Avantajul la care ar putea recurge NATO pentru a pune obstacole planurilor de invazie ale Kremlinului

În prezent, puterea navală cumulată a statelor membre NATO este cu mult superioară celei a Rusiei. Deși NATO domină oceanele, totuși ar putea întâmpina dificultăți în cazul unui atac terestru spre Polonia. Însă NATO are un avantaj: dispune de capacitatea de a-și folosi forța navală în așa fel încât să prevină o nouă tentativă de înaintare a tancurilor rusești, scrie analistul militar Michael Peck în „Business Insider”.

FOTO Shutterstock

Așadar, cum ar putea NATO să-și exploateze avantajul naval? Doi experți britanici au o idee: să-și folosească forțele maritime într-un război psihologic împotriva Rusiei. Sau, mai exact, să recurgă la puterea navală pentru a determina Moscova să redirecționeze o parte din resursele sale limitate către apărarea coastelor, ceea ce ar pune în dificultate orice alt plan de invazie.

„Forțând Rusia să se angajeze în apărarea navală, (NATO, n. red.) ar devia resurse rusești critice către sarcini mai puțin amenințătoare” pentru aliați, estimează Sidharth Kaushal și Rene Balletta într-o analiză făcută pentru Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI).

Pentru America și Marea Britanie, marea a fost un prieten: un tampon împotriva invaziei, o „autostradă” către imperiul de peste mări și o modalitate de a se asigura că războaiele sunt purtate pe pământ străin. Dar, pentru Rusia, cu peste 37.000 de kilometri de coastă în Europa și Asia, marea a fost din punct de vedere istoric o sursă de vulnerabilitate. Deși Marina Rusă este una dintre cele mai mari din lume, rostul ei principal este să protejeze interiorul Federației, să sprijine armata terestră și să ofere putere de foc strategică, cum ar fi submarinele cu rachete nucleare. Multe dintre rachetele de croazieră care au lovit orașele ucrainene în ultimii doi ani au fost lansate de Flota rusă de la Marea Neagră. Dar controlul mărilor nu este în misiunea Marinei Ruse.

În Războiul Crimeei din 1854, Rusia a fost învinsă de un asalt amfibiu britanic și francez care a dus la capturarea Sevastopolului. În 2024, Kremlinul se teme că navele NATO ar putea lansa rachete ghidate cu rază lungă de acțiune în inima Rusiei.

Există mai multe moduri prin care NATO poate exploata această frică, potrivit lui Kaushal și Balletta. Națiunile occidentale pot desfășura exerciții și submarine nucleare mai aproape de Rusia. De asemenea, pot investi în drone și rachete hipersonice și chiar pot transforma rachetele antiaeriene de la bord - cum ar fi SM-2 și SM-6 americane - în arme de atac terestre.

În timp ce Rusia este nevoită să-și refacă armata pentru a înlocui pierderile enorme din războiul din Ucraina, Kremlinul s-ar putea simți obligat totodată să deturneze o parte din resurse către forțele navale. Însă Kremlinului nu îi va fi ușor să-și consolideze apărarea maritimă, deoarece „contestarea libertății de acțiune până la 1.000 de kilometri și mai departe va fi dificilă și costisitoare pentru o țară care trebuie să-și reconstruiască forțele terestre”. Deși Rusia are un arsenal mare de rachete anti-navă, totuși este limitată în privința capacităților ISR (informații, supraveghere și recunoaștere) pentru a detecta ținte navale îndepărtate și a ghida rachetele către acestea.

Având posibilitatea de a alege, Kremlinul ar prefera probabil să-și aloce mai degrabă resursele pentru a face rost de tancuri pentru invazia din Ucraina decât pentru nave de război pentru a păzi Marea Baltică. Totuși, NATO poate face această alegere și mai dificilă, conchide Michael Peck.