„Căderea regimului este inevitabilă”, afirmă un academician iranian, în timp ce războiul intră în a doua săptămână
0După o săptămână de lovituri aeriene americane și israeliene asupra centrelor de comandă ale Gărzii Republicane Islamice (IRGC), apar tot mai multe semne că influenta structură militară ar putea pierde controlul asupra situației interne din Iran.
Atacurile au vizat inclusiv lideri de rang înalt ai regimului și figuri considerate esențiale pentru legătura dintre Garda Revoluționară și structurile politice și economice ale Republicii Islamice. În acest context, unii observatori spun că organizația — care are un rol major nu doar militar, ci și economic — ar putea ajunge într-un punct critic.
Un expert din Teheran familiarizat cu operațiunile IRGC a declarat pentru publicația The Media Line că, în ultimele zile, capacitatea grupării de a răspunde militar a scăzut considerabil.
Potrivit acestuia, problema principală nu este doar eficiența redusă a atacurilor cu rachete sau drone, ci faptul că Garda Revoluționară pare să își piardă treptat controlul asupra situației din interiorul țării și asupra gestionării condițiilor de război.
Îngrijorări privind protestele interne
Deși IRGC continuă să lanseze rachete către Israel și să amenințe cu închiderea Strâmtorii Ormuz, o parte importantă a resurselor sale pare să fie rezervată pentru controlul situației interne.
Autoritățile se tem că protestele ar putea reveni pe străzile marilor orașe, iar grupările armate de opoziție ar putea încerca să mobilizeze populația împotriva forțelor de securitate, inclusiv a miliției Basij.
În acest context, IRGC a lansat în mod repetat atacuri cu rachete și drone asupra pozițiilor unor grupări kurde de opoziție din regiunea autonomă Kurdistan Region.
Formarea recentă a unui front comun al principalelor partide kurde care se opun regimului iranian este văzută la Teheran drept o amenințare serioasă, potrivit Jerusalem Post.
Strategia de dispersare
Emily Blout, specialistă în Iran și cercetătoare cu experiență în politici de securitate la Pentagon, spune că dispersarea forțelor IRGC în locații neobișnuite face parte dintr-o strategie de supraviețuire.
„Mutarea unităților în locuri precum spitale sau școli este menită să descentralizeze comanda și să distribuie muniția în diferite zone ale țării”, a declarat ea pentru The Media Line.
Potrivit analistei, această tactică urmărește să mențină controlul chiar dacă liderii centrali sunt eliminați. Totuși, ascunderea în infrastructuri civile amintește de metode folosite de gruparea Hamas.
Blout consideră că o eventuală cădere a regimului ar putea avea loc prin confruntări armate urbane care ar slăbi decisiv Garda Revoluționară. În opinia sa, conflictul ar putea evolua spre săptămâni sau chiar luni de lupte de tip gherilă.
Semne de oboseală în rândul forțelor de securitate
IRGC numără aproximativ 250.000 de membri activi, iar forțele de rezervă ar putea dubla această cifră. Dacă sunt incluși și membrii Basij, numărul total al personalului armat asociat regimului ajunge la aproximativ 900.000.
Totuși, după prima săptămână de război, comunicațiile interne ale IRGC ar fi fost grav afectate, iar semnele de dezorganizare devin tot mai vizibile.
Unități care până de curând patrulau pe străzi cu vehicule blindate și au deschis focul asupra civililor ar fi acum epuizate și lipsite de baze sigure. Unele dintre locațiile improvizate, inclusiv stadioane sportive, au fost lovite de atacuri aeriene.
Un ofițer din cadrul forțelor armate iraniene a declarat pentru The Media Line că membrii IRGC și ai Basij care sunt încă desfășurați pe străzi sunt „obosiți și disperați”.
În opinia sa, strategia de a uza aparatul militar și de securitate al regimului — lăsându-l fără centre stabile de comandă — începe deja să dea rezultate. El spune că aceste forțe ar putea avea dificultăți în menținerea situației actuale pentru încă multe săptămâni.
Posibilitatea unei revolte interne
Potrivit aceleiași surse militare, bombardarea repetată a reședinței liderului suprem și a locațiilor utilizate de IRGC sugerează o încercare de a distruge structura organizațională a acestor forțe.
Acest lucru ar putea facilita dezertări în rândul membrilor IRGC și ai Basij. Dacă autoritățile centrale continuă să se fragmenteze, Garda Revoluționară ar putea intra într-o fază de colaps.
Oficialul afirmă că, într-un moment decisiv, protestatarii iranieni ar putea trece la o fază de insurgență armată. Totuși, există și temeri în rândul populației privind o eventuală intervenție militară străină și percepția negativă asupra unui lider instalat cu sprijin extern.
Rolul kurzilor și al altor grupări
În prezent, una dintre puținele forțe armate pe care IRGC le consideră o amenințare serioasă sunt mii de luptători kurzi peshmerga. Aceștia sunt afiliați unor partide kurde care beneficiază de sprijin semnificativ în regiunile kurde din Iran.
Analista de securitate Shukriya Bradost spune că mobilizarea populației este mai puternică în Kurdistan și că această regiune ar putea deveni un punct de plecare pentru o revoltă mai largă împotriva regimului.
Ea susține că, într-o primă etapă, crearea unei zone libere în Kurdistan ar putea permite extinderea conflictului și ar putea duce în final la prăbușirea Republicii Islamice.
Opoziția organizată
Pe lângă grupările kurde, o altă organizație cu potențial militar este Mojahedin-e Khalq (MEK).
Deși gruparea susține că a organizat recent atacuri asupra unor ținte ale regimului, inclusiv asupra complexului liderului suprem, mulți observatori rămân sceptici. MEK este o organizație controversată și nepopulară în rândul unei părți a populației iraniene.
În prezent, activitățile sale se concentrează mai ales pe operațiuni de infiltrare și pe dezvăluirea informațiilor legate de programul nuclear al Iranului.
Un sistem aparent puternic, dar vulnerabil
Iranul este o societate complexă, cu numeroase comunități etnice și regionale, dintre care unele sunt înarmate și ar putea juca un rol important într-un eventual moment de criză.
Dacă protestele de amploare revin pe străzi — așa cum s-a întâmplat în timpul revoltei din ianuarie — instituțiile militare și de securitate ar putea începe să se fractureze sub presiunea unui război pe care regimul pare tot mai greu să îl gestioneze.
Mișcarea „Femeie Viață Libertate”, alături de grupuri studențești, sindicate și activiști sociali, ar putea juca de asemenea un rol în mobilizarea populației.
Deși Garda Revoluționară domină viața politică și economică a Iranului de aproape cinci decenii, unii experți consideră că structura sa ar putea fi mai fragilă decât pare.
Dacă războiul continuă iar IRGC este nevoit să se confrunte simultan cu proteste interne, presiunea cumulată ar putea accelera prăbușirea uneia dintre cele mai puternice instituții ale regimului iranian.
Se încarcă comentariile...
