Economii de Divizia a doua

Deficite publice, şomaj record... În acest prim trimestru al lui 2010 Europa e în criză.

Ne-am înşela însă dacă am deduce de aici că situaţia e la fel peste tot. În Statele Unite, piaţa joburilor pare a se dezgheţa. California îşi păstrează leadershipul în tehnologie - nebunia mondială declanşată de lansarea IPad, în vânzare de sâmbătă, o demonstrează - iar Obama, încurajat de adoptarea reformei în sănătate şi a acordului cu Rusia asupra dezarmării nucleare, recâştigă terenul pierdut.

Iar Asia emergentă continuă să ignore criza. Creşterea în China? Cei mai pesimişti prevăd că va fi de 8% anul acesta, în timp ce optimiştii vorbesc de 12%. Cea din India? Va fi de cel puţin 7,5%. Întreaga Asie e „trasă" de aceste două locomotive şi, în ciuda rivalităţilor ancestrale, o uniune monetară e pe cale să apară. În timp ce europenii se ceartă în privinţa ajutorului acordat Greciei, China, Coreea, Japonia şi tările din ASEAN au creat un fond de 120 de miliarde de dolari în vederea prevenirii crizelor de lichidităţi. Încă nu e vorba de un Fond monetar Asiatic, dar e limpede că Asia se organizează pentru ca în viitor să nu mai aibă nevoie de FMI, mult prea occidental pentru gustul lor.

Dinamismul acesta se regăseşte şi la nivelul întreprinderilor. Cine a cumpărat Volvo de la suedezi? Constructorul chinez de automobile Geely. Cine a trecut de pe locul zece, pe locul cinci în lume, ca operator de telefonie, în urma achiziţiei mai multor reţele de telecomunicaţii africane? Gigantul indian Bharti. Cine şi-a luat avânt în domeniul nuclear civil, mai ales în ţările din Golf? Grupurile sud-coreene. Christophe de Margerie, PDG la Total şi unul dintre cei mai buni observatori francezi ai fenomenului globalizării, constata recent că „din cauza suspiciunilor şi a neînţelegerii, suntem pe cale să împingem Orientul Mijlociu în braţele Asiei".

De altfel, asiaticii nu sunt singurii care dau dovadă de optimism în toate încercările. Peste câteva luni, preşedintele Lula va părăsi funcţia, după ce şi-a impus ţara pe scena internaţională. Când a venit la putere, a găsit o Brazilie epuizată şi umilită de către FMI. La sfârşit, şi-a putut permite lansarea unui vast program de investiţii publice: peste 600 de miliarde de euro, pe următorii şase ani. În tot acest timp, Uniunea Europeană bate pasul pe loc, lipsită de o viziune veritabilă asupra viitorului. Aşa cum spunea şi Dominique Strauss-Kahn, Directorul general al FMI, economiile europene „joacă în Divizia a doua, nu în prima, ca SUA şi Asia".