Cu ce mori de vânt va lupta noul premier spaniol

Spania e plină de proiecte tip Don Quijote: lucrări faraonice care nu mai folosesc nimănui, dar pentru care mai are de plătit, o piaţă a muncii necompetitivă, o rată uriaşă a şomajului. Noul premier promite austeritate, dar nu şi „miracole“.

Bucuria conservatorilor lui Mariano Rajoy va fi de scurtă durată. Rezultatele alegerilor, deşi sunt cele mai bune obţinute de conservatori în ultimii 30 de ani, au fost primite cu scepticism de pieţele financiare. Imediat după numărarea voturilor, bursa din Spania a căzut cu 2,3%, iar indicii bursieri francez şi german au scăzut şi ei cu 2%, pe fondul temerilor că Spania nu va adopta suficient de repede măsuri dure de austeritate şi că nu va putea opri contagiunea. În discursul de proclamare a victoriei, viitorul premier, Mariano Rajoy, a avertizat că nu va exista vreun „miracol" în ceea ce priveşte revenirea economică a ţării. 

Ieri, randamentul obligaţiunilor spaniole cu termen de zece ani a atins 6,6%, apropiindu-se periculos de nivelul de 7%, la care alte state din zona euro au fost nevoite să apeleze la împrumuturi de urgenţă. Datoria spaniolă nu este atât de mare comparativ cu cea a altor state din eurozonă, însă există consecinţe financiare şi sociale de durată după spargerea bulei imobiliare - ipoteci pe care oamenii nu le mai pot plăti băncilor, datorii mari ale companiilor. Spania are şi cea mai mare rată a şomajului din Europa (22,6%), iar economia a stagnat. Rajoy a promis că va reduce deficitul ţării sale la 4,4% până anul viitor. Ceea ce ar însemna să economisească 18 miliarde de euro.

Majoritatea absolută obţinută de conservatorii spanioli la alegerile legislative - 186 de locuri în Camera Deputaţilor (din 350) şi 136 la Senat (din 208) - îi vor permite noului premier, Mariano Rajoy, să aprobe rapid un prim pachet de măsuri de austeritate care să calmeze pieţele. Noul Guvern îşi va intra în atribuţii cel mai probabil pe 20 decembrie. În primul rând, va trebui aprobată legea stabilităţii bugetare, apoi reforma sistemului financiar, reforma pieţei muncii şi legea privind întreprinzătorii, scrie „Le Figaro", citând un conservator spaniol. Noul guvern va dispune de şase luni pentru a convinge.

Piaţa muncii

Problema cea mai stringentă este cea a şomajului. Spania are deja cinci milioane de şomeri şi o piaţă a muncii neproductivă, necompetitivă şi neechilibrată. Părţi consistente din buget se duc în schimb către asistenţa socială - educaţie, şomaj, sănătate. Salariile au fost crescute mult timp artificial, fără a ţine pasul cu productivitatea, tot din perioada în care sectorul de construcţii era în plină glorie şi aducea 10% din PIB. Iar în prezent, creşterea economică este zero.

Feţele crizei

Explozia bulei imobiliare a lăsat administraţiile regionale, companiile de construcţii şi dezvoltatorii imobiliari cu datorii uriaşe faţă de bănci. Băncile deţin 180 de miliarde de euro în asemenea active toxice, potrivit „Wall Street Journal". Datoria externă a Spaniei este de 665 de miliarde de euro (70% din PIB). Timp de ani la rând, administraţia a cheltuit miliarde de euro pe proiecte faraonice care nu mai au nicio utilitate în prezent.

Spania are 2.200 de kilometri de căi ferate de mare viteză, un record eu­ropean - Franţa vine abia pe locul al doilea. Preţul a fost însă uriaş. Mai ales că unele rute şi staţii au fost făcute doar în funcţie de calcule clientelare şi nicidecum în urma unor studii de rentabilitate. De pildă, la Guadalajara, un oraş de 80.000 de locuitori, coboară în medie din AVE (trenul de mare viteză)19 călători pe zi. Gara a costat nu mai puţin de 10 milioane de euro.

47 de aeroporturi din care 20 sunt goale

Dintre cele 47 de aeroporturi, 20 primesc mai puţin de 100.000 de pasageri pe an, cu mult sub cei 500.000 de care au nevoie pentru a fi profitabile.Pentru construcţia aeroportului din Ciudad Real (deschis sub numele „Don Quijote") s-au cheltuit 500 de milioane de euro, autorităţile explicând că doresc să pună astfel pe hartă tărâmul legendarului luptător cu morile de vânt. Guvernul socialist a cheltuit alte milioane pe subvenţii pentru câteva zboruri internaţionale pe săptămână şi pe campanii de promovare.

Aeroportul Castellon are toate dotările, inclusiv şoimi. Îi mai lipsesc pasagerii

Proiectul s-a terminat acum trei ani şi o singură companie aeriană opera pe aeroport. În urmă cu trei săptămâni, s-a retras şi această companie, iar managerii aeroportului au declarat falimentul, scrie „The Economist". În Huesca, un alt aeroport-fantomă îşi aşteaptă şi el pasagerii ipotetici. Nu se aude niciun sunet la plecări, nu este nici măcar un om la check-in. Recordul e unul trist: 15 pasageri în iulie, zero în august, patru în septembrie. Ultima cursă comercială a decolat în aprilie.

Au existat cheltuieli şi mai nesăbuite. Administraţia Aeroportului Castellon a dat 450.000 de euro pe opt dihori, câţiva şoimi şi dresorul lor, pentru a ţine sub control populaţia de păsări şi de iepuri ce ar fi putut pune în pericol aeronavele. Contractul este întocmit pe trei ani şi ar trebui să intre în vigoare din momentul în care avioanele vor începe să aterizeze: anul viitor, după 15 ani de amânări. 

Cătune cu datorii mari

Şi localităţile minuscule au reuşit să intre pe marea hartă a datoriilor. Spre exemplu, Peleas de Abajo, o localitate de 260 de locuitori (250 de km de Madrid), a reuşit să acumuleze o datorie de patru milioane de euro. Adică 16.000 de euro pe cap de locuitor. În afară de gări şi aeroporturi părăsite, există şi oraşe rămase ca nişte fantome în urma exploziei bulei imobiliare, în 2008. Unii oameni au apucat să dea banii pentru case care n-au mai fost terminate, cum sunt câteva sute de madrileni care au dat, fiecare, câte 40.000 de euro pentru apartamente la marginea capitalei. Acum, mulţi şi-au pierdut locurile de muncă, îngroşând rândurilor celor cinci milioane de şomeri.

„Un oraş în care poţi trăi", scrie pe o pancartă decolorată, pe drumul care duce spre un proiect rezidenţial în apropiere de La Muela (nord-est). Ironia este că există o singură construcţie. Cei 19 locuitori încă îşi aşteaptă vecinii în „Ciudad Zaragoza Golf" - un proiect unde ar fi trebuit construite 5.000 de apartamente de lux, vile, piscine şi magazine.

Aeroportul Huesca: zero pasageri în august

Dacă în 2006 numărul de permise de construcţie emise era de 734.000, în 2010 el a fost de 91.500  - cel mai bun indicator al colapsului industriei de construcţii. Colapsul a lăsat în urmă 1,5 milioane de case nevândute, în special în orăşele răsărite ca ciupercile chiar înainte de prăbuşirea sectorului imobiliar.

Astfel, dacă în Statele Unite, crahul imobiliar a lovit în special investitori privaţi, în Spania, el a lovit administraţiile locale, care s-au implicat în proiecte masive pornind de la presupunerea că şi taxele şi preţurile la case vor continua să crească. Acum, oraşele spaniole se zbat încă să plătească facturile pentru piscine goale, săli de sport nefolosite, complexuri de vacanţă unde nu se duce nimeni.

Obama, ironic

În 2009, autorităţile spaniole i-au prezentat lui Barack Obama trenul de mare viteză. Obama, bine crescut, nu şi-a ascuns admiraţia. Apoi, a adăugat că îi pare rău că SUA nu sunt suficient de bogate pentru a-şi permite aşa lux.

6,6% este randamentul la care au ajuns ieri obligaţiunile spaniole. 7%  se consideră deja un nivel nesustenabil.