Iranul condiționează reluarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz de retragerea SUA și încetarea atacurilor asupra Libanului

Iranul va permite navelor să tranziteze Strâmtoarea Hormuz „în conformitate cu normele și dreptul internațional”, însă doar după ce Statele Unite își vor încheia „agresiunea” în Orientul Mijlociu, iar Israelul va opri atacurile asupra Libanului, a declarat ministrul adjunct de externe Saeed Khatibzadeh.

Într-un interviu acordat BBC joi, oficialul iranian a explicat că decizia de a închide strâmtoarea a venit după ce Israelul, aliat al SUA, ar fi comis o „încălcare gravă intenționată a armistițiului”.

„Nu poți să ai și tortul și să-l și mănânci în același timp. Acesta a fost mesajul pe care Iranul l-a transmis foarte clar Washingtonului și Casei Albe”, a spus Khatibzadeh.

El a subliniat că Iranul este pregătit să asigure securitatea necesară pentru o trecere sigură a navelor, dar numai după încetarea agresiunii SUA ÎN regiune. Oficialul a sugerat totodată că Iranul va respecta normele internaționale.

„Cu siguranță vom asigura securitatea pentru o traversare în condiții de siguranță, iar acest lucru se va întâmpla după ce Statele Unite își vor retrage efectiv forțele de agresiune. Înseamnă asta că Iranul va controla Strâmtoarea Hormuz, în sensul că va permite trecerea navelor una câte una?”

„Am demonstrat că securitatea energetică este esențială pentru Iran și pentru această zonă a Golfului Persic și vom respecta normele și dreptul internațional”, a adăugat acesta.

Doar un număr redus de nave au început să tranziteze Strâmtoarea Ormuz miercuri, după ce președintele american Donald Trump a anunțat un armistițiu de două săptămâni între Statele Unite și Iran, Gardienii Revoluției amenințând să închidă ruta în urma atacurilor Israelului asupra Libanului, soldate cu un număr mare de morți și răniți.

Traficul petrolierelor era în mare parte oprit miercuri seara, ora locală, potrivit agenției semioficiale iraniene Fars, afiliată Corpului Gardienilor Revoluției, relatează WSJ.

Iranul a anunțat joi, ora locală, rute alternative pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, invocând riscul prezenței minelor marine.

Câte nave au tranzitat strâmtoarea?

Doar patru nave au fost autorizate să treacă miercuri, cel mai redus trafic din luna aprilie, potrivit S&P Global Market Intelligence. Înainte de conflict, peste 100 de nave traversau zilnic această rută. Brokerii estimează că zeci de alte nave ar putea încerca să tranziteze în zilele următoare, în funcție de stabilitatea armistițiului.

Din cauza traficul extrem de limitat, s-a format o coadă de peste 425 de petroliere și nave încărcate cu combustibil, precum și aproape 20 de vase ce transportă gaz natural lichefiat, care așteaptă să treacă prin acest punct strategic. Analiștii avertizează că revenirea la niveluri normale de trafic nu va avea loc rapid, chiar și în condițiile unei încetări temporare a ostilităților.

Iranul ar fi informat mediatorii că va limita tranzitul la aproximativ o duzină de nave pe zi. Marina iraniană a cerut, de asemenea, navelor ancorate în apropiere Ormuz să obțină permisiunea Teheranului înainte de a face traversarea.

Cine controlează acum strâmtoarea?

Iranul susține că deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Ministrul de externe Abbas Araghchi a declarat pe rețelele sociale că toate mișcările navelor trebuie coordonate cu forțele armate iraniene, ceea ce conferă Teheranului autoritatea de a accelera sau încetini traficul, în funcție eventual de mersul negocierilor cu SUA și Israel.

Cu toate acestea, experții în drept maritim punctează că Iranul controlează doar o parte a strâmtorii, în timp ce Omanul administrează cealaltă parte. Din acest motiv, există îndoieli privind dreptul Iranului de a reglementa întregul trafic comercial.

Marina iraniană a emis un avertisment dur, afirmând că orice navă care încearcă să tranziteze fără autorizație ar putea fi distrusă, potrivit unei înregistrări radio maritime citate de The Wall Street Journal. 

Cum funcționează „taxa de trecere de la Teheran”?

Iranul a introdus un sistem de plată prin care navele trebuie să plătească taxe de peste 1 milion de dolari pentru a traversa în siguranță. Practica este cunoscută în industrie drept „taxa de trecere a Teheranului”.

Aproximativ 250 de nave, majoritatea iraniene sau aparținând așa-numitei „flote din umbră”, au utilizat acest sistem. Acestea navighează printr-un coridor între insulele iraniene Qeshm și Larak, evitând ruta principală și urmând coasta Iranului înainte de a intra în Golful Oman.

Mediatorii consideră că acest aranjament ar putea continua pe termen scurt, în ciuda promisiunilor Iranului privind „trecerea în siguranță”.

Statele Unite nu au acceptat oficial acest sistem de taxare. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat că președintele Trump dorește redeschiderea imediată și fără restricții a strâmtorii. În trecut, Trump a sugerat chiar posibilitatea ca SUA și Iranul să colecteze împreună taxe de tranzit.

Este sigură traversarea strâmtorii?

Siguranța rămâne o preocupare majoră. Asiguratorii maritimi estimează că cel puțin 1.000 de nave sunt  blocate în Golful Persic. Chiar dacă traficul va fi reluat, specialiștii avertizează că revenirea la nivelurile de dinaintea războiului va fi lentă.

Neil Roberts, responsabil pentru domeniul maritim și aviatic la Lloyd’s Market Association, a subliniat că regiunea rămâne riscantă. „Este foarte puțin probabil ca comerțul în Golf să revină la normal” ca și cum nimic nu s-a întâmplat, a declarat acesta, invocând tensiunile persistente în regiune.

Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute energetice din lume, conectând Golful Persic la piețele globale. În timp de pace, aproximativ 20% din producția mondială de petrol tranzitează această zonă, provenind din țări precum Kuweit, Irak și Arabia Saudită.

Peste 80% din petrolul și gazul natural lichefiat care trec prin strâmtoare sunt destinate piețelor asiatice, în special China, India și Japonia. În plus, produse esențiale precum combustibilul pentru avioane și îngrășămintele sunt transportate de asemenea pe această rută, evidențiind importanța sa pentru transportul global și securitatea alimentară.