Impactul aviaţiei asupra încălzirii globale: Urmele de condensare au o contribuţie „cel puţin” la fel de mare ca cea a emisiilor de dioxid de carbon

Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei (EASA): Importanţa incidenţelor non-CO2 ale activităţilor aeriene asupra climei este pe deplin confirmată Foto: Pixabay

Impactul aviaţiei asupra încălzirii globale nu se rezumă doar la amprenta sa de carbon, spun experţii, care atrag atenţia că urmele de condensare lăsate de avioane au o contribuţie "cel puţin" la fel de mare ca cea a emisiilor de dioxid de carbon (CO2). Oamenii de ştiinţă solicită o analiză mai amplă a acestui fenomen, relatează, joi, AFP.

Sectorul aerian, care reprezintă 2 până la 3% din emisiile globale de CO2, şi-a asumat o politică de reducere drastică a emisiilor sale de dioxid de carbon, principalul gaz cu efect de seră. Este vizat obiectivul "emisii nete zero" până în 2050. Însă, acesta este doar vârful aisbergului impactului climatic al transportului aerian, după cum estimează ONG-ul Transport & Environnement (T&E), conform Agerpres.

Oamenii de ştiinţă sunt încă departe de a deţine cifre definitive, însă "emisiile non-CO2 pot reprezenta până la două treimi din impactul aviaţiei asupra încălzirii globale", după cum a declarat directorul executiv al organizaţiei, William Todts. El şi-a exprimat regretul că, în pofida acestui lucru, "nu ne pasă". 

Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei (EASA) recunoaşte la rândul său acest impact. "Importanţa incidenţelor non-CO2 ale activităţilor aeriene asupra climei - pe care le-am estimat până în prezent a fi cel puţin la fel de importante ca cele ale CO2 - este pe deplin confirmată", a indicat agenţia într-un raport din noiembrie 2020. 

Aceste efecte sunt produse în principal de oxizii de azot (NO2/NOx) şi mai ales de urmele de condensare, care reprezintă 57%, potrivit lui Marc Settler, profesor la Imperial College London.

"Urmele de condensare pe timp de noapte, iarna, sunt cele care riscă să aibă cel mai mare efect de încălzire", a explicat Marc Settler. El a adăugat că "majoritatea" zborurilor nu provoacă formarea de astfel de urme. 

Funinginea provine din molecule de hidrocarburi aromatice, care reprezintă 8% până la 25% din volumul kerosenului. Prin urmare, este esenţial, după cum notează Marc Settler, să existe "mai multe informaţii despre compoziţia combustibilului" utilizat în timpul zborurilor. 

Combustibilii durabili pentru aviaţie (SAF) permit reducerea funinginii şi, prin urmare, urmele de condensare. Pentru Patrick Le Clercq, de la Centrul german de cercetare aerospaţială DLR, "utilizarea unui combustibil care scade cu 80% emisiile de funingine permite reducerea cu până la 50%" a impactului urmelor de condensare asupra încălzirii globale. 

Însă, "chiar dacă nu ar exista funingine în dâre, rămân încă particulele din aerul înconjurător" care pot conduce la formarea de cristale de gheaţă, a subliniat el. 

Un studiu realizat în 2020 în spaţiul aerian japonez a concluzionat că 2% dintre zboruri s-au aflat la originea a 80% dintre urmele de condensare, iar redirecţionarea în proporţie de 1,7% a avioanelor a redus urmele de condensare cu 59%, fără impact asupra consumului de combustibil. 

Una dintre provocări este tocmai adaptarea traiectoriei avionului evitându-se în acelaşi timp un consum mai mare de combustibil, a indicat directorul general al EASA, Patrick Ky.