Jean-Claude Juncker: Asigurarea capacităţii industriei europene de a prospera într-o lume aflată în schimbare

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, prezintă, într-un editorial pentru Adevărul, importanţa revitalizării industriei europene pe baza noilor tehnologii nepoluante şi eficiente energetic, ca mijloc de creare de noi locuri de muncă şi prosperitate în Europa.

Liderii UE se vor reuni la Bruxelles astăzi şi vor trece în revistă eforturile Europei de a genera locuri de muncă şi creştere economică şi de a îmbunătăţi competitivitatea. Industria europeană joacă un rol-cheie, dat fiind că este cea mai importantă activitate economică, reprezentând 20 % din valoarea adăugată brută a Europei şi peste 15 % din ocuparea forţei de muncă.

Tatăl meu a lucrat cu mândrie într-o oţelărie. La fel ca în multe alte locuri din Europa, uzina locală era şi la noi liantul care asigura coeziunea comunităţii. Uzina era cel mai mare angajator şi motorul economiei locale. 

Uzinele de astăzi nu mai sunt ca cea pe care o ştia tatăl meu. Industria Europei rămâne însă la fel de importantă. Industriile noastre sunt lideri puternici pe pieţele mondiale. Ele oferă locuri de muncă pentru mai bine de 50 de milioane de angajaţi în Europa; ele includ inovatori şi întreprinzători remarcabili care valorifică noi oportunităţi.

Punctul forte al industriei europene a fost întotdeauna capacitatea sa de a se adapta şi de a inova. Într-un mediu global competitiv care evoluează rapid, trebuie să ne bazăm pe punctele noastre forte – rezerva considerabilă de talente, forţa de muncă instruită, tradiţiile noastre de inovare şi, nu în ultimul rând, cei 500 de milioane de consumatori din cadrul pieţei unice.

Este deosebit de important ca uzinele noastre să se afle în avangarda tehnologiilor nepoluante şi a eficienţei energetice, astfel încât să poată reduce costurile şi să fie mai puţin dependente de furnizori din ţări terţe. Acestea trebuie să profite de oportunităţile oferite de estomparea graniţelor tradiţionale dintre produse, servicii şi economia digitală.

Trebuie să investim în mod colectiv în cetăţenii noştri, echipându-i cu competenţele necesare pentru un mediu de lucru care evoluează constant şi cu drepturile sociale adecvate pentru modelele de ocupare a forţei de muncă, aflate şi ele în schimbare. Regiunile noastre şi vechile situri industriale ar trebui transformate, nu doar pentru a construi apartamente scumpe pe malul apei, ci şi pentru a crea noi locuri de muncă pentru lucrătorii din regiune. 

Strategia Comisiei Europene în materie de industrie sprijină această tranziţie către o economie modernă, nepoluantă şi echitabilă, cu o abordare cuprinzătoare şi orientată spre rezultate în diversele domenii de politică. 

Industria ar trebui să profite de oportunităţi şi să valorifice la maximum soluţiile de investiţii ale UE, în special Planul de investiţii pentru Europa, pe care unii îl numesc şi „planul Juncker”. Planul a furnizat finanţare regiunii Nord Pas-de-Calais pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. A ajutat întreprinderile poloneze specializate în vânzarea cu ridicata de produse siderurgice să introducă servicii noi şi să creeze noi locuri de muncă. A sprijinit construirea unei noi fabrici de bioproduse în Finlanda, precum şi prima instalaţie din Europa pentru reciclarea şi topirea titanului.

Fie că este vorba de imprimare 3D, de materiale plastice bio pentru ambalaje sau de sisteme noi pentru a reduce utilizarea apei în industria chimică, UE va continua să finanţeze şi să investească în inovaţii cu rol de pionierat şi în industria europeană.

Vom avea şi în continuare nevoie de investiţii din străinătate. Acest lucru implică să ne menţinem deschiderea faţă de activităţile economice şi să menţinem deschiderea pieţelor străine faţă de întreprinderile europene. 

Eu nu sunt însă un adept naiv al liberului schimb. Trebuie să rămânem vigilenţi şi să luăm măsuri împotriva practicilor comerciale neloiale, aşa cum am făcut atunci când am impus taxe antidumping pentru produsele siderurgice din China, porumbul dulce din Thailanda sau biomotorina din SUA, Indonezia şi Argentina. Vom continua, de asemenea, să facem uz de posibilităţile oferite de legislaţia privind ajutoarele de stat pentru a sprijini cercetarea şi investiţiile ecologice. Şi vom promova autonomia noastră strategică şi forţa noastră industrială în domeniul spaţial şi în cel al apărării, mai degrabă decât să ne bazăm pe Statele Unite, China sau Rusia.

Dat fiind că peste 50 % din întreprinderile din UE fac deja parte din lanţurile valorice globale, nu ne putem permite să ne întoarcem la izolaţionism şi protecţionism. Industria şi economia noastră depind de libertatea, echitatea şi sustenabilitatea comerţului internaţional. Să luăm drept exemplu acordul comercial încheiat recent cu Canada, unul dintre partenerii noştri cei mai apropiaţi ca viziune.

Este acordul comercial cel mai progresist pe care l-am semnat vreodată şi va avea un efect de transformare: exporturile către Canada sprijină deja aproximativ 900 000 de locuri de muncă în Europa, iar prin eliminarea tarifelor, vom ajuta întreprinderile să economisească peste 500 de milioane EUR pe an.

Săptămâna trecută am prezentat o Carte albă privind viitorul Europei, care oferă posibilităţi de unitate în formula celor 27 de state membre. Pe această bază, sper că vom reuşi să avem o dezbatere deschisă şi onestă cu privire la măsura în care UE poate şi trebuie să contribuie la sprijinirea industriei şi să valorifice globalizarea, de exemplu în domeniul fiscal, al educaţiei sau al politicii sociale.

Un lucru îmi este clar: nu văd absolut niciun scenariu în care naţionalismul economic poate fi consecvent cu ideea europeană sau cu prosperitatea cetăţenilor săi. Cred într-o Europă cu o politică industrială comună, solidă, care să asigure succesul chiar şi în perioade dificile. Această politică joacă un rol central în Europa pentru care lupt.