Jocul de putere din Peninsula Coreeană: cine clipeşte primul, Phenianul sau Vestul?

Toate părţile implicate au motive importante să evite un conflict armat deschis, însă regimul de la Phenian continuă să fie din ce în ce mai agresiv în discursul antioccidental, chiar cu preţul proriei economii naţionale. SUA arată că se pot apăra în faţa unui eventual atac, China şi Cuba încearcă să-l tempereze pe Kim. Va renunţa cel mai înţelept sau mănuşa a fost deja aruncată?

Liderii Coreei de Nord sunt conştienţi de faptul că lansarea unui război ar fi un act suicidal; ultimul conflict important din Peninsulă, în urmă cu şase decenii, a numărat aproximativ patru milioane de victime. Pe termen lung, Phenianul nu poate avea speranţe realiste că se va putea proteja de puterea Statelor Unite ale Americii sau că va putea ocupa Coreea de Sud.

Pe de altă parte, consecinţele nu ar întârzia să apară nici asupra inamicilor Coreei de Nord. Statele Unite s-ar putea confrunta cu presiuni periculoase din partea celui mai important aliat al Phenianului, ţara vecină China, dar trebuie luat în considerare şi riscul unor atacuri nucleare asupra bazelor sale.

Jocul periculos de putere din Peninsula Coreeană a ţinut-o mult timp în cumpănă, iar pericolul războiului a fost o prezenţă permanentă de la ultimul război încheiat în 1953, care a durat trei ani. În ciuda retoricii agresive şi a ameninţărilor aparent impulsive, liderii celor două tabere au evitat cu mare atenţie să repete o istorie dureroasă.

Eliminând posibilitate unor arme nucleare, Coreea de Nord are un important avantaj datorită arsenalului important. Majoritatea experţilor sunt de părere că declaraţiile venite de la Phenian, conform cărora ţara deţine suficient de multă putere încât să distrugă capitala ţării rivale de la sud, Seul. Se crede că mare parte din artilerie este deja amplasată în poziţiile strategice şi că sunt bine camuflate, reducând drastic şansele Statelor Unite şi ale Coreei de Sud de a preveni un atac. Experţii au estimat că 60% din resursele militare ale Phenianului sunt poziţionate în apropierea zonei demilitarizate dintre cele două Coreei.

Ameninţări nepericuloase

Cu toate acestea, există şi păreri conform cărora excesul de ameninţări lansate de Coreea de Nord nu sunt un avantaj în cazul unei lupte reale. Roger Cavazos, expert american în securitate, a susţinut în cadrul unui raport elaborat anul trecut că printre cele mai mari arme ale Coreei de Nord se regăseşte o rată mare a defecţiunilor de tragere. Astfel, ar transforma ţara conflictuală într-o ţintă sigură dacă îşi va dezvălui locaţia armelor, devenind vulnerabilă în cazul contraatacurilor imediat ce ar începe schimbul de focuri.

„Adesea, Coreea de Nord ameninţă că va transforma Seulul <într-o mare de foc>”, scria Cavazos. „Însă ar putea Coreea de Nord să facă asta cu adevărat? Răspunsul scurt este că nu are puterea aceasta; doar ar putea cu siguranţă să ucidă sute de mii de oameni, ar putea da startul unui război mult mai mare şi ar putea provoca pagube imense, înainte de a-şi pierde regimul în cele din urmă.”

Autorităţile de la Phenian au susţinut că dezvoltă un program de înarmare nucleară şi fabricarea unor rachete cu rază lungă de acţiune pentru a descuraja Statele Unite şi Coreea de Sud, astfel încât să nu facă primul pas. Cu tote acestea, oficialii americani au răspuns de mai multe ori că SUA nu intenţionează să lanseze un atac preventiv.

Chiar fostul preşedinte american Bill Clinton a luat în considerare, în timpul mandatului său, posibilitatea unor atacuri de prevenire lansate împotriva Coreei de Nord, însă a renunţat la planuri din cauza riscurilor prea mari şi imposibil de controlat.

China, fratele mai mare al Coreei de Nord

China este de asemenea un personaj important în acest joc periculos de-a şoarecele şi pisica. Beijingul a fost dintotdeauna un aliat al Phenianului, atât din punct de vedere militar, cât şi economic, furnizând sprijin financiar atunci când era nevoie. China are, totuşi, anumite interese pentru care nu urmăreşte îndepărtarea regimului comunist.

Un război în Peninsula Coreeană ar putea declanşa o criză umanitară din cauza unui posibil exod al populaţiei afectate de-a lungul graniţei celor două Coreei. Iar guvernul chinez îi va reveni responsabilitatea soluţionării unei astfel de probleme. Înfrângerea puterii de la Phenian ar putea accesibiliza eforturile Statelor Unite de a-şi amplasa baze militare tot mai apropiate de graniţele Chinei sau unificarea din Peninsulă, Beijingul având o influenţă redusă asupra unei noi ţări.

Însă China a fost nemulţumită de planurile privind înarmarea nucleară pe care autorităţile nord-coreene nu s-au sfiit să îl arate cu mândrie, astfel încât a decis să coopereze cu SUA pentru a formula sancţiunile aplicate aliaţilor săi comunişti, din cauza testelor nucleare efectuate în februarie.

În ciuda unei relaţii dificile, în prezent China urmăreşte să restabilească un canal de comunicare cu autorităţile din Coreea de Nord pentru a diminua tensiunile regionale. Însă a avertizat că Statele Unite au puţine şanse să înfrângă puterea aliatului de încredere al Coreei de Nord.

Interesele Statelor Unite şi ale Chinei privind Coreea de Nord se suprapun, însă doar până la un anumit punct, sunt de părere specialiştii.