Trump amenință că va retrage SUA din NATO, dar lipsesc semnele concrete

Declarațiile președintelui Donald Trump privind o posibilă retragere a Statelor Unite din NATO, pe fondul conflictului cu Iranul, nu sunt însoțite, deocamdată, de pași concreți în această direcție.

Donald Trump și Mark Rutte/FOTO:EPA/EFE

Potrivit diplomaților NATO, consilierilor din Congres și oficialilor din domeniul apărării, administrația americană nu a inițiat discuțiile necesare pentru un astfel de proces. Nu există dezbateri interne în cadrul alianței și nici directive clare privind o schimbare a rolului Washingtonului, scrie politico.eu.

De asemenea, Congresul nu a fost notificat cu privire la o eventuală retragere, iar la nivelul Pentagonului nu există indicii că un astfel de scenariu ar fi în pregătire.

Chiar dacă Trump ar anunța o schimbare de poziție, procesul de ieșire din NATO ar fi complex și ar întâmpina obstacole juridice semnificative. O lege adoptată în 2023 prevede că o astfel de decizie necesită aprobarea a două treimi din Senat.

Unii oficiali consideră că retorica președintelui nu se traduce, în mod obișnuit, în rupturi structurale. NATO continuă să servească interese strategice fundamentale ale Statelor Unite, spun aceștia.

Totuși, declarațiile lui Trump au stârnit îngrijorări în rândul aliaților europeni, care încearcă să înțeleagă dacă acestea reprezintă o strategie de presiune, inclusiv pentru a obține sprijin în gestionarea blocadei din Strâmtoarea Ormuz.

Criză de încredere în alianță

Chiar și în absența unor măsuri concrete, tensiunile actuale afectează coeziunea NATO. Liderii europeni discută tot mai des despre scenarii alternative, inclusiv consolidarea propriilor structuri de apărare.

Nemulțumirea Washingtonului vizează în principal refuzul unor state europene de a sprijini campania militară împotriva Iranului sau de a permite utilizarea bazelor și a spațiului aerian.

În ultimele săptămâni, aceste divergențe au alimentat o criză profundă în cadrul alianței, considerată de unii oficiali drept cea mai gravă din ultimele decenii.

În paralel, reacția Europei pare să fie una de consolidare internă. Discuțiile purtate între lideri, inclusiv la Helsinki, reflectă o preocupare comună privind viitorul relației transatlantice.

Participanții la aceste întâlniri au convenit că nu vor susține implicarea militară în conflictul cu Iranul, invocând lipsa consultării prealabile și faptul că situația din Golf nu ține direct de mandatul NATO.

Presiune politică și reacții internaționale

Declarațiile lui Trump au fost întâmpinate cu reacții critice inclusiv în Statele Unite. Lideri politici din ambele partide au subliniat că SUA vor rămâne parte a NATO, considerată cea mai de succes alianță militară din istorie.

Săptămâna trecută, la Helsinki, zece lideri europeni s-au reunit pentru o cină privată, fără oficiali și consilieri, în atmosfera intimă a Muzeului Mannerheim, reședința lui Gustaf Mannerheim, liderul Finlandei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Participanții — inclusiv lideri din Regatul Unit, Suedia, Finlanda și Norvegia — au convenit că retorica administrației americane devine tot mai dificil de gestionat. Cu toate acestea, au respins solicitările Washingtonului de a se implica militar în conflictul cu Iranul.

Un oficial european a declarat că, deși există dorința de a vedea conflictul încheiat, pozițiile nu sunt aliniate cu cele ale SUA, în special în condițiile în care multe state nu au fost consultate înainte de declanșarea operațiunilor.

În schimb, criza pare să întărească coeziunea europeană. Grupul de state participante — care include și Danemarca, Estonia, Islanda, Letonia, Lituania și Olanda — este descris ca fiind mai unit ca niciodată.

Această poziție nu se limitează la Europa de Nord. În ansamblu, reacția liderilor europeni la conflictul cu Iranul se remarcă printr-un grad ridicat de unitate în refuzul de a participa la operațiuni militare.

Un diplomat european a afirmat că Trump a „deteriorat” relația transatlantică, contribuind totodată la consolidarea poziției comune a Europei. Un alt oficial a sugerat că SUA trebuie acum să gestioneze consecințele propriei decizii de a ataca Iranul.

În contrast cu invazia Irakului din 2003, când unele state europene au sprijinit militar Washingtonul, liderii actuali ai Regatului Unit și Poloniei au exclus o implicare similară.

Între timp, Spania a restricționat accesul aeronavelor americane în spațiul său aerian, iar Franța a impus condiții similare pentru transporturile militare.

Reacții și tensiuni politice

Premierul britanic Keir Starmer a fost o țintă frecventă a criticilor lui Trump, care l-a comparat nefavorabil cu Winston Churchill. Starmer a respins aceste atacuri, afirmând că va acționa în interesul național.

El a reiterat sprijinul pentru NATO, descriind-o drept cea mai eficientă alianță militară din istorie. În același timp, oficiali britanici au exprimat nemulțumiri față de lipsa unei strategii clare a SUA privind încheierea conflictului.

Regatul Unit găzduiește o reuniune virtuală a mai multor state pentru a analiza soluții diplomatice privind restabilirea libertății de navigație în regiune, inclusiv în Strâmtoarea Hormuz.

De asemenea, aliații iau în calcul un eventual rol în misiuni de menținere a păcii, dar doar după încheierea ostilităților.

Incertitudini în cadrul NATO

În interiorul NATO există îngrijorări privind deteriorarea relațiilor, dar și confuzie în legătură cu obiectivele Washingtonului, în condițiile în care SUA nu au solicitat oficial sprijinul alianței pentru operațiuni în regiune.

Secretarul general Mark Rutte a evitat să critice public Statele Unite, adoptând o abordare precaută pentru a preveni escaladarea tensiunilor.

Totuși, oficialii recunosc că presiunea constantă exercitată de Washington afectează credibilitatea alianței, în special în contextul Articolului 5, care prevede apărarea colectivă a statelor membre.

În lipsa unei soluții clare, tot mai multe state europene explorează alternative. Inițiative precum forța expediționară comună condusă de Regatul Unit sau cooperarea nordică în domeniul apărării capătă o importanță sporită.

Rolul Uniunii Europene este, de asemenea, în creștere. Bruxellesul analizează măsuri pentru consolidarea capacităților de apărare, inclusiv prin alocarea de fonduri semnificative și explorarea mecanismelor de apărare mutuală.

Cu toate acestea, pregătirea pentru o eventuală retragere a SUA este doar o parte a ecuației. Pentru statele europene, în special cele din est, amenințarea reprezentată de Rusia rămâne o preocupare centrală.

O alianță sub presiune

Pentru unele state, în special cele din estul Europei, miza este una existențială. Amenințarea reprezentată de Rusia rămâne un factor central, iar unitatea alianței este considerată esențială.

Ministrul apărării din Estonia, Hanno Pevkur, a avertizat că diviziunile interne transmit un semnal de slăbiciune, care ar putea fi exploatat de Vladimir Putin.

În acest context, chiar dacă o retragere a SUA din NATO nu pare iminentă, incertitudinea generată de declarațiile administrației Trump afectează deja funcționarea alianței.

Pentru aliați, întrebarea nu mai este doar dacă Statele Unite vor rămâne în NATO, ci cât de solidă mai este, în practică, relația care a stat la baza securității europene timp de peste șapte decenii.