Ambasadorul Republicii Cipru la Bucureşti: “Ciprul este al şaselea investitor străin în România”

Ziua de 1 Octombrie 2010 marchează cea de-a 50-a aniversare a înfiinţării Republicii Cipru. În acest an sărbătorim de asemenea şi 50 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Cipru şi România - aminteşte E.S. Dr. Spyros Attas, ambasadorul Republicii Cipru la Bucureşti.

Sacrificiile lor pe altarul libertăţii şi afinităţile cultural şi religioase vechi de secole au constituit baza sentimentelor sincere de simpatie şi prietenie care există între cele două popoare.

Aderarea celor două ţări la Uniunea Europeană a deschis noi perspective pentru intensificarea relaţiilor acestora. Ciprul şi România au demonstrat în ultimii ani aderarea puternică, fără excepţii, la principiile şi normele legislaţiei internaţionale, şi în special la cele legate de respectarea integrităţii teritoriale şi independenţei statelor şi a soluţionării paşnice a disputelor.

O comunitate largă de aproximativ 30.000 de români trăieşte şi munceşte în Cipru, îmbogăţindu-i societatea şi contribuind la creşterea economică. Ciprul se mândreşte a fi al şaselea investitor străin în România, cu o cifră de investiţii de peste 1,2 miliarde euro.

Principalul obiectiv al guvernului cipriot de-a lungul ultimelor decade a fost acela de a ajunge la o soluţie paşnică în ceea ce priveşte problema cipriotă, o soluţie care va scăpa insula de forţele de ocupaţie străină şi va reunifica teritoriul, pe locuitorii acestuia şi economia insulei, după 34 de ani de divizare forţată.  Singura modalitate în care se poate soluţiona problema cipriotă este în baza Rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite şi în baza Acordurilor la nivel înalt din 1977 şi 1979, care prevăd crearea unei federaţii cu două zone şi două comunităţi, dar cu o singură suveranitate, cetăţenie unică şi personalitate internaţională unică. O astfel de soluţie trebuie să fie compatibilă cu principiile legislaţiei internaţionale, precum şi cu normele democratice şi cu principiile în baza cărora a fost fondată UE.  

Începând din septembrie 2008, au avut loc negocieri extinse între comunitatea grecilor ciprioţi şi cea a turcilor ciprioţi pentru găsirea unei soluţii complete a problemei cipriote, sub auspiciile secretarului General al ONU. Cu toate acestea, procesul de negociere de până acum nu a fost uşor. Motivat de dorinţa de a promova în mod hotărât eforturile unei soluţionări cât mai rapide, Preşedintele Republicii Cipru, dl. Demetris Christofias, în calitatea sa de reprezentant al comunităţii greco-cipriote în procesul de negociere, a depus recent un pachet de propuneri care, dacă va fi acceptat de Turcia şi de partea turco-cipriotă, va da un nou impuls procesului de negociere.

Paşii către o soluţionare rapidă

Propunerile includ în primul rând discutarea simultană a trei capitole de negociere, care sunt legate în mod natural, logic şi politic, şi anume Proprietăţile, Ajustările Teritoriale şi Cetăţenia, Cetăţenii străini, Imigrarea şi Azilul (coloniştii). În al doilea rând, ele privesc o propunere mai veche referitoare la Famagusta, şi anume restaurarea oraşului, operarea portului Famagusta sub supravegherea UE şi restaurarea oraşului Varosha, pentru ca locuitorii de drept să se poată reîntoarce, în conformitate cu Rezoluţia Consiliului de Securitate 550 (1984). În afară de creşterea moralului Poporului cipriot şi sporirea credibilităţii procesului de negociere, beneficiile economice şi nu numai vor fi resimţite imediat de ambele comunităţi.

În sfârşit, s-a propus ideea organizării unei conferinţe internaţionale la un moment oportun, sub egida Secretarului General al ONU, la care să participe cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, Uniunea Europeană, Puterile garante, Republica Cipru şi cele două comunităţi cipriote. Agenda acestei conferinţe va acoperi aspectele internaţionale ale problemei cipriote, cum ar fi Securitatea, Garanţiile şi celelalte chestiuni referitoare la colonişti, şi ar trebui să aibă loc la finalizarea discuţiilor asupra aspectelor constituţionale şi a altor aspecte interne ale problemei.

Comunitatea internaţională ar trebui să continue să susţină această încercare, ţinând cont că, dacă eforturile de a găsi o soluţionare negociată vor avea succes, nici o persoană străină nu ar trebui să încerce, aşa cum a fost cazul în 2004 cu Planul Annan, să impună ciprioţilor o soluţie împotriva dorinţei acestora sau pe ascuns.