Agenda summitului de la Bucureşti: a venit vremea să vorbim

Miniştrii de externe ai ţărilor NATO se vor întâlni (mâine - n.r.) la Bruxelles pentru a fixa agenda summitului de la Bucureşti din perioada 2-4 aprilie. Vorbind în numele

Miniştrii de externe ai ţărilor NATO se vor întâlni (mâine - n.r.) la Bruxelles pentru a fixa agenda summitului de la Bucureşti din perioada 2-4 aprilie. Vorbind în numele ţării-gazdă, ministrul de externe Adrian Cioroianu va avea un avantaj diplomatic.

El ar trebui să folosească acest avantaj pentru a promova extinderea Alianţei ca subiect de cea mai mare importanţă pe agenda summitului. NATO ar trebui să invite Albania, Croaţia şi Macedonia să adere şi ar trebui să ofere planul de acţiune pentru aderare (Membership Action Plan-MAP) Georgiei şi Ucrainei.

Aceşti paşi sunt în interesul tuturor celor 26 de membri NATO. Unii ar putea obiecta că subiecte cu greutate, precum situaţiile din Afganistan şi Kosovo, încarcă deja agenda summitului.

Poate România influenţa agenda?

Da. Dacă ţara-gazdă susţine puternic Georgia şi Ucraina, aliaţii vor încerca cel puţin să trateze subiectul cu seriozitate. Dacă miniştrii de externe nu vor putea găsi un răspuns săptămâna aceasta la Bruxelles, o cerere serioasă din partea României va obliga fiecare ministru de externe să ofere un răspuns şi să facă din planul de aderare pentru Georgia şi Ucraina subiectul convorbirilor telefonice purtate de şefii de stat NATO, pentru că aceste convorbiri preced, în mod inevitabil, un summit.

România nu poate schimba deciziile ferme luate de alte guverne NATO, dar le poate atrage atenţia asupra acestei chestiuni şi le poate convinge. În calitate de ţară-gazdă, România are mai multă influenţă decât cred aliaţii acestui nou membru. Cioroianu ar trebui să le spună colegilor că o agendă NATO încărcată e normală - şi că evenimente importante vor marca şi alte summituri.

Mai mult, extinderea Alianţei este un principiu - nu doar un proces - care marchează transformarea
NATO dintr-o alianţă militară în timpul Războiului Rece în cea mai importantă alianţă de menţinere a securităţii în lume. Succesul în Afganistan şi urgentarea intrării Georgiei şi Ucrainei în NATO sunt parte a aceleiaşi agende, aşa cum a fost şi aderarea României în 2004. NATO nu trebuie să se oprească la graniţa de est a României.

Atuurile Georgiei

Ca Alianţa să întindă mâna spre Georgia - ţară în care 76% din oameni au votat în favoarea aderării la NATO la plebiscitul din 5 ianuarie, este de înţeles. Georgia oferă o poziţie geostrategică unică pe malul estic al Mării Negre. Elemente sensibile amplasate în Georgia, folosirea porturilor aeriene şi maritime ar fi de mare folos NATO.

Beneficiile pentru Alianţă ar fi: o imagine clară a traficului maritim la Marea Neagră, informaţii obţinute în timp real, protecţie pentru alte ţări NATO şi capacitate sporită de reacţie la nevoie. Ar fi un avantaj nu doar pentru operaţiunile militare, dar şi în lupta împotriva contrabandei şi terorismului. Mai mult, aceste beneficii ar spori siguranţa tuturor naţiunilor cu ieşire la Marea Neagră, inclusiv Rusia.

România poate juca un rol-cheie, explicând aliaţilor cum să vină în întâmpinarea temerilor Rusiei în legătură cu o viitoare aderare a Georgiei. Georgia este pregătită pentru această provocare şi se comportă deja ca un aliat.
Deşi s-au realizat multe de la Revoluţia trandafirilor din noiembrie 2003, mai sunt destule lucruri de făcut, mai ales în domeniul justiţiei. Cu siguranţă, unii dintre miniştrii de externe ai ţărilor NATO îşi vor face publice temerile la întâlnirea de la Bruxelles.

Cioroianu ar trebui să le răspundă: continuarea reformelor este scopul planului de acţiune pentru aderare. Este în interesul tuturor celor 26 de state NATO ca Georgia să aibă succes cu reformele şi să adere la Alianţă. Summitul de la Bucureşti este locul şi momentul să spună acest lucru.

Ambasadorul David J. Smith este directorul "Centrului Georgian pentru Analiza Securităţii" şi editorialist la cotidianul "24 de ore" din Tbilisi. Este colaborator la "Institutul Potomac pentru Studii Politice" din Washington. În SUA a deţinut funcţii la Departamentul Apărării şi Departamentul de Stat.