Interviu Revolta unei generații care cere mai mult de la educație. Student francez: „Tinerii români ar putea să se inspire din aceste mișcări”

De la licee baricadate la universități paralizate, protestele din Franța scot la iveală nemulțumirile unei generații care cere profesori, condiții decente și șanse egale la educație. „Weekend Adevărul“ a dezbătut cauzele și mizele revoltei cu studentul francez Baptiste Demagny și cu Diana Lupescu, mamă de licean în Strasbourg.

1/16

Proteste în Franța Foto: AFP

Protestele liceenilor din Franța au început în jurul datei de 17 septembrie, la Liceul Saint-Exupéry din Créteil, în apropiere de Paris. Mobilizarea a pornit după ce profesorii instituției au intrat în grevă pentru a denunța lipsa personalului, iar elevii au blocat la rândul lor accesul în școală, în semn de solidaritate și pentru a atrage atenția asupra condițiilor de studiu. În scurt timp, manifestațiile s-au extins în alte orașe, pe fondul nemulțumirilor legate de subfinanțarea educației, de infrastructura degradată și de lipsa profesorilor și a personalului auxiliar. Elevii reclamă clase aglomerate, clădiri necorespunzătoare și programe școlare prea încărcate, cu zile lungi, pauze insuficiente și prea puțin timp pentru odihnă. Una dintre principalele revendicări este eliminarea Parcoursup, platforma națională prin care se gestionează admiterea în învățământul superior. Contestatarii consideră că sistemul este opac, generează stres și perpetuează inegalitățile sociale, deoarece selecția se bazează pe rezultate școlare obținute în condiții foarte diferite de la un elev la altul. Organizațiile de elevi cer, de asemenea, investiții suplimentare în licee, inclusiv un plan de finanțare de 10 miliarde de euro, precum și mai mulți profesori și personal de sprijin. Deși Parcoursup a devenit unul dintre simbolurile contestării, nemulțumirile sunt mai largi: elevii cer acces echitabil la educație și condiții decente de învățare, într-un sistem pe care îl consideră tot mai inegal.

Mișcarea a început în liceele din suburbiile defavorizate ale Parisului și s-a propagat rapid la nivel național. Epicentrul violențelor rămâne în Paris și regiunea Île-de-France, unde s-au înregistrat cele mai dure ciocniri cu poliția și incendieri de mașini sau clădiri. Tensiuni majore și confruntări stradale au avut loc și în Lyon sau Marseille, în timp ce în Nantes, Montpellier, Lille și Bordeaux s-au raportat blocaje masive, sute de instituții fiind paralizate de lanțuri umane și baricade.

De la suburbie la mișcare națională

De la nivel liceal, protestul s-a extins și în mediul universitar, începând cu 1 octombrie. Sindicatele studențești au făcut apel la solidaritate, iar manifestațiile și blocajele au ajuns în campusuri universitare din întreaga Franță. Studenții s-au alăturat deoarece multe dintre problemele semnalate de liceeni se regăsesc și în universități: lipsa resurselor, clădirile degradate și condițiile dificile de studiu. În plus, aceștia au propriile revendicări, legate de costurile vieții studențești, de numărul insuficient de locuri în programele universitare și de accesul la continuarea studiilor. Un punct comun îl reprezintă contestarea Parcoursup, platforma de admitere în învățământul superior, criticată pentru lipsa de transparență și pentru inegalitățile pe care le-ar perpetua.

S-a ajuns la situația în care aproape toate facultățile publice au avut cursuri suspendate sau amânate din cauza protestelor. În timp ce sindicatele studențești raportau că 90% din universitățile din Franța sunt afectate de blocaje totale, parțiale sau închideri administrative de securitate, Ministerul Educației și cel al Învățământului Superior se rezuma să declare multe campusuri ca fiind în „închidere administrativă preventivă“ pentru a evita ciocnirile violente între protestatari și forțele de ordine. Peste 57 de campusuri universitare mari, inclusiv instituții de elită precum Panthéon-Sorbonne, Paris Cité, Paris 8 sau Nanterre, au fost complet blocate fizic de baricade, cursurile fiind suspendate integral.

Liceenii francezi cer condiții mai bune la școală. Foto: Getty Images

De la primul protest până în prezent, „Revoluția Elevilor“, cum a fost numită în presa internațională, are următorul bilanț: 7.000 de persoane reținute – majoritatea fiind minori cu vârste între 15 și 18 ani –, 715 polițiști și jandarmi răniți, alături de peste 215 elevi și studenți și peste 100 de profesori sau membri ai personalului didactic, 30 de milioane de euro pagube în urma distrugerilor și între 400 și 735 de școli închise sau baricadate parțial ori total, cel puțin 24 de unități de învățământ fiind incendiate sau devastate.

Guvernul condus de premierul Sébastien Lecornu a făcut o primă concesie majoră vineri, 9 octombrie, promițând detașarea imediată a 3.000 de profesori suplinitori în clase. Deși Executivul francez a anunțat și un pachet de măsuri financiare pentru reparații masive la licee, spațiul de manevră este extrem de limitat, deoarece piețele monitorizează strâns Parisul din cauza deficitului bugetar uriaș. Sindicatele elevilor și studenților consideră răspunsul guvernamental complet insuficient și au refuzat oprirea grevelor.

Tradiția liceanului sindicalist

Liceenii se iau și sunt luați foarte în serios în Franța, astfel că atunci când aceștia protestează, Guvernul are o problemă mare. Franța este una dintre puținele țări din lume în care minorii au dreptul legal de a se înscrie în sindicate și de a-și alege reprezentanți oficiali care să negocieze direct cu Guvernul și cu Ministerul Educației. Aceste sindicate funcționează similar cu cele ale adulților, având structuri naționale, doctrine politice și reprezentare în instanțele oficiale de stat. Cea mai temută „armă“ a sindicatelor liceenilor este celebrul „blocus“: blocarea școlii care duce astfel la sistarea activității. Deși blocarea accesului într-o instituție publică este ilegală, această formă de protest este tolerată și folosită masiv de sindicate.

Nu numai mișcările de protest ale studenților din Franța pot da peste cap întreaga societate franceză, cum a fost cazul celebrei revolte din mai 1968, care a pornit de la contestarea sistemului educațional învechit și s-a transformat, după solidarizarea a milioane de muncitori, într-o grevă generală ce a transformat radical cultura franceză. Liceenii au o tradiție a organizării de proteste care își are punctul de plecare în această mare revoltă din mai 1968. Momentul de cotitură s-a consumat însă mai târziu, în 1973, când peste 500.000 de tineri au blocat țara împotriva Legii Debré, care elimina amânările serviciului militar pentru studii. Ulterior, protestele masive din 1986 împotriva Legii Devaquet – care permitea fiecărei universități să își stabilească propriile criterii de selecție a studenților la intrarea în facultate, punând capăt accesului universal garantat pentru toți absolvenții de Bacalaureat – au dus, un an mai târziu, la fondarea FIDL (Federația Independentă și Democratică a Liceelor), primul sindicat liceal oficial din istorie.

În anumite localități, s-au înregistrat acte de vandalism. Foto: Profimedia

O parte dintre solicitările liceenilor de astăzi au făcut obiectul unui protest masiv în 1990. Revolta la adresa claselor supraaglomerate și a clădirilor insalubre, cunoscută ca „Mișcarea celor 4,5 miliarde“, a obligat guvernul să deblocheze de urgență această sumă în franci pentru modernizarea liceelor. În timpul protestelor din 1993-1994, la adresa salariului minim pentru tineri, s-a născut un al doilea sindicat major, UNL (Uniunea Națională a Liceelor). Forța acestor structuri s-a reconfirmat în 1998, când tinerii au blocat școlile și au impus revizuirea reformei Allègre, dar și în 2005, când manifestațiile prelungite împotriva Legii Fillon au obligat autoritățile să abandoneze pilonul central al reformei Bacalaureatului.

Tensiunile au atins un prag critic în 2018, când liceenii s-au mobilizat violent împotriva platformei de admitere Parcoursup, sistem pe care-l denunță și zilele acestea. Mișcarea s-a suprapus cu fenomenul „Vestelor Galbene“, generând confruntări dure și sute de arestări.

Această lungă tradiție explică de ce protestele din educație din această toamnă, conduse de Uniunea Sindicală a Liceelor, s-au propagat aproape instantaneu, tinerii folosind blocarea fizică a peste 1.800 de licee ca armă politică tradițională împotriva degradării sistemului de învățământ.

„Violența, o consecință a faptului că statul este violent cu poporul“

Pentru a înțelege „Revoluția liceenilor“, „Weekend Adevărul“ a vorbit cu Baptiste Demagny, student la Centrul Universitar de Predare a Jurnalismului din cadrul Universității din Strasbourg, care a făcut mai multe reportaje despre protestele tinerilor francezi. De circa o săptămână, programul campusului universitar a fost dat peste cap: „Mâine (n.e. – interviul a fost realizat marți, 13 octombrie) nu mergem la universitate, profesorii trebuie să găsească spații alternative pentru a ține cursurile“. Motivul principal pentru care studenții li s-au alăturat colegilor mai tineri ține de solidaritate: „Liceenii au demarat protestul, dar pentru ca guvernul să adopte deciziile dorite este nevoie de o masă mare de oameni în stradă. De aceea studenții și profesorii s-au alăturat mișcării“.

Studenții au și ei câteva solicitări: subfinanțarea sistemului, ajutorul de chirie nu a fost armonizat cu inflația, scăderea calității meniurilor la restaurantele studențești, probleme cu privire la condițiile din unele universități, din cauza lipsei aerului condiționat vara și căldurii iarna, dar principalul motiv pentru care s-au alăturat protestului ține de solidarizarea cu liceenii.

Liceenii francezi cer condiții mai bune la școală. Foto: Profimedia

Un alt lucru care a cauzat furia studenților este ceea ce ei cataloghează drept violență a poliției: „Un copil și-a pierdut un ochi, altuia i-a fost amputată mâna de la o grenadă... În plus, a fost un abuz sexual al unui polițist față de o fetiță de 14-15 ani“, explică studentul. Într-adevăr, buletinele de știri relatează despre un licean de 16 ani, care a fost rănit grav la față în timpul blocării Liceului Balzac, din localitatea Tours. Examinările medico-legale au confirmat că leziunile în urma cărora acesta și-a pierdut definitiv vederea la ochiul drept au fost cauzate de un glonț de cauciuc.

Cazul tânărului care și-a pierdut mâna din cauza unei grenade acustice a șocat întreaga Franță. Situația însă nu este pe deplin lămurită. Procuratura declară că adolescentul s-ar fi rănit deoarece a încercat să ridice grenada de pe jos pentru a o arunca. Familia contestă această variantă, susținând că dispozitivul a explodat direct asupra lui. A fost depusă o plângere penală pentru mutilare. Presa franceză a relatat și despre un caz de suspiciune de agresiune sexuală asupra unei adolescente de 14 ani în timpul protestelor elevilor din Metz. Tânăra a negat ulterior că ar fi fost victima unei agresiuni sexuale, însă o anchetă a fost deschisă pentru a clarifica faptele.

Baptiste Demagny susține că nu elevii sunt responsabili de violențe și de distrugeri. El admite că există agitatori în zona protestatarilor, dar precizează: „Nu sunt elevi. Sunt niște oameni cu cagule care vin și fac scandal. Nu se știe cu exactitate cine sunt acești indivizi, dar ei nu fac parte din mișcarea reală a liceenilor și studenților și nu au vreo legătură cu revendicările din educație“. El arată că acțiunile acestora sunt intens criticate chiar de către protestatarii pașnici. Studentul crede că, din cauza acestor agitatori, actele de vandalism sunt scoase în prim-plan de mass-media, iar problema de fond și motivele reale ale manifestațiilor sunt lăsate în umbră.

Cât despre o tradiție a protestelor violente în Franța, Baptiste Demagny susține că niciodată oamenii nu pornesc cu ideea de a se ciocni cu poliția sau de a distruge magazine sau instituții publice: „Toată lumea iese în stradă pașnic, cu muzică, cu scandări. Pentru oameni este important să fie văzuți și să fie ascultați fără a recurge la violență“. Violența, spune el, apare într-o a doua etapă: „Este o consecință a faptului că statul este, în primul rând, violent cu poporul său și nu mă refer la violență fizică neapărat. La început, statul este doar violent prin măsurile, deciziile, legile care sunt promulgate“. El subliniază că este foarte important să separăm această discuție de cea referitoare la violența poliției, care are o reputație foarte proastă în Franța din acest punct de vedere.

„Un viitor mai bun pentru tineri valorează mai mult decât niște vitrine sparte“

Revendicările liceenilor sunt numeroase, însă Baptiste Demagny spune că principala problemă este deficitul de profesori. Acestei chestiuni, Guvernul i-a răspuns pozitiv: a promis că va detașa imediat 3.000 de profesori suplinitori în clase. Datele serviciului oficial de statistică al Ministerului Educației Naționale din Franța indică faptul că anul trecut 15,4 milioane de ore de curs au fost pierdute de elevii din școli și licee din cauza disfuncționalităților din sistem. „Asta înseamnă că 10% din toată materia nu a fost predată din cauza lipsei profesorilor. Când profesorii absentează pe durate scurte, de o zi-două, acele cursuri nu se reprogramează niciodată și se pierd, deoarece nu se găsesc suplinitori pentru situațiile acestea“, explică studentul. În paralel, sindicatele de profesori au publicat propriile anchete de teren la începutul anului școlar 2026, care arată că în 53% până la 65% din școli lipsea cel puțin un profesor la deschiderea anului școlar.

Liceeni au adus aminte de protestele din 1968 care au schimbat societatea franceză. Foto: Profimedia

De asemenea, elevii sunt nemulțumiți că stau la școală de dimineața până seara. „Programul este foarte prost organizat. Au multe pauze la prânz și în timpul zilei, astfel că ajung să fie la școală de la 8.00 la 18.00. E foarte haotic“, explică studentul. Elevii de liceu din Franța au printre cele mai multe ore de curs din Europa și din țările OCDE. Programul lor săptămânal variază între 28 și 47 de ore, în funcție de profil și opționale. „Mai au foarte puțin timp spre deloc pentru a face sport sau alte activități extrașcolare“, detaliază Baptiste. De asemenea, studentul spune că există și o problemă cu programul cantinelor școlare, mulți dintre liceeni neajungând să mănânce din cauza orarului haotic.

În ceea ce privește condițiile din liceele franceze, Baptiste susține că acestea sunt, în general, bune. Șobolani pe coridoare și găuri în tavane sunt excepții și se întâlnesc, în general, la liceele de la periferia marilor orașe. „Liceul care a pornit acest protest este dintr-o suburbie a Parisului... Tocmai din cauza condițiilor groaznice din liceu au început primele proteste, fie că nu aveau căldură, nu aveau aer condiționat și alte probleme. Este important însă ca în toate liceele franceze să fie condiții bune, nu doar în cele din orașe“, arată el.

Admiterea la facultate, loz în plic

O problemă generalizată a liceenilor francezi este sistemul de admitere la facultate. În primul rând, elevii critică faptul că nu sunt ajutați, în timpul liceului, să se orienteze cu privire la facultatea pe care vor s-o urmeze. „Uneori, încep facultățile respective și la mijlocul programului își dau seama că de fapt nu le plac... Nu există o orientare în carieră foarte bine pusă la punct de sistemul educațional“, spune Baptiste.

Sistemul online de admitere introdus în 2018 este una dintre problemele aduse în discuție: „Absolut tot procesul se face prin platforma Parcoursup. Uneori, elevii simt nevoia să poată discuta cu un funcționar pentru a primi ajutor pentru că este foarte complicat“. „Poți să-ți alegi 10 opțiuni principale, adică facultăți și specializări, și poți să pui alte 10 sub-opțiuni. Pentru fiecare facultate și fiecare candidatură, trebuie să personalizezi dosarul. Adică, altă scrisoare de motivație, alte date la dosar. Pentru unele facultăți, e necesară nota de Bacalaureat, pentru altele, notele din ultimul an de liceu, pentru altele contează mai mult activitățile extrașcolare. E foarte complicat, epuizant și stresant“, explică francezul.

Apoi, când se afișează rezultatele, studenții apar în mai multe clasamente care se modifică constant în funcție de cei care își acceptă opțiunile. „Este și o lipsă de transparență foarte mare. Nu știi pe ce criterii ești acceptat sau respins și nici nu primești explicații în acest sens“, spune Baptiste. Deseori ai senzația că locurile sunt trase la sorți. Baptiste relatează o știre de pe France 2 care a iscat multe comentarii: „O tânără a fost admisă la facultate, deși a pus în loc de scrisoarea de intenție o rețetă de prăjitură“. Conducerea facultății a precizat pentru jurnaliștii francezi că s-au respectat totuși criteriile de selecție, precizând că scrisoarea de motivație a contat doar în proporție de 6%.

Baptiste a avut el însuși o experiență neplăcută cu sistemul. În 2021 a aplicat pentru 10 facultăți. „În fiecare dimineață, intram repede pe platformă să văd în ce fel s-a schimbat clasamentul... Rezultatele pentru toate facultățile s-au închis în luna iulie. Nu intrasem la prima opțiune, astfel că am ales una dintre celelalte facultăți. Cu o săptămână înaintea începerii anului universitar, primesc un mail de la facultatea unde am avut prima opțiune în care mi se spunea că a fost o greșeală la clasamente și am fost admis“.

Așadar, admiterea se face în trei etape. După prima tură de admitere, mai urmează una, la universitățile care mai au locuri. Și, apoi, mai există și un alt treilea val. Anul acesta, din cei 872.000 de candidați pentru facultățile franceze, peste 126.000 nu au fost repartizați după primul val de admitere. „În fiecare an, acest număr crește. Unul dintre motive este acest proces complicat“. Baptiste susține că liceenii nu au propus un nou tip de admitere, ci doar vor un sistem nou.

„Nu e normal ca tinerii să înghită absolut orice“

Indiferent de cerințe sau de țară, protestele trec dincolo de stradă și de ecrane și creează dezbateri în societate. În Franța, oamenii sunt împărțiți în două grupuri: „cei care susțin această mișcare și cei care nu înțeleg motivele, ci văd doar pagubele materiale“, spune el și trimite datele unui sondaj recent al televiziunii TF1: 69% din francezi consideră că prioritatea guvernului ar trebui să fie „dialogul cu elevii de liceu pentru a găsi soluții la revendicările acestora“, în timp ce 31% optează pentru „terminarea mișcării, pentru a opri violența și vandalismul“. În ceea ce privește metodele utilizate, 79% din respondenți consideră „inacceptabilă“ violența exercitată de anumiți elevi de liceu „împotriva personalului din învățământ sau a bunurilor publice“. Această cifră scade la 47% când vine vorba de condamnarea „violenței exercitate de anumiți polițiști asupra elevilor de liceu“.

Tinerii cer acces la cultură. Foto: Profimedia

Baptiste critică propunerea făcută de liderul de extremă dreapta Marine Le Pen care prevede scăderea vârstei pentru răspundere penală, astfel încât părinții minorilor care au produs pagube să răspundă pentru acestea. „Oricum vorbim de copii din familii care trăiesc în condiții precare... Faptul că Marine Le Pen vrea să oblige părinții să plătească nu o să facă decât să înrăutățească lucrurile“.

Studentul francez susține că înțelege nedumerirea unor tineri din țări precum România cu privire la proteste din Franța, dar propune o schimbare de perspectivă: „Dacă s-ar uita francezii în jurul lor, la condițiile din alte țări, probabil n-ar trebui să se plângă. Cu toate acestea, ei refuză să își raporteze standardele la cei care o duc mai rău, doar pentru a accepta situația existentă. Scopul lor este să își îmbunătățească condițiile, mai ales când este clar că sunt nedreptăți și că se poate mai bine. Eu cred că un viitor mai bun pentru tineri valorează mai mult decât niște vitrine sparte“. Studentul crede că ceea ce fac tinerii francezi ar trebui să-i pună pe gânduri și pe cei români și pe cei din alte țări – deja în Belgia și în Italia sunt mișcări similare: „Să se gândească la situația lor și să conștientizeze că nu e normal să înghită absolut orice“.

„Este inadmisibil să protestezi pentru condiții mai bune în școli și în același timp să le vandalizezi“

Diana Lupescu, mama de licean în Strasbourg și membră într-una dintre asociațiile de părinți din liceu, susține pentru „Weekend Adevărul“ că o mare parte din solicitările tinerilor din Franța sunt legitime: „Sunt probleme cu care se confruntă zi de zi, cum ar fi: lipsa profesorilor suplinitori, orarele școlare prelungite – de exemplu, începând cu școala gimnazială pot avea zile de curs care încep la ora 8.00 și se termină la ora 18.00 –, condiții precare în zonele defavorizate, clase cu efectiv de elevi ridicat. Sunt de acord cu fondul solicitărilor, mai puțin cu forma acestora“.

Cât despre condițiile precare din școli, Diana susține că copiii săi sunt oarecum privilegiați deoarece învață într-un liceu, respectiv în școala gimnazială din sistemul public internațional: „Acestea sunt școli în care condițiile sunt mult mai bune decât în cele din zonele defavorizate. Însă nu sunt feriți de lipsa de profesori, de clase supraaglomerate, de condiții dificil de suportat pe timp de caniculă, orare încărcate etc.“.

Studenții s-au solidarizat cu liceenii denunțând violența poliției. Foto: Profimedia

Românca înțelege că protestele se înscriu în ADN-ul Franței, dar subliniază că „pentru mine, scopul nu scuză mijloacele“. Este de acord că există mari probleme de gestiune a sistemului de învățământ în Franța, dar crede că această violență este nejustificată: „Un dialog pozitiv și închegat poate aduce mai mult“. Ea critică faptul că mișcarea de extremă stângă a politizat inițiativa elevilor, aducând în prim-plan violența și mai puțin doleanțele liceenilor. „Există militanți în foarte multe licee, care agită spiritele și care fac un pelerinaj de la un liceu la altul, astfel încât să provoace haos și ceea ce francezii numesc blocus, adică blocarea accesului efectiv în clădire“, explică Diana.

De asemenea, ea spune că este normal ca părinții minorilor care distrug să plătească: „Este inadmisibil să protestezi pentru condiții mai bune în școli și în același timp să vandalizezi ceea ce e existent. De asemenea, de ce ar trebui ca populația unui oraș să plătească pentru mobilierul stradal deteriorat de către cei care transformă un protest la baza pașnic într-o anarhie totală?“. Diana Lupescu a văzut clipuri cu violență greu de acceptat: licee în flăcări, camion de pompieri incendiat, polițiști bătuți, un profesor stropit cu benzină în timp ce acesta încerca să stingă un foc, stație de autobuz distrusă cu ranga.

Franța, sub semnul haosului și al incertitudinii

Viața familiei Lupescu a fost afectată de proteste: „Spre exemplu, în liceul fiului meu cel mare nu se mai țin cursuri de aproape două săptămâni din cauza câtorva elevi care blochează intrarea în clădire, împiedicând astfel desfășurarea orelor. S-au încercat cursuri online, ca în timpul pandemiei, dar și astea au fost boicotate de persoane din exteriorul claselor, persoane care s-au conectat la sesiunea online și au perturbat ora, profesorii fiind obligați să se oprească“, povestește Diana.

Presiunea crește pentru că se acumulează întârzieri în predarea materiei, mai ales în cazul celor care dau BAC-ul. „Incertitudinea e mare, căci nu se știe când va lua sfârșit această situație. Personalul și profesorii din licee sunt demoralizați, ambianța e tristă, căci în ciuda dialogului care e purtat zilnic cu protestatarii, cursurile nu sunt reluate. Desigur, nu toate liceele sunt afectate, de exemplu, cele private continuă cursurile fără probleme, căci nu protestează nimeni acolo“.

Persoanele obișnuite sunt și ele victime colaterale, povestește românca. Timp de câteva zile, multe linii de tramvai în Strasbourg au fost perturbate: „Imaginați-vă haosul, nu mai vorbesc de zone sub tensiune în plin centru, de-a lungul traseului coloanei de protestatari“.

Diana susține că sunt mai multe tipuri de atitudine în societatea franceză, referitor la această mișcare: „Sunt cei ca mine care consideră că cerințele sunt justificate, însă nu cauționează comportamentul complet ieșit de sub control care îneacă mesajul original. Sunt cei care sunt de acord și cu fondul, dar și cu forma protestelor, mulți dintre ei banalizând violența tinerilor. Această categorie are de multe ori convingeri politice radicale și vede mișcarea ca pe o revoltă în numele întregii societăți. Și, nu în ultimul rând, sunt cei care nu sunt de acord nici cu cerințele și nici cu atitudinea tinerilor“. Ea susține că printre cei care susțin elevii nu trebuie uitate nici sindicatele sau profesorii „ale căror poziții referitoare la violență variază“.

Doamna Lupescu este de părere că se vor obține concesii, dar nu peste noapte, deoarece problemele latente nu pot fi rezolvate de pe o zi pe alta: „Guvernul a promis că va veni cu primele răspunsuri la sfârșitul lunii octombrie. Deocamdată au pus la dispoziție o platformă online, unde orice elev poate scrie sub anonimat. S-au organizat momente de dezbatere în licee, la cererea prim-ministrului, și s-au deschis cinci direcții de negocieri, inclusiv și cea privind Parcoursup, platforma de selecție pentru universități, care e considerată ca fiind mult prea stresantă“.

„Bravo francezilor că ies în stradă să-și ceară drepturile“

Din România, protestele liceenilor sunt privite cu admirație de tinerii care se regăsesc într-o nouă generație de sacrificiu, și de profesorii care nu înțeleg de ce atunci când ei protestează, lucrurile nu se schimbă.

Ceea ce poate nu se vede la televizor, în România, spune Diana Lupescu, este faptul că persoane precum liderul de extremă stângă Jean-Luc Mélenchon și partidul său încearcă să profite de pe urma protestelor: „Situația e foarte complexă și nu mai vorbim aici doar despre niște tineri care își cer drepturile. Societatea e foarte polarizată, iar alegerile din primăvara lui 2027 nu facilitează ambianța asta în care cuțitele se ascut“. Franța îi pare „un butoi de pulbere“ și poate reprezenta un bun studiu de caz pentru România. „Aici sunt tensiuni majore legate de diverse teme, însă dacă vrem să vedem partea pozitivă a situației, oamenii își exprimă opiniile nu doar pe rețelele sociale, foarte mulți se implică în asociații, sindicate, proteste sau alte activități comunitare, astfel încât să servească unei cauze și să contribuie la binele țării așa cum percep ei acest bine“, concluzionează Diana Lupescu.