Povestea de succes a unui imigrant ilegal

Povestea de succes a unui imigrant ilegal

Gheorghe Raica este unul dintre românii care se pot mândri cu o ascensiune spectaculoasă, de la statutul de clandestin la cel de consilier al primarului din Alessandria.Românul a moştenit o casă şi o sumă mare de bani de la o bătrână din Italia, apoi s-a lansat în politică şi în afaceri. În prezent, el se consideră un om realizat care are cu ce se mândri.

Gheorghe Raica (35 de ani) a devenit un om de succes care conduce un partid al românilor din Italia. El iubeşte viaţa, îi place să danseze, să cânte şi este vulnerabil în faţa femeilor. Gheorghe, Gogu pentru cei apropiaţi, s-a născut în Moldova Nouă, judeţul Caraş Severin, într-o familie numeroasă.

Este căsătorit cu Mihaela şi au împreună doi copii. Românul a venit în Italia împreună cu soţia sa în vara anului 2001 pentru a lucra la castelul unei familii de nobili din provincia Alessandria.

Partidul European al Românilor

După plecarea de la acel castel, soţia lui s-a angajat ca îngrijitoare a unei bătrâne din localitatea Lobbi (Alessandria), fapt care va schimba mai târziu destinul familiei Raica.

În 2004, Gheorghe a constituit, împreună cu alţi conaţionali, Asociaţia Românilor din Italia, Alessandria (A.R.I.A.), iar în 2007 a pus bazele Partidului European al Românilor, în cadrul căruia ocupă funcţia de preşedinte.

La alegerile locale din 2007, el a candidat pentru postul de consilier la primăria oraşului Freschetta (Alessandria), pe lista partidului Liga Nordului, şi a fost ales. Românul şi-a exercitat doar câteva luni mandatul, după care a demisionat.

De la începutul anului 2008, el este consilier personal al primarului din Alessandria pe probleme de imigraţie. Este foarte pasionat de ceea ce face, dar satisfacţia maximă i-o dă activitatea politică.

“Ştiu că implicarea mea în viaţa politică m-a expus atacurilor. Dar nu mă deranjează, părerile sunt împărţite, nu poţi să fi pe placul tuturor”, spune Raica.

El se consideră un om sincer, transparent şi corect. Întrebat dacă foloseşte vreun truc pentru a convinge românii cu privire la ideile sale, Raica ne spune că el nu caută să convingă pe nimeni, ci “oamenii se conving singuri”, deoarece el îşi oferă disponibilitatea de a-i ajuta, promovând “principii sănătoase de democraţie şi justiţie”.

Moştenire de la o italiancă

Supranumit de conaţionalii din zona Alessandria “Berlusconi al românilor”, Gheorghe Raica spune că se consideră un om de succes şi foarte norocos din toate punctele de vedere:

“Am o familie frumoasă, sunt sănătos şi pe deasupra, am fost adoptat de bătrâna căreia soţia mea i-a fost menajeră şi care nu avea copii. I-a fost foarte drag de noi, a fost foarte mulţumită de cum am tratat-o, comportându-se ca o mamă cu noi şi ca o bunică pentru copiii noştri. De la ea am moştenit casa în care locuim, precum şi o sumă de bani care ne-a permis să începem investiţii imobiliare”.

Acasă înseamnă pentru Raica locul unde se simte cel mai bine pentru că stă împreună cu familia, udă gazonul, îngrijeşte florile şi îi place să-şi întâlnească prietenii.

Gheorghe Raica este încrezător în viitor, văzân-du-se peste cinci ani la cârma Partidului European al Românilor, formaţiune politică ce va face parte integrantă din Partidul Popular European a cărui ideologie o împărtăşeşte.

Aici se manifestă o formă lejeră de discri-minare din partea italienilor, pentru că suntem în ţara lor.

Gheorghe Raica
consilier

Dezamăgit de oamenii politici

Despre oamenii politici români nu are o părere bună, fiind dezamăgit de indiferenţa cu care tratează problemele conaţionalilor noştri din Peninsulă. Românii din diasporă sunt consideraţi, în opinia sa, “o vacă de muls în perioada alegerilor şi nu o potenţială resursă pentru viitor, aşa cum ar trebui, de fapt”.

El consideră prejudecăţi afirmaţiile celor care spun că în Italia cine nu ştie să facă altceva îşi face o asociaţie, deoarece: ”Cine pune pe picioare o asociaţie, deja demonstrează că ştie să facă ceva. În Italia, există o anumită formă de asociere, dar este precară. Românii nu sunt încă pregătiţi pentru aşa ceva, de cele mai multe ori tumultul vieţii de aici nu dă oportunitatea acestui progres”.