Marea Neagră, încă în umbră

Rusia pare să fie atât o problemă, cât şi o soluţie.

Marea Neagră este leagănul unei civilizaţii, al comerţului şi al unor culturi, dar astăzi este şi o regiune de conflicte nesoluţionate, graniţe incerte şi rivalităţi. Terorismul şi insurgenţa se extind în Caucazul de Nord. Totul, de la narcoticele din Afganistan până la cele necesare pentru programul nuclear iranian, se aduce prin contrabandă prin această regiune. Georgia rămâne tensionată de la războiul din 2008 cu Rusia, separatiştii provoacă ostilităţi în regiunile Nagorno Karabah şi Transnistria. La această insecuritate contribuie lipsa unor instituţii eficiente de cooperare regională la Marea Neagră. Iniţiativa „Sinergia Mării Negre" a UE, Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră şi „Operaţiunea Armonia" de la Marea Neagră (o coaliţie navală turcă) şchioapătă. Trei membre ale NATO - Bulgaria, România şi Turcia - sunt riverane Mării Negre, dar Alianţa nu acordă aproape deloc atenţie regiunii. Rusia şi Turcia încearcă să domine marea şi să ţină la distanţă alte nave.

Acum însă, condiţiile par a fi mai favorabile pentru iniţiative de cooperare la Marea Neagră. Rusia este preocupată să asigure securitatea pentru Olimpiada de iarnă de la Soci din 2014, Ucraina vrea să calmeze anxietăţile populaţiei rusofone din Crimeea, iar Moscova vrea acolo o bază navală stabilă. Turcia, Azerbaidjanul şi Georgia, ca şi celalalte state din regiune ar dori o stabilizare a situaţiei. La prima vedere, Rusia pare să fie atât o problemă, cât şi o soluţie. Ea îşi întăreşte forţele terestre şi aeriene în Abhazia şi Osetia de Sud şi declară că vrea să desfăşoare mai multe forţe navale în Marea Neagră. De asemenea, refuză orice negociere cu Georgia. Totuşi, Moscova este interesată în a detensiona confruntările potenţiale. Ea mizează pe modernizarea economică şi pe investiţii străine şi-şi îmbunătăţeşte relaţiile cu Turcia şi Ucraina.

Rusia, Turcia şi Ucraina, cele mai mari ţări de la Marea Neagră, ar trebui să ia iniţiativa, încurajând cooperarea în domeniul securităţii, pentru a reduce ameninţările existente.  Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic al NATO, din care fac parte toate statele de la Marea Neagră, precum şi OSCE, ar putea servi drept forumuri pentru dezvoltarea unor iniţiative regionale. NATO ar putea furniza capacităţi unice de recunoaştere aeriană şi maritimă, iar UE ar putea sprijini respectarea legislaţiei, securitatea graniţelor şi schimbul de informaţii între state.