pentru că pot şi pentru că trebuie: economiile naţionale nu le pot asigura o viabilitate pe termen lung. Creşterea externă le este asortată cu dezvoltarea de competenţe suplimentare prin R&D, dobândirea de active intangibile ca brandurile globale şi experimentarea unor noi modele de business. Altele nu vor decât să asigure accesul îndelungat la resurse străine pentru industriile lor naţionale.

Ungaria, alături de Polonia

Prin încrengături globale, multinaţionalele emergente creează o lume ca şi aparte. Noile relaţii Sud-Sud înseamnă şi intensificarea cantitativă şi calitativă a schimburilor economice reciproce australe. China şi India nu doar că primesc tot mai multe investiţii străine directe, dar au devenit ele însele investitori strategici în alte economii emergente - precum cele africane sau latino-americane.

Din statele europene în rapidă dezvoltare, BCG a selectat doar două companii: MOL şi PKN Orlen, companiile petroliere regionale ale Ungariei şi Poloniei. Ambele sunt bazate mai mult pe puterea capitalului de a acapara resurse naturale decât pe productivitate sau inovaţie, precum unele multinaţionale emergente asiatice sau latino-americane.

Valul doi al globalizării a atins şi România, cu interes. România participă prea puţin la el şi în alt fel. Are prea mulţi multimilionari publici faţă de numărul şi volumul de investiţii în afara graniţelor. Există însă în România un mare investitor islandez şi fonduri imobiliare baltice.