Interviu Europa, abandonată în brațele lui Putin? Prognoza unui fost șef al spionajului românesc după ce SUA au întors spatele UE

SUA ar fi decise să retragă o treime din capacitățile militare din Europa, inclusiv submarinele sale. Generalul (r) Adriean Pârlog, fost șef al serviciilor militare românești, vorbește despre dimensiunea dezastrului european și vulnerabilități.

SUA își retrag militarii și tehnica militară din anumite state europene. FOTO: Arhivă Adevărul

Un plan american prevede tăierea cu o treime a numărului de avioane de vânătoare alocate NATO și retragerea distrugătoarelor Marinei SUA din pool-ul comun al Alianței. Mai mult, Washingtonul va sista complet participarea submarinelor sale la misiunile de apărare colectivă. De asemenea, Europa va fi lăsată să își asigure singură dronele de recunoaștere – echipamente care s-au dovedit vitale pe frontul din Ucraina, anunță Reuters. În prezent, SUA asigură singure aproape trei sferturi din totalul cheltuielilor de apărare din cadrul Alianței, cu un buget militar anual de aproape 980 de miliarde de dolari, dar și peste 85% din tehnica militară. Generalul (r) Adriean Pârlog, fost șef al spionajului militar românesc, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cât de gravă este situația pentru Europa și cum s-a ajuns aici.

Adevărul: SUA par decise să facă un nou pas pe calea dezangajării și vor renunța să mai pună la dispoziția NATO și a UE o bună parte din logistica lor. Putem vorbi de o Europă abandonată și vulnerabilă sau UE va găsi rapid resurse pentru a compensa totul?

Generalul Adriean Pârlog: Eu zic că da, este o mare lovitură pe care o suferă Europa. În felul acesta se va înțelege mai bine de ce Marea Neagră nu mai e așa de importantă comparativ cu Baltica, care este foarte aproape de ieșire la Atlantic și la Atlanticul de Nord.

Americanii se retrag în ei înșiși. Eu rămân la părerea că triunghiul Moscova-Washington-Beijing începe să producă proprii și rezultate concrete. Ce e cu SAEF 2 nu face decât să vină ca o confirmare a faptului că, probabil, la nivelul lor, europenii occidentali mari știau de intențiile astea și așa se explică de ce au sărit la sutele alea de miliarde, 800 de miliarde de euro la SAFE 2.

De ce poartă și europeni o parte din vină

La ce ar trebui să ne așteptăm pe viitor, care e tactica lui Trump și în ce măsură mai poate fi convin să dea înapoi?

Eu cred că Trump nu prea mai dă înapoi în ceea ce privește seriozitatea afirmațiilor lui. El este, se știe bine, un adevărat tranzacționist. El escaladează ca să aibă de unde să dezescaladeze. Dar eu cred că este cât se poate de conștient și de faptul că toată lumea s-a familiarizat cu tehnica asta a lui, care îi ghidează comunicarea strategică. Însă, cum spuneam, nu cred că mai dă înapoi. Părerea mea acum, norocul nostru ar fi să aibă loc o alternanță ideologică la Casa Albă în doi ani și jumătate. Adică să vină democrați care, probabil, vor avea căderea să înmoaie rigozitatea deciziilor de acum. Vor fi alegeri peste doi ani și jumătate, iar atunci, da, s-ar putea schimba câte ceva.

Cum s-a ajuns aici și în ce măsură poartă și Europa o parte din vină?

Părerea mea că Europa este foarte vulnerabilă, este și un indicator material incontestabil. Faptul că după SAFE 1 vine SAFE 2, ambele extrem de ambițioase intenții și extrem de costisitoare ca și declarații de materializare a lor. Europa cred eu că plătește, dacă vreți, autosuficiența ei atunci când, ani la rând, a minimizat soliditatea și seriozitatea solicitărilor venite de la Washington: „Creșteți-vă bugetele de apărare!”. Iar ei au ignorat rugămințile americanilor, apoi au ignorat cererile. Și tot așa. Acum vedem și rezultatele acestei aroganțe.

Generalul (r) Adriean Pârlog.

Eu cred că astea toate sunt cauze explicative a sferii în care ne aflăm acum. Iar un element, eu vă sugerez să vă gândiți, să conexați totul și cu anunțul făcut de curând de la Moscova prin care rușii le cer tuturor să-și retragă diplomații. Eu l-am citit că este numai la nivel de sugerare, o rugăminte ca absolut toți străinii să părăsească urgent Kievul. Eu cred că o astfel de decizie a Moscovei de a lovi nediscriminat în capitala Ucrainei este tocmai și urmarea unor discuții în care au persuadat și Washingtonul și Beijingul. Vom avea, probabil, lovituri cumplite, iar rușii vor folosi rachete supersonice și tot ce au pentru a lovi violent Ucraina. Vor lovi fără niciun menajament obiectivele pe care și le-au propus, va fi complicat pentru ucraineni. Din păcate.

Europa nu are cum să compenseze această pierdere uriașă

Vorbeam de vulnerabilitățile Europei, dar am avut declarații tăioase, în special dinspre Franța lui Macron și Germania lui Merz, prin care se spune că Europa poate să se descurce singură, iar Franța și Marea Britanie pot asigura umbrela europeană nucleară. Cum ar trebui privite acestea?

Cu cele mai mari rezerve, bineînțeles, asta este doar propagandă.. Gândiți-vă numai atât: care e potențialul de transport vector la țintă al Franței sau Germaniei? Aș aminti aici doar cazul Libia, când după două zile de acțiuni ofensive asupra lui Muammar al-Gaddafi, francezii au cerut ajutorul americanilor fiindcă nu mai aveau rachete. Dacă într-un caz punctiform, de o relativ mică amploare strategică, Libia lui Gaddafi între 2010 și 2015, au avut performanța pe care au avut-o, la ce ne putem aștepta? Și să ținem cont că de atunci și până acum Franța a dus-o din criză majoră în criză majoră, inclusiv la nivel politic. Așadar, care ar fi argumentele ca să credem noi că potențialul lor militar, defensiv și ofensiv, este suficient nu numai pentru Franța, dar este îndeajuns și pentru o Europă extinsă din perspectiva inamicilor? Germania, la fel. Cât de serioasă poate să fie o astfel de afirmație?

Este adevărat că acum Europa este cumva abandonată de americani și se află la discreția Rusiei sau Chinei, așa cum spun unii analiști, sau se exagerează și în această privință?

Nu cred că Europa va fi abandonată, lăsată la discreția oricui, în sensul că este iminentă o operație ofensivă a Rusiei. Nu cred că se pune problema atât de radical. De fapt, asta înseamnă, în esență, nota de plată a abandonului occidental: să devină pradă pentru cine poate să atenteze la stabilitatea și securitatea continentului european. Eu nu cred însă nici că Rusia, nici că Beijingul vor avea acțiuni militare împotriva celor care exced ca poziționare fostele granițe ale URSS-ului. Tot ce își poate permite Moscova pentru următorii 5, 10, 15 ani, probabil, ar fi extinderea sferei sale de influență, dacă se mai poate vorbi de combinații în sferă de influență, în sferă de securitate.

Statele europene și-au neglijat complet armatele, iar cazul Germaniei, când se făceau exerciții militare cu arme de lemn și lopeți este cu siguranță cel mai bun exemplu. Ce soluții are acum Europa, în ceasul al 12-lea, pentru a mai salva ce poate fi salvat și pentru a se pune la adăpost? 

Europa trebuie în primul și în primul rând să își schimbe discursul. Europa trebuie să devină realistă urmare a unei echilibrări de potențial. Astea sunt urmările luxului în ceea ce privește licențele conexe minimizării cheltuielilor pe securitate și apărare atunci când ai un protector, cum Europa Occidentală a văzut tot timpul în Statele Unite. Cum a fost posibil ca America atunci, acum 10-15 ani, să aibă 3-4% alocate an de an securității proprii și implicit contribuții la Alianța Nord-Atlantică, iar Germania Federală sub 1%? Abia acum Germania înțelege eroarea strategică pe termen lung pe care a făcut-o, minimizând implicarea materială pe care și-o auto-impresura în relație cu Alianța Nord-Atlantică. Acum se vede lipsa strategiilor, inclusiv din partea unor state importante ca Franța și Germania. Acum se simte cât de util este un efort operațional în condițiile unei abordări strategice consistente. Este timpul pentru vorbe mai puține și pentru fapte.