Va deveni Europa principalul pilon al NATO până în 2027? Ce urmăresc Statele Unite

Statele Unite au transmis săptămâna aceasta un semnal ferm și lipsit de ambiguitate aliaților europeni din NATO.Potrivit informațiilor obținute de Reuters, Pentagonul le-a comunicat diplomaților aflați la Washington că Europa trebuie să preia, până în 2027, responsabilitatea pentru cea mai mare parte a capacităților convenționale de apărare ale Alianței.

Această cerință exclude doar arsenalul nuclear american, dar include aproape tot restul: de la sisteme de informații și supraveghere satelitară, până la apărare antirachetă, forțe aeriene, trupe terestre și logistică.

Mesajul a fost transmis într-o reuniune cu ușile închise, iar mai multe surse familiare cu discuțiile – inclusiv un oficial american – au confirmat conținutul.

Nemulțumiri legate de ritmul reînarmării europene

Oficialii de la Washington și-au exprimat frustrarea față de ritmul lent în care statele europene și-au consolidat capacitățile militare după invazia Rusiei în Ucraina, începută în 2022.

Statele Unite urmăresc să elibereze resurse pentru zona Indo-Pacific, unde consideră China drept principală provocare strategică, scrie tomorrowsaffairs.com

În acest context, termenul-limită din 2027 pare deosebit de ambițios. De altfel, chiar planurile Uniunii Europene prevăd atingerea unei capacități reale de apărare autonomă abia în jurul anului 2030.

Sarcina apărării se mută treptat spre Europa

Mulți diplomați europeni consideră că solicitarea este nerealistă. Creșterea bugetelor de apărare nu este suficientă: sunt necesare infrastructuri noi, personal instruit și capacități industriale capabile să livreze echipamente – un proces care, în prezent, este afectat de întârzieri serioase.

De exemplu, comenzi pentru tancuri, artilerie sau rachete pot necesita ani de zile până la livrare, chiar și atunci când sunt plasate la producători americani sau europeni.

În plus, Pentagonul nu a precizat exact cum va evalua progresul european și nici ce proporție din capabilități ar trebui să fie preluată de aliații europeni.

Rămâne neclar și în ce măsură ultimatumul reflectă poziția întregii administrații a președintelui Donald Trump sau doar punctul de vedere al unor segmente din conducerea militară americană.

Un oficial NATO a subliniat că aliații europeni au început deja să-și asume o parte mai mare din efortul de securitate și că necesitatea unor investiții suplimentare este pe deplin recunoscută. Totuși, acesta a evitat să comenteze direct termenul din 2027, menționând doar că povara apărării convenționale se deplasează treptat dinspre SUA către Europa.

Un pas unilateral sau o transformare structurală?

Privită în ansamblu, evoluția nu este surprinzătoare. În timpul campaniei electorale din 2024, Donald Trump a criticat constant aliații europeni pentru nivelul scăzut al cheltuielilor de apărare și chiar a sugerat că nu va apăra statele care „nu își achită partea”.

Odată revenit la Casa Albă, această retorică a fost transformată într-o politică concretă – cu obiective clare și un termen-limită strict.

Noutatea constă în însăși viteza cerută și în posibilitatea, evocată pentru prima dată, ca SUA să se retragă parțial din anumite structuri de coordonare militară dacă Europa nu avansează suficient.

Până acum, Washingtonul a insistat în principal pe respectarea pragului de 2% din PIB pentru apărare – obiectiv pe care majoritatea statelor membre l-au atins sau sunt pe cale să îl atingă.

Noua cerință presupune însă o schimbare mult mai amplă: Europa ar trebui să devină principala forță convențională a propriului continent.

Deși mulți comentatori interpretează acest lucru drept un nou episod de unilateralism al președintelui Trump, realitatea este mai nuanțată.

SUA nu intenționează să părăsească NATO

În primul rând, Statele Unite nu au în vedere ieșirea din Alianță și nici retragerea completă a trupelor din Europa.

Umbrela nucleară americană rămâne în vigoare, la fel ca anumite capacități strategice pe care Europa nu le poate reproduce rapid.

În al doilea rând, Washingtonul nu solicită independență totală a Europei, ci preluarea responsabilității pentru o parte mai mare a apărării convenționale – un pas logic după ce SUA au acoperit aproximativ 70% din capabilitățile NATO timp de decenii.

De ce 2027?

Data nu este aleasă la întâmplare. China a anunțat că armata sa trebuie să fie pregătită pentru o eventuală operațiune împotriva Taiwanului până în 2027.

Strategii americani doresc, prin urmare, să redirecționeze cât mai multe resurse către Pacific. Europa ar trebui să poată descuraja Rusia aproape de una singură, fără o prezență convențională americană la aceeași scară ca în trecut.

Paradoxal, tocmai acest tip de presiune ar putea, pe termen lung, să întărească NATO, punând capăt perioadei în care Europa s-a bazat excesiv pe protecția Statelor Unite.

După 2022, numeroase state europene au depășit pragul de 2% din PIB, iar la ultimul summit NATO a fost acceptată ideea unei creșteri treptate până la 5% până în 2035.

Uniunea Europeană a lansat, de asemenea, un plan amplu de reînarmare, în valoare de aproximativ 800 de miliarde de euro.

Ce se întâmplă dacă Europa nu reușește?

Chiar dacă obiectivele nu vor fi atinse până în 2027, este puțin probabil ca NATO să intre într-o criză existențială.

Mai probabil, SUA își vor reduce prezența în anumite domenii – precum schimbul de informații sau planificarea de apărare în statele baltice și în Europa de Est.

O astfel de retragere ar obliga Europa să accelereze proiectele proprii, precum un sistem comun de apărare antiaeriană sau un comandament european de reacție rapidă.

Pe termen lung, continentul ar putea deveni mai autonom, mai coerent și mai puțin dependent de deciziile unei singure administrații americane.

Între impuls și risc de divizare

Totuși, presiunea exercitată într-un ritm prea rapid poate genera tensiuni interne.

Țări precum Polonia sau statele baltice, care investesc deja peste 3% din PIB în apărare, sunt pregătite să avanseze.

Însă Franța și Germania ezită, invocând costuri economice și constrângeri politice.

În absența unui consens, un ultimatum american ar putea produce efectul invers celui scontat: nu accelerare, ci blocaj.

Mesajul Pentagonului marchează o schimbare profundă în relația transatlantică. După șapte decenii în care SUA au acționat drept principal garant al securității europene, Washingtonul indică acum că dorește să se concentreze pe provocările globale – în special asupra Asiei.

Europa are, așadar, doi ani pentru a demonstra că își poate asuma rolul de actor strategic matur.

Dacă va reuși, NATO ar putea deveni o alianță mai echilibrată și mai robustă. Dacă nu, incertitudinea ar putea remodela fundamental arhitectura de securitate a continentului.