Rivalitatea dintre Marea Britanie şi Franţa pune Occidentul în pericol

Tensiunile dintre Emmanuel Macron şi Boris Johnson aduc deservicii occidentului

Problema nu este peştele sau Irlanda de Nord - este Brexit. Şi este timpul ca SUA să organizeze o intervenţie, scrie Gideon Rachman în „Financial Times“. Aceasta este săptămâna în care Boris Johnson trebuie să unească lumea pentru a combate  schimbările climatice.

Dar premierul britanic a intrat la summit-ul ONU al climei,  COP26, distras de o ceartă acerbă cu Franţa, numită de presă „războiul peştelui“. Licenţele de pescuit şi rivalitatea dintre Marea Britanie şi Franţa devin o problemă internaţională serioasă. Summitul G7 din iunie a avut loc pe fundalul unei alte dispute franco-britanice privind Irlanda de Nord. 

Este clar că trebuie făcut ceva pentru a reduce aceste tensiuni într-un mod care să dureze mai mult de câteva săptămâni, notează FT. Ben Judah de la Atlantic Council, care are  dublă cetăţenie, franco-britanie, sugerează ca cele două ţări ar trebui să formeze un comitet mixt care să lucreze la un plan de reconciliere. Într-o lume ideală, o astfel de iniţiativă ar putea deschide calea pentru o nouă „Entente Cordiale” – acordul din 1904 care a dezamorsat o rundă anterioară de rivalitate britanico-franceză.

Risc de „infectare“ a NATO 

Dar nici Londra, nici Parisul nu par gata să repare lucrurile. Peter Ricketts, fost ambasador britanic la Paris, prezice că vor trece câţiva ani de dispute înainte ca relaţiile să se îmbunătăţească în cele din urmă.

Alianţa occidentală nu îşi poate permite asta. Otrava dintre Regatul Unit şi Franţa este susceptibilă să se răspândească şi să infecteze NATO, G7 şi negocierile internaţionale cu privire la orice, de la schimbările climatice la comerţ.

Tensiunile dintre Marea Britanie şi Franţa vor îngreuna, de asemenea, formarea unor poziţii comune ale Occidentului în disputele cu China şi Rusia. Thomas Wright de la Brookings Institution este îngrijorat că Marea Britanie şi Franţa riscă să se transforme în „Japonia şi Coreea de Sud a Europei” – doi aliaţi apropiaţi ai SUA, dar care sunt şi rivali înverşunaţi.

În Asia, SUA au încercat să construiască punţi între Tokyo şi Seul. S-ar putea ca acum să fie momentul ca Washingtonul să joace acelaşi rol între Londra şi Paris. Americanii trebuie să zdrobească iluziile de ambele părţi.

 Britanicii trebuie să înţeleagă că SUA văd UE ca un partener crucial şi nu vor refuza Bruxelles-ul în favoarea  Regatului Unit. Francezii trebuie să accepte că SUA au nevoie Marea Britanie. Capacitatea Americii de a juca rolul de broker onest este complicată de acordul Aukus dintre SUA, Marea Britanie şi Australia, alianţă care s-a format pentru a contracara China, dar care a privat Franţa de un contract de peste 30 de miliarde de dolari. Dar Biden pare cu adevărat mâhnit pentru că a păcălit Franţa şi s-a mişcat rapid să repare lucrurile.

Faptul că atât Macron, cât şi Johnson pun preţ pe relaţia strânsă cu Biden oferă SUA o oportunitate. Pentru a folosi limbajul consilierii, americanii trebuie să „însceneze o intervenţie”. Ei ar trebui să încerce să-i convingă pe britanici şi francezi să renunţe la cele mai ciudate ameninţări şi să lucreze împreună în pentru propriile interese şi pentru interesul Occidentului.