Video Se întâmplă ceva uimitor la Cernobîl: caii sălbatici din Mongolia trăiesc liberi în zona de excludere, un teritoriu considerat cândva mort. „Este un miracol”
0La aproape patru decenii de la explozia de la Cernobîl, zona de excludere a devenit un refugiu neașteptat pentru animale sălbatice. Printre cele mai spectaculoase exemple se numără caii lui Przewalski, o specie cândva dispărută din sălbăticie, care astăzi trăiește liber într-un mediu contaminat radioactiv.
Introduși în 1998 ca parte a unui experiment, acești cai originari din Mongolia-cunoscuți local sub numele de „takhi” („spirit”)- au reușit să se adapteze în mod neașteptat. Spre deosebire de caii domestici, ei au 33 de perechi de cromozomi, față de 32, și sunt considerați ultima specie de cai cu adevărat sălbatici, potrivit AP.
Explozia din 26 aprilie 1986, produsă la centrala nucleară din Ucraina, a contaminat o mare parte a Europei și a dus la evacuarea a zeci de mii de oameni. Zona de excludere de la Cernobîl a rămas nelocuibilă pentru oameni, dar a devenit, în timp, un refugiu neașteptat pentru animale.
Astăzi, aici trăiesc lupi, urși bruni reveniți după mai bine de un secol, râși, elani, cerbi și chiar haite de câini sălbăticiți. În absența activității umane, ecosistemul s-a refăcut rapid.
Caii din Mongolia trăiesc liberi într-o zonă cândva nelocuibilă
„Faptul că Ucraina are acum o populație de cai care trăiesc liber este un mic miracol. Natura se recuperează relativ repede și eficient.”, spune Denys Vyshnevskyi, cercetător principal în cadrul zonei de excludere.
Potrivit sursei citate, peisajul de la Cernobîl s-a schimbat radical: clădirile abandonate au fost acoperite de vegetație, drumurile au dispărut sub pădure, iar fostele orașe sovietice sunt treptat înghițite de natură. Imaginile surprinse de camere ascunse arată comportamente neașteptate: caii folosesc grajduri ruinate și case părăsite ca adăpost împotriva vremii și a insectelor, uneori dormind chiar în interior.
Deși mulți dintre caii introduși inițial nu au supraviețuit, cei rămași au reușit să se adapteze și să formeze grupuri stabile, compuse dintr-un armăsar, mai multe iepe și puii lor, dar și grupuri separate de masculi tineri.
Natura a recucerit zona contaminată
Specia a fost declarată dispărută în sălbăticie în 1969 și a supraviețuit doar prin programe de reproducere în captivitate. Ulterior, eforturile internaționale au dus la refacerea unei populații globale de aproximativ 3.000 de exemplare.
„Este un exemplu remarcabil de reintroducere reușită. Chiar dacă nu este complet în siguranță, demonstrează că o specie crescută în captivitate își poate recăpăta comportamentele necesare pentru a trăi liber”, explică Florian Drouard, specialist implicat într-un program dedicat acestei specii.
În ciuda nivelului ridicat de radiații, cercetătorii nu au observat mortalități în masă în rândul animalelor, deși există efecte subtile. Unele broaște au dezvoltat o pigmentație mai închisă, iar păsările din zonele mai contaminate sunt mai predispuse la cataractă.
Totuși, pericolele nu au dispărut. Invazia Rusiei din 2022 a transformat zona într-un coridor militar activ, iar incendiile provocate de lupte sau de drone doborâte ridică din nou particule radioactive în atmosferă.
„Majoritatea incendiilor forestiere sunt cauzate de drone căzute. Uneori trebuie să parcurgem zeci de kilometri pentru a interveni”, spune Oleksandr Polischuk, comandantul unei unități de pompieri din zonă.
În prezent, Cernobîl rămâne un loc paradoxal: prea periculos pentru oameni, dar plin de viață. Zona este strict monitorizată, marcată de bariere, sârmă ghimpată și câmpuri minate, iar accesul va rămâne limitat pentru multe generații.
Pentru oamenii de știință, însă, ceea ce se întâmplă aici este aproape incredibil.
„Acest teritoriu era cândva intens exploatat agricultură, orașe, infrastructură. Acum, natura a făcut, practic, un reset complet”, concluzionează Vyshnevskyi.
Se încarcă comentariile...
