Cum a subestimat Iranul capacitatea Mossadului de a ajunge la oficialii de top

Un tipar de breșe de securitate de lungă durată pare să fi lăsat conducerea de rang înalt a Iranului vulnerabilă în fața unei campanii susținute de infiltrare a Mossadului în țară de-a lungul anilor, relatează The Telegraph.

Israelul a ucis mai mulți oficiali de rang înalt din guvern și armată FOTO SHUTTERSTOCK

Ali Larijani, șeful securității din Iran, s-a crezut în siguranță în casa fiicei sale dintr-o suburbie, la aproximativ 19 km de Teheran, el presupunând că serviciile israeliene de informații s-ar concentra mai degrabă pe reședințe oficiale, case sigure cunoscute și locații militare. Acest calcul s-a dovedit fatal: 20 de bombe de o tonă au fost lansate asupra locației.

La doar câteva ore după ce a fost ucis, Gholamreza Soleimani, comandantul forței paramilitare Basij, a fost localizat într-un cort militar improvizat într-o zonă împădurită de la periferia capitalei, unde el și alți comandanți își stabiliseră un sediu temporar după ce mai multe baze permanente fuseseră distruse. Ei au făcut același calcul greșit care le-a fost fatal, presupunând că o poziție de teren mobilă ar fi mai greu de detectat decât o locație fixă. 

Oficialii iranieni au fost avertizați ani la rând cu privire la riscul infiltrării și al penetrării din partea serviciilor de informații israeliene. „Toți oficialii Republicii Islamice ar trebui să se teamă pentru viața lor”, a avertiza în iunie 2021 Ali Younesi, ministru al informațiilor între 2000 și 2005.

Younesi a atribuit vulnerabilitatea disfuncționalităților structurale din aparatul de securitate iranian, apreciind că agențiile rivale de informații s-au concentrat mai mult pe supravegherea internă și pe competiția birocratică decât pe amenințările externe. „În loc să lupte împotriva infiltrării, noile organizații au luptat pentru a controla persoanele din interior”, a spus el. „Terenul a fost deschis pentru infiltrarea de către serviciile de informații din toată lumea, iar astăzi ne rezervăm dreptul să ne îngrijorăm în legătură cu orice loc și orice incident.”

El recomandase consolidarea operațiunilor de informații, reducerea rivalităților interinstituționale, prioritizarea contrainformațiilor externe și eliminarea personalului ineficient. Aceste recomandări au fost ignorate.

Implementarea unor astfel de reforme ar fi necesitat confruntarea cu decenii de deficiențe instituționale, ceea ce ar fi putut destabiliza agențiile deja aflate sub presiune externă. În schimb, Iranul a menținut continuitatea instituțională în detrimentul reformei structurale, situație ce a contribuit la vulnerabilitățile actuale.

Dovezile privind ignorarea avertismentelor legate de infiltrare datează încă din anii 2000, când mai mulți oameni de știință în domeniul nuclear au început să moară în circumstanțe suspecte. În 2007, moartea fizicianului Ardeshir Hosseinpour a fost inițial atribuită unei intoxicații cu gaze. Ani mai târziu, Mostafa Moein, fost ministru al științei, avea să dezvăluie că Hosseinpour a fost de fapt ucis de serviciile israeliene și că autoritățile au ascuns adevărul pentru a „își păstra intactă imaginea”.

A urmat un șir asasinate:i Masoud Ali-Mohammadi și Majid Shahriari în 2010, Dariush Rezaeinejad în 2011 și Mostafa Ahmadi-Roshan în 2012. Oficialii iranieni au atribuit în mod repetat aceste asasinate Mossad-ului și au susținut că au efectuat arestări, însă atacurile au continuat.

Un tipar de breșe de securitate

În urma asasinării din noiembrie 2020 a omului de știință nuclear Mohsen Fakhrizadeh, Ali Shamkhani, pe atunci secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a recunoscut deficiențe sistemice: „Din păcate, din cauza frecvenței rapoartelor din ultimii 20 de ani, seriozitatea necesară nu a fost aplicată, iar de data aceasta au reușit.”

Această declarație sugera că avertismentele repetate timp de două decenii nu s-au tradus într-o protecție eficientă pentru personalul valoros.

Fostul președinte Mahmoud Ahmadinejad a susținut ulterior, în iunie 2021, că oficialul de rang înalt responsabil cu contracararea spionajului israelian „era el însuși un spion israelian”.

Mai recent, în iulie 2022, Esmail Khatib, ministrul informațiilor, a subliniat coordonarea dintre agenții după ce Mohammad Kazemi l-a înlocuit pe Hossein Taeb la conducerea serviciilor de informații ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Khatib a promis „continuarea cooperării și sinergiei” între agențiile de contrainformații. Agențiile au emis chiar o declarație comună rară, atribuind protestele din 2022 Mahsa Amini serviciilor de informații străine, mai degrabă decât cauzelor interne, indicând o aliniere cel puțin la nivel de mesaj.

Khatib a declarat ulterior victoria în combaterea infiltrărilor în august 2024. Cu toate acestea, el însuși a fost ucis în atacuri israeliene în această săptămână.

Unul dintre cele mai revelatoare incidente recente a avut loc în iulie 2024, când Ismail Haniyeh, liderul politic al Hamas, a fost ucis de o bombă plasată într-o casă de oaspeți din Teheran rezervată vizitatorilor din cadrul statului. Atacul a fost considerat o breșă majoră a celor mai stricte protocoale de securitate ale Iranului.

Observatorii au sugerat că incidentul ar fi trebuit să declanșeze măsuri de urgență ample, inclusiv rotația personalului cu acces la locații sensibile, verificări riguroase ale angajaților și monitorizarea avansată a comunicațiilor. În schimb, serviciile de securitate iraniene au părut să trateze atacul ca pe un incident izolat, mai degrabă decât ca pe un semn al unei compromiteri sistemice.

Raportările ulterioare au indicat că serviciile israeliene de informații au dezvoltat capacități extinse în interiorul Iranului, inclusiv acces la rețeaua de camere de trafic rutier din Teheran. Oficialii au descris un climat de suspiciune internă în cadrul serviciilor de securitate, personalul depunând eforturi „pentru a convinge sistemul că nu a făcut nimic greșit”.

Iranul a răspuns prin arestări pe scară largă pentru acuzații de spionaj și efectuând execuții. Oficialii au recunoscut că aceste măsuri sunt menite să demonstreze că sistemul rămâne funcțional, mai degrabă decât să abordeze vulnerabilitățile structurale.

În acest context, războiul actual oferă cu atât mai mult oportunități serviciilor israeliene de informații să țintească oficiali de rang înalt, să recruteze surse suplimentare și să opereze în interiorul granițelor Iranului, creând infrastructura de spionaj necesară pentru operațiuni viitoare.