Adrian Negrescu avertizează asupra unui „tsunami economic” generat de scumpirea petrolului: „Este necesară convocarea CSAT”

Scumpirea barilului de petrol la aproape 110 dolari, cu circa 20 de dolari mai mult decât vineri, crează un tsunami economic la nivel mondial, impunându-se luarea unor măsuri urgente, inclusiv convocarea CSAT, atrage atenția un cunoscut economist.

Scumpirea petrolului se vede în prețul produselor de pe raft. Foto arhivă

„Asistăm la un adevărat tsunami economic la nivel mondial, fără precedent în ultimii 20 de ani, generat de problemele din zona petrolului şi mai ales a gazelor naturale. Creşterea petrolului la 110 dolari pe baril creează deja premisele unor probleme majore pe lanţurile de aprovizionare şi ale unui val semnificativ de inflaţie care se va contura la nivel mondial, susţinut inclusiv de cotaţia gazelor, care în ultima lună a crescut cu 83% pe bursa de la Amsterdam, ajungând astăzi la 62 de dolari. O creştere de peste 20% într-o singură zi este o situaţie demnă de acest apelativ, de tsunami financiar, iar efectele, din păcate, le vom vedea în toată economia mondială, inclusiv în cea românească", a declarat luni, pentru Agerpres, consultantul economic Adrian Negrescu.

CSAT trebuie convocat urgent

În opinia sa, este necesară convocarea urgentă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) pe teme economice, astfel încât autorităţile să adopte măsuri „pentru a proteja economia românească în faţa acestui tăvăluc de scumpiri generate de creşterile de preţuri la petrol şi gaze".

„Toate aceste scumpiri la petrol se văd în maxim 10 zile în România şi deja avem, probabil, în această săptămână un prim puseu semnificativ de creştere de preţuri. Probabil de miercuri, joi, vom vedea scumpiri semnificative la pompă, iar în ceea ce priveşte gazele, mă aştept ca de luna viitoare să vedem, într-adevăr, importuri la nişte preţuri mult mai mari decât cele actuale", a afirmat Negrescu.

În acest context, el consideră necesar ca statul român să activeze proiectul Coridorului vertical pentru aprovizionarea cu gaze, având în vedere dependenţa de importuri, chiar dacă depozitele interne sunt pline în proporţie de aproximativ 40%.

Totodată, Negrescu a subliniat că România este în continuare dependentă de importurile de gaze, în condiţiile în care capacitatea de extracţie din depozitele interne este limitată.

„Suntem, din păcate, dependenţi de gazul metan din import în condiţiile în care, din aceste depozite pe care noi le avem, nu putem extrage decât o cantitate limitată, dată de specificaţiile tehnologice. Altfel, dacă nu vom lua măsuri pentru a găsi noi surse alternative de aprovizionare, mai ales cu gaze, s-ar putea ca momentul 1 aprilie, când va interveni liberalizarea pieţei pentru agenţii economici, să se transforme într-un uriaş val de inflaţie, generat de o scumpire semnificativă pentru companiile din România", a adăugat specialistul.

Adrian Negrescu a mai arătat că economia românească depinde în mare măsură de transportul rutier de marfă.

„Din păcate, avem o economie dependentă de transporturi de marfă, cum nicio altă economie occidentală nu se află. Dacă în România se cară marfă, în special cu duba, cu tirul, cu camionul, în alte ţări există sursele alternative date de transportul pe calea ferată, de transportul electric. Toate aceste mijloace de transport în România practic nu există din perspectivă logistică şi de aceea orice creştere de preţ la pompă se traduce aproape instantaneu în creşteri de preţuri la raft - şi asta pentru că fragilitatea financiară a companiilor româneşti le determină să transfere instantaneu costurile cu transportul în preţurile produselor şi serviciilor pe care le comercializează", a precizat consultantul economic.

Urmează scumpiri în lanț

Consultantul economic a avertizat că scumpirea carburanţilor ar putea avea efecte în lanţ în economie, de la creşteri de preţuri la raft până la majorarea costurilor în agricultură şi servicii.

„În următoarele 10 zile vom începe să vedem creşteri de preţuri la raft în marile magazine, vom vedea serviciile scumpindu-se în principal cele de curierat şi vom vedea, din păcate, o creştere a costurilor în agricultura românească, mai ales când urmează să înceapă campania de însămânţări de primăvară. Pentru agricultorii români, creşterea preţului motorinei va genera, din punctul meu de vedere, un cost suplimentar care ar putea face ca producţia lor să devină necompetitivă în faţa importurilor semnificative de produse pe care le avem în sectorul agricol", a explicat specialistul.

Cotaţia barilului de petrol Brent din Marea Nordului a urcat luni dimineaţă cu aproape 19%, la aproape 111 dolari, după ce crescuse deja cu aproximativ 28% săptămâna trecută, pe fondul temerilor investitorilor că prelungirea războiului din Orientul Mijlociu ar putea perturba sever pieţele energetice şi afecta creşterea economiei mondiale, transmit DPA şi Reuters.

Şi cotaţia ţiţeiului american West Texas Intermediate (WTI) a depăşit luni pragul de 100 de dolari per baril, un nivel care nu mai fusese înregistrat din 2022.

Coridorul Vertical devine esențial

O analiză realizată de firma de consultanță Frames arată că România ar trebui să intensifice discuţiile cu Bulgaria, Ungaria şi Grecia pentru a importa gaz natural lichefiat din Statele Unite, ca soluţie de avarie pentru asigurarea consumului în actualul context economic vulnerabil.

România are nevoie însă de acces real la surse diversificate de gaze. În acest context, proiectul Coridorului Vertical (Vertical Gas Corridor) devine esențial.

Potrivit analizei Frames, Coridorul Vertical este o rețea de transport de gaze care conectează terminalele de gaz natural lichefiat (LNG) din Grecia cu piețele din Bulgaria, Romania și Ungaria.

Prin această infrastructură, gazul importat sub formă de gaz natural lichefiat din Statele Unite, Qatar sau din regiunea Mării Caspice ar putea ajunge direct în Europa de Sud-Est, fără dependență de rutele tradiționale.

Gazul natural lichefiat este gaz metan răcit, proces care îl transformă într-un lichid cu volum mult mai mic. În această formă, gazul poate fi transportat pe distanțe foarte lungi cu nave speciale, iar apoi este regazeificat în terminale portuare și introdus în rețelele de conducte.

Pentru România, beneficiul ar fi dublu: acces la o piață globală de gaz și o competiție mai mare între furnizori, ceea ce ar stabiliza prețurile.

Inițiativa Coridorului Vertical este susținută de operatorii de transport de gaze din Grecia, Bulgaria și România, precum și de autoritățile energetice ale acestor state. Proiectul este discutat de mai mulți ani la nivelul Uniunii Europene, fiind inclus în strategia de diversificare a surselor de energie pentru Europa de Sud-Est.

„România are o poziție strategică în acest sistem. Prin rețeaua sa extinsă de conducte și prin capacitățile mari de depozitare subterană, țara poate deveni un nod regional de tranzit și distribuție, transportând gazul mai departe către Europa Centrală și de Sud-Est”, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Rolul strategic al României în noua hartă energetică

Poziția geografică și infrastructura existentă oferă României șansa de a deveni un hub regional de distribuție a gazelor.

Rețeaua de transport, capacitățile mari de depozitare și producția internă creează condițiile pentru ca gazul importat prin coridorul vertical să fie redistribuit către întreaga regiune.

În plus, dezvoltarea zăcămintelor din Marea Neagră ar putea transforma România într-un actor energetic important în Europa Centrală și de Sud-Est.

Combinarea gazului din Marea Neagră cu gazul natural lichefiat adus prin Grecia ar putea crea o piață regională mult mai stabilă și mai competitivă, reducând dependența de surse limitate și de volatilitatea burselor europene.

Securitatea energetică nu mai poate depinde de volatilitatea burselor

Creșterile spectaculoase ale prețurilor de la Amsterdam arată clar că piața europeană a gazelor rămâne extrem de sensibilă la evenimente geopolitice și la întreruperi de aprovizionare.

„Pentru România, lecția este simplă: dependența de fluctuațiile zilnice ale pieței nu poate constitui o strategie energetică”, spune Negrescu.

Securizarea unor volume de gaze prin contracte pe termen lung, diversificarea surselor și conectarea la fluxurile globale prin Coridorul Vertical reprezintă, în acest moment, cea mai fezabilă soluție pentru stabilizarea pieței și pentru asigurarea unui preț corect al gazelor pentru economie.

În lipsa acestei infrastructuri, România riscă să rămână captivă unei piețe regionale volatile, în care fiecare criză internațională se transformă imediat într-un nou șoc economic intern.

Liberalizarea pieței: protecție pentru populație, presiune pentru economie

Contextul este cu atât mai sensibil cu cât, de la 1 aprilie, piața gazelor intră într-o nouă etapă de liberalizare pentru mediul de afaceri.

În prezent, România funcționează practic cu două piețe paralele. Pentru populație, statul menține mecanisme de protecție și plafonare a prețurilor, pentru a evita o criză socială. Pentru companii însă, realitatea este mult mai dură: ele sunt expuse direct fluctuațiilor bursiere.

Fabricile, producătorii de alimente sau companiile din industriile mari consumatoare de energie cumpără gaze la prețuri legate direct de referințele europene. În momentul în care acestea cresc brusc, costurile de producție explodează.

„Impactul economic este inevitabil: scumpirile se transferă în prețurile produselor finale, alimentând inflația. În același timp, statul nu poate susține la nesfârșit scheme de compensare, mai ales într-un an în care obiectivul major este reducerea deficitului bugetar”, spune Adrian Negrescu.

De ce cumpărarea gazului „de pe o zi pe alta” a devenit o ruletă financiară

Pentru industria românească, volatilitatea pieței spot a devenit aproape imposibil de gestionat.

Combinatele chimice, producătorii de materiale de construcții sau industria metalurgică folosesc gazul natural nu doar ca sursă de energie, ci și ca materie primă esențială. În aceste condiții, cumpărarea gazului de pe piața zilnică echivalează cu o ruletă financiară.

O fabrică nu își poate planifica bugetul, investițiile sau prețul produselor dacă nu știe cât va costa energia peste câteva luni.

De aceea, experții din energie consideră că soluția realistă este trecerea către contracte pe termen mediu și lung, pe perioade de trei până la zece ani, care să ofere predictibilitate.

„Aceste contracte folosesc de obicei formule de preț hibride: o parte din volum este securizată la un tarif fix negociat direct cu producătorii, iar restul poate fi indexat la referințe locale, precum cotațiile de pe Bursa Română de Mărfuri”, afirmă experții de la Frames.