Cinci dictatori pe picior de plecare

Revista americană "Foreign Policy" a identificat liderii absolutişti pentru care lucrurile nu au mers bine în ultimul timp, aducând argumente pro şi contra plecării lor de la putere

Revista americană "Foreign Policy" a identificat liderii absolutişti pentru care lucrurile nu au mers bine în ultimul timp, aducând argumente pro şi contra plecării lor de la putere

Revista americană "Foreign Policy" a identificat cinci dictatori ai lumii, a căror soartă este sub semnul întrebării. Ei au avut parte de alegeri controversate şi traversează o perioadă nefavorabilă, care s-ar putea sfârşi cu eliberarea funcţiilor. FP aduce, în fiecare caz, argumente pro şi contra plecării lor de la putere.

1. Robert Mugabe

Ţara: Zimbabwe

La putere din: 18 aprilie 1980

Alegeri controversate: 29 martie 2008

Argumente pro: Comisia electorală din Zimbabwe nu a dat încă publicităţii rezultatele alegerilor prezidenţiale, dar se crede că liderul opoziţiei, Mişcarea pentru Schimbare Democratică (MSD), Morgan Tsvangirai, a obţinut mai multe voturi decât Mugabe. Tsvangirai susţine că el a câştigat alegerile şi că nu este nevoie de turul al doilea.

Argumente contra: Mugabe ar putea pregăti o campanie de violenţe în efortul de a rămâne la putere. Guvernul a luat cu asalt sediile principalului partid de opoziţie, a arestat jurnaliştii străini şi a deposedat de pământ peste 60 de agricultori. Tsvangirai susţine că, în fapt, este vorba despre "o lovitură de stat militară" şi că Mugabe îşi trimite armata peste tot în ţară pentru a intimida oamenii înaintea unui posibil al doilea tur.

Analiştii cred că Mugabe încearcă să amâne turul al doilea pentru a avea timp să îşi refacă trupele şi să pună la cale o replică violentă. Aceasta pentru că, aşa cum a recunoscut chiar un membru al partidului lui Mugabe, Zanu-PF, un al doilea tur "ar fi o misiune de sinucidere".

2. Pervez Musharraf

Ţara: Pakistan

La putere din: 12 octombrie 1999

Alegeri controversate: octombrie 2007

Argumente pro: În alegerile parlamentare din februarie, partidul lui Musharraf a fost înfrânt zdrobitor de partidele foştilor premieri Nawaz Sharif şi Benazir Bhutto. Noul parlament ar putea reinstaura judecătorii Curţii Supreme concediaţi de Musharraf în noiembrie anul trecut, în timp ce Curtea dezbătea constituţionalitatea realegerii lui Musharraf.

O Curte Supremă repusă în drepturi ar putea declara invalid mandatul de preşedinte al lui Musharraf. În plus, unii analişti şi membri ai noii coaliţii de guvernare spun că parlamentul ar putea să îl pună sub acuzare pe Musharraf sau cel puţin să îi reducă din puterile pe care le are.

Argumente contra: Partidele coaliţiei de guvernare, prin tradiţie, nu se înţeleg bine, aşa că s-ar putea să nu ajungă la un acord de a-l acuza oficial pe Musharraf. Mai mult, SUA, care văd în Musharraf un aliat important în războiul antitero, fac tot ce pot să-l ţină la putere.

Un oficial pakistanez a declarat presei că SUA poartă discuţii secrete cu lideri politici la putere, pentru a continua să conducă lupta antitero. "Dacă administraţia Bush şi-ar fi retras susţinerea, preşedintele şi-ar fi încheiat mandatul mult mai devreme, cel mai probabil după alegerile din februarie", a declarat un alt oficial pentru presa pakistaneză.

3. Hugo Chavez

Ţara: Venezuela

La putere din: 2 februarie 1999

Alegeri controversate: 2012

Argumente pro: Strict vorbind, Chavez mai mult se visează dictator. În decembrie anul trecut, după ce a pierdut la mică diferenţă un referendum care i-ar fi permis să candideze pentru a fi reales la nesfârşit, Chavez a declarat că va demisiona în 2013, când îi expiră mandatul. Înfrângerea în referendum a fost privită drept un semn că venezuelenii au respins planurile sale pentru instaurarea unui "socialism al secolului 21".

Susţinerea populară există pe fondul crizei alimentare care se înrăutăţeşte şi a infracţionalităţii în creştere. În ianuarie, pe străzile capitalei au apărut graffiti cu mesajul "Diosdado preşedinte". Ele indică susţinerea populară în creştere pentru Diosdado Cabello, guvernatorul statului Miranda, ca înlocuitor al lui Chavez.

Argumente contra: La o lună după pierderea referendumului, Chavez a declarat în faţa adunării naţionale că are în vedere un nou referendum în 2010, în care venezuelenii să voteze din nou pentru a-i permite să candideze la nesfârşit. "Nu sunt indispensabil. Dar cu voia domnului, dacă trăiesc şi sunt sănătos, sper să mai stau câţiva ani în fruntea Revoluţiei", a declarat el pentru ziarul venezuelean "El Universal".

4. Omar Hassan al-Bashir

Ţara: Sudan

La putere din: 30 iunie, 1989

Alegeri controversate: 2009

Argumente pro: Data-limită pentru alegerile naţionale este iulie 2009. Mişcarea de Eliberare Populară din Sudan, un fost grup rebel care este acum principalul partid politic în sudul Sudanului, ar putea să învingă Partidul Congresul Naţional al lui Bashir, declară experţii.

Argumente contra: Alegerile din 2009 s-ar putea ca nici măcar să nu aibă loc, şi chiar dacă vor avea loc, este foarte probabil ca ele să nu fie libere şi corecte. Recensământul a fost deja amânat de trei ori.

Alţi factori fac alegerile din Sudan extrem de complexe: asigurarea unor legi ale partidelor politice şi procedurilor electorale, înregistrarea alegătorilor şi pregătirea monitorilor, ca şi problema Darfur. Zona este devastată de violenţă, şi mari părţi din populaţia ei au fost dislocate şi se află în tabere de refugiaţi.

5. Aleksandr Lukashenko

Ţara: Belarus

La putere din: 20 iulie 1994

Alegeri controversate: 2011

Argumente pro: Lukashenko, numit şi "ultimul dictator al Europei", a fost condamnat în multe ţări. SUA au aprobat Actul Democratic pentru Belarus în 2004, care presupune susţinere pentru partidele politice, organizaţiile neguvernamentale şi mass-media independentă din Belarus.

Argumente contra: Lukashenko spune că vrea să rămână la putere. "Să-mi ajute Dumnezeu să fac tot ceea ce am promis poporului. Dacă rămân la fel de activ şi sănătos, nu am nici un fel de intenţie de a renunţa la politică", a declarat el anul trecut, întrebat dacă vrea să candideze la următoarele alegeri din 2011.

În anii petrecuţi la putere, şi-a ascuţit abilitatea de a organiza alegeri frauduloase şi de a înăbuşi opoziţia, avertizând oamenii care participă la protestele opoziţiei că leva "frânge gâtul precum unor gâşte".
În alegerile din 2006, principalul său oponent, Aleksandr Milinkevich, nu a avut acces la mijloacele mass-media. Campania sa a fost limitată la împărţirea de fluturaşi.

Situaţia tensionată din Zimbabwe, în atenţia ONU

ONU va dezbate în această săptămână situaţia tensionată din Zimbabwe. Marea Britanie şi SUA au făcut presiuni asupra lui Mugabe să îşi recunoască înfrângerea, iar oficialii americani au declarat că violenţa postelectorală face imposibil un eventual al doilea tur al alegerilor.

O operaţiune despre care se crede că este condusă de ofiţeri ai armatei, are drept scop intimidarea celor care "au votat incorect" în alegerile de luna trecută, scrie cotidianul britanic "Times". Circa 40 de copii cu vârste sub şase ani au fost printre cele 250 de persoane încarcerate vineri, după cum afirmă surse ale opoziţiei din Zimbabwe, citate de publicaţia amintită.

Familiile au fost arestate la sediul opoziţiei, unde căutau refugiu faţă de violenţele din sate. Contracandidatul lui Mugabe, Morgan Tsangharai, a părăsit ţara din cauza represaliilor, încercând să caute sprijin în ţările africane vecine. Renumărarea oficială a voturilor a confirmat în weekend faptul că opoziţia a înfrânt partidul lui Mugabe, în cursa pentru parlament.

Rezultatul votului pentru preşedinţie nu a fost încă făcut public de comisia electorală, deşi alegerile au avut loc cu o lună în urmă. (Ana Maria Vieru)

Intrigile politice întăresc puterea lui Musharraf

Mâine expiră termenul până la care guvernul pakistanez a promis reinstalarea celor 60 de judecători ai Curţii Supreme, concediaţi de preşedintele Pervez Musharraf anul trecut. Fragila coaliţie de guvernare nu pare însă a fi ajuns la un acord, iar intrigile şi manevrele politice par a ajuta la întărirea puterii lui Musharraf.

Într-o atmosferă plină de acuzaţii de trădare şi lipsă de onestitate, unul dintre liderii noii coaliţii, Javed Hashmi, a avertizat că miniştrii din partidul lui Nawaz Sharif, Liga Musulmană Pakistaneză, vor demisiona dacă nu se respectă termenul de miercuri pentru reinstalarea judecătorilor.

Liderul PPP, Asif Ali Zardari, este cel care se opune reinstaurării judecătorului Iftikhar Chaudhry, şeful Curţii Supreme. Unii analişti spun că Zardari nu are încredere în acesta. El se teme că odată reinstaurat nu numai că va decreta ilegală preşedinţia lui Musharraf, dar va revizui şi amnistia acordată liderului PPP pentru acuzaţiile de corupţie. Pe de altă parte, premierul Yousuf Raza Gilani, care a fost închis timp de cinci ani sub regimul Musharraf, pare gata să îl tolereze pe Musharraf. "Nu cred că ne va crea probleme", a declarat el, în acest weekend. (Ana Maria Vieru)

Arme din China pentru regimul Robert Mugabe

Relaţia dintre China şi cei mai feroce dictatori africani a fost pusă în lumină ultima dată săptămâna trecută, când nava "An Yue Jiang" a sosit în apele africane plină ochi cu arme ce aveau destinaţia Zimbabwe. China a mai exportat arme AK-47 şi muniţie în Congo, Sudan şi Burma, precum şi rachete balistice în Iran şi Pakistan.

De data aceasta, descărcarea navei a fost boicotată de statele vecine cu Zimbabwe, la solicitarea SUA, astfel încât "vasul ruşinii", cum a fost poreclit de muncitorii portuari, a făcut cale întoarsă. Nava "An Yue Jiang", cu gabarit de 15.000 de tone, este înregistrată în portul Guangzhou din sudul Chinei, iar operatorul ei este Cosco, o companie de stat.

Actele companiei arată că Poly Technologies, fabricantul armelor care erau la bordul navei, este controlată de o clică de clanuri de cunoscuţi ofiţeri ai armatei ce au legături strânse cu liderii Partidului Comunist şi cu liderii militari, scrie cotidianul britanic "Times". Firma chineză a mai fost implicată în acţiuni similare în Congo, Sudan şi Burma.

Conducerea companiei este înţesată cu militari veterani şi cu oameni din familiile acestora care s-au îmbogăţit din vânzarea de arme către unele dintre cele mai sângeroase regimuri din Africa, scrie "Times". Analiştii spun că Poly Technologies este condusă de fapt de elitele din armata chineză şi că răspunde în faţa Departamentului de stat major al Armatei de Eliberare a Poporului.

Descărcarea navei a fost boicotată de muncitorii din portul sud-african Durban şi de un tribunal din Africa de Sud. Ulterior, Mozambic, Namibia şi Angola au refuzat să permită acostarea, după ce SUA au făcut demersuri pe lângă aceste guverne.

Jiang Yu, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, a declarat că există un contract semnat anul trecut, iar toate documentele navei sunt în ordine şi respectă legislaţia internaţională. "Nu are sens să politizăm această chestiune", a spus ea. (Ana Maria Vieru)