Moartea unui patriarh

Sistemul Berlusconi a eşuat din cauza creatorului său, premierul Italiei. Totuşi, ultimul brânci spre prăpastie l-a dat fostul aliat al primului-ministru de la Roma, Gianfranco Fini.

Dacă au mai rămas doar câteva zile sau săptămâni până la sfârşitul politic al lui Silvio Berlusconi, nu mai are prea mare importanţă. Gianfranco Fini i-a pus deja cuţitul la beregată. Vrea să pună capăt lamentaţiei patriarhului care îmbătrâneşte şi Guvernului paralizat condus de acesta. Cu aceasta, Fini anunţă şi sfârşitul unui partid care se autodevorează.

Agonia puterii premierului italian a început vara trecută. Atunci, Berlusconi l-a dat afară pe cofondatorul formaţiunii sale politice PDL. Dar Berlusconi a calculat greşit majoritatea din Parlament de care are nevoie, devenind dependent de voturile Opoziţiei. Iată că, acum, ne aflăm în pragul sfârşitului unei ere, în care Berlusconi a modelat şi deformat Italia. În 1994, când a intrat pe scena politică, Berlusconi nu purta povara scandalurilor personale şi de partid. Cu succesul său în afaceri, Berlusconi părea să fie garantul progresului în Italia. A fost reales de patru ori. Promisiunile sale privind reformele, debirocratizarea, scăderea impozitelor şi carisma sa s-au transformat în cu totul altceva: procese în Justiţie, prietenii cu mafia italiană, care l-au însoţit pe Berlusconi chiar de la începutul mandatului, şi funcţia dublă controversată de cel mai mare patron de media din
Peninsulă şi şef al Guvernului.

După al doilea mandat, perspectiva eşecului devenise greu de ignorat. Populistul Berlusconi vrea să-i convingă pe italieni că deţine controlul, că este total dedicat binelui Italiei. Guvernul şi-a consumat însă toată forţa pentru a abroga legi pentru a-l apăra pe Berlusconi de diverse procese. Oamenii de afaceri italieni, angajatorii şi tinerii au fost părăsiţi de Executiv. Nu doar Guvernul Berlusconi a eşuat, ci şi partidul său, desprins din fosta sa formaţiune lansată alături de Fini, „Forza Italia", care trebuia să iniţieze „revoluţia liberală".  PDL-ul lui Berlusconi este doar o adunare de oameni care-l sprijină pe premier, doar ca să nu fie daţi afară din sistemul de pe urma căruia profită. În partid nu mai există democraţie, Berlusconi decide, şi cu asta basta. 

„Süddeutsche Zeitung“ (Germania)9 noiembrie 2010