Exclusiv În ce cheie trebuie citit ordinul lui Trump privind Groenlanda. Explicația unui expert în securitate: „Nu e un plan de invazie”
0Știrea pe surse conform căreia președintele SUA, Donald Trump, ar fi cerut un plan de invadare a Groenlandei produce îngrijorare în cancelariile europene. Pentru analistul Cătălin Done este puțin credibil că intenția fundamentală a președintelui Trump ar fi anexarea sau controlul direct al Groenlandei.
Coșmarul de care se temeau liderii europeni pare că va deveni realitate: surse apropiate administrației de la Washington au declarat pentru „The Mail on Sunday” că președintele SUA, Donald Trump, le-ar fi cerut comandanților forțelor speciale americane să elaboreze un plan pentru o eventuală invadare a Groenlandei. Inițiativa ar fi întâmpinată cu rezistență puternică din partea conducerii militare. Informațiile nu au fost confirmate de Casa Albă și nici de surse ale altor publicații internaționale.
Potrivit „The Mail on Sunday”, aripa dură din jurul lui Trump, condusă de influentul consilier politic Stephen Miller, ar fi fost încurajată de succesul recent al operațiunii de capturare a liderului venezuelean Nicolas Maduro și ar dori să acționeze rapid pentru a prelua controlul asupra insulei, înainte ca Rusia sau China să își consolideze poziția în regiune.
Diplomați britanici citați de publicația londoneză consideră că Trump ar fi motivat și de calcule politice interne, încercând să distragă atenția electoratului american de la evoluția economiei înaintea alegerilor parlamentare de la mijloc de mandat, programate pentru sfârșitul acestui an, scrutin în urma căruia republicanii riscă să piardă controlul Congresului.
Un asemenea demers ar provoca însă o criză majoră în relațiile transatlantice, l-ar pune pe Trump în contradicție directă cu premierul britanic Keir Starmer și ar putea duce, potrivit unor evaluări diplomatice, la destrămarea NATO, a citat publicația.
Sursele „The Mail on Sunday” susțin că președintele american a cerut Comandamentului Comun al Operațiunilor Speciale (JSOC) să pregătească un plan de intervenție, însă șefii militari se opun, argumentând că o astfel de acțiune ar fi ilegală și nu ar primi aprobarea Congresului.
„Generalii încearcă să-l deturneze spre opțiuni mai puțin controversate”, a declarat o sursă, menționând scenarii alternative precum interceptarea așa-numitelor „nave fantomă” ale Rusiei – folosite pentru a ocoli sancțiunile occidentale – sau chiar o lovitură militară împotriva Iranului.
Potrivit unor documente diplomatice, aliații occidentali au analizat mai multe scenarii, inclusiv unul de escaladare, în care Trump ar folosi forța sau presiunea politică pentru a rupe legăturile Groenlandei cu Danemarca. Cel mai pesimist scenariu este descris drept „distrugerea NATO din interior”.
Un scenariu de compromis ar presupune ca Danemarca să acorde Statelor Unite acces militar deplin la Groenlanda, blocând în același timp orice prezență rusă sau chineză. Deși SUA beneficiază deja de acces larg pe insulă, acesta ar fi formalizat printr-un cadru legal.
Potrivit acelorași surse, Trump ar putea începe cu o escaladare controlată pentru a ajunge ulterior la un compromis, pe fondul presiunilor interne. Diplomații europeni se tem că „fereastra de oportunitate” pentru o astfel de mișcare se închide odată cu apropierea alegerilor, iar summitul NATO din 7 iulie ar putea deveni un moment-cheie pentru o eventuală înțelegere.
O sursă diplomatică a rezumat reacția armatei americane astfel: „Generalii consideră planul lui Trump privind Groenlanda nebunesc și ilegal. De aceea încearcă să-i distragă atenția cu alte operațiuni majore. Spun că este ca și cum ai negocia cu un copil de cinci ani”.
Done: „Nu trebui citit literal, reprezintă mai degrabă un semnal strategic”
Expertul în securitate Cătălin Done, vicepreședinte al ESGA România (Experts for Security and Global Affairs Association – Asociația Experților în Securitate și Afaceri Globale), a explicat pentru „Adevărul” care sunt potențialele scenarii de evoluție a situației din Groenlanda.
„Relatările recente privind ordinele transmise de Președintele Donald Trump armatei americane pentru elaborarea unor planuri de contingență în Arctica, cu referire explicită la Groenlanda, nu trebuie citite literal ca un proiect de invazie. Ele reprezintă mai degrabă un semnal strategic: Arctica este reintegrată explicit în logica marilor competiții de putere, iar SUA își rezervă dreptul de a folosi întreaga gamă de instrumente – militare, politice și economice – pentru a-și consolida poziția. Această mutare simbolică și operațională are însă consecințe profunde pentru securitatea euro-atlantică și pentru arhitectura regională arctică, construită timp de decenii pe cooperare, reguli și autocontrol strategic”, a explicat el.
În acest moment, pentru Done, este puțin credibil că intenția fundamentală a Președintelui Trump ar fi anexarea sau controlul direct al Groenlandei: „O asemenea acțiune ar fi juridic imposibilă în cadrul NATO, devastatoare politic pentru relația SUA–Europa și strategic contraproductivă.”
În schimb, spune el, intenția reală pare a fi hegemonia totală în Arctica, în sensul controlului decisiv asupra rutelor maritime emergente, infrastructurii de securitate, resurselor critice și arhitecturii de guvernanță regională. „Groenlanda apare astfel nu ca obiectiv final, ci ca nod simbolic și geostrategic într-un proiect mai amplu de dominare arctică și globală.”
„Asistăm la începutul unui război hegemonic cu China”
Arctica este reintegrată în planificarea militară aliată. „Pentru SUA, Arctica nu este o periferie îndepărtată, ci extensia nordică a apărării continentale, spațiul de proiecție timpurie a amenințărilor balistice, zona de contact direct cu Rusia și coridor strategic între Atlantic și Pacific. Pentru NATO, Arctica reprezintă legătura dintre America de Nord și Europa, spațiul de securizare a flancului nordic și infrastructura invizibilă a descurajării strategice. Exercițiile militare desfășurate astăzi de NATO, sub coordonarea NATO Maritime Command și cu participarea Standing NATO Maritime Group, confirmă această repoziționare: Arctica este reintegrată în planificarea militară aliată, chiar dacă discursul oficial insistă pe caracterul defensiv”, spune expertul.
Arctica funcționează – sau a funcționat până recent – ca un spațiu de suveranități suprapuse, de guvernanță funcțională și de cooperare pragmatică între actori cu interese divergente. Această logică presupune dialog minimal inclusiv cu Rusia, reguli clare și predictibile, și separarea conflictelor globale de dinamica regională.
„Transformarea Arcticii într-un „nou teatru de confruntare hegemonică” înseamnă distrugerea unui ecosistem de securitate regională rar stabil într-un sistem internațional instabil. Prin aceste ordine și semnale, SUA par să fi relansat cursa pentru unipolaritate, chiar dacă unipolaritatea este, structural, o utopie, iar sistemul internațional este deja multipolar fragmentat. Asistăm, deci, la începutul unui război hegemonic reinterpretat, nu clasic, ci economic, normativ și prin proxy, cu China ca principal competitor sistemic. Arctica nu este miza centrală, ci una dintre scenele unde această confruntare devine vizibilă”, explică Done.
Un element esențial, adesea ignorat în discursul american de astăzi, este că SUA au recunoscut explicit suveranitatea daneză asupra Groenlandei încă din 1916, arată specialistul.
„Respectul pentru coroana daneză, integritatea teritorială și aranjamentele constituționale ale Danemarcei nu reprezintă doar o chestiune juridică, ci o piatră de temelie a încrederii euro-atlantice. Orice ambiguitate strategică pe acest subiect subminează direct NATO”.
Cum trebuie citite ordinele lui Trump
Ordinele lui Trump trebuie citite și ca parte a unei tendințe mai largi, spune Done: „Retragerea SUA din logica instituțională, preferința pentru acțiuni unilaterale și instrumentalizarea forței ca substitut al cooperării. Aceasta creează premisele impunerii voinței proprii, dar și erodării legitimității, fragmentării alianțelor și delegitimării ordinii pe care SUA au construit-o.”
Din perspectiva lui Johan Galtung, fondatorul teoriei imperialismului structural, Arctica devine o nouă periferie strategică, iar militarizarea ei este simptom, nu cauză.
„Hegemonii nu cad doar prin războaie clasice, ci prin supraîntindere și criză morală. Galtung ar interpreta actuala dinamică arctică drept un semn al fragilizării ordinii hegemonice, nu al consolidării ei”, arată Done.
El merge și mai departe și face apel și la ideile fundamentale ale lui Kristian Åtland care subliniază constant că Arctica nu este inerent conflictuală.
„Tensiunile sunt importate din afara regiunii, iar statele arctice au un interes comun în stabilitate. Declarațiile recente ale unor lideri europeni, care reîncadrează Arctica drept „teatru de confruntare”, produc daune reale sistemului regional, subminând exact mecanismele care au prevenit conflictul. În viziunea nordică, Arctica este un laborator de post-hegemonie, un spațiu al regulilor, nu al forței, și un exemplu de guvernanță funcțională. Dacă nu înțelegem aceste elemente, atunci nu putem avea pretenția de a înțelege corect ce se întâmplă în momentul de față în regiune”, a explicat analistul.
Concluzia lui Done: „Miza reală nu este Groenlanda. Miza este dacă Arctica va rămâne un spațiu de stabilitate post-hegemonică sau va deveni următorul front simbolic al declinului ordinii globale.”
Se încarcă comentariile...
