FP România : Islandezii falimentează odată cu ţara

După ce au devenit bogaţi în numai un deceniu, prin speculaţii financiare, islandezilor li se cer bani pe care nu-i pot avea. Cu datorii de zece ori veniturile naţionale, Islanda mai poate doar accepta ajutorul FMI, adera la zona euro sau împrumuta de la ruşi - în schimbul fostei baze americane.  

Sunt 320.000 de creştini (luterani), plutind pe vulcani înzăpeziţi, în largul oceanului nordic. Bjork povesteşte că strămoşii săi, nemaisuportând autorităţile (norvegiene), s-au îmbarcat pe corăbiile din lemn de acum 800 de ani şi au navigat până au dat de această insulă înzăpezită.

Câte comunităţi atât de mici şi trăind în condiţii atât de vitrege ajung să aibă structuri de stat viabile şi investiţii în străinătate? Izolarea le-a cristalizat conştiinţa de naţiune, iar nevoia i-a obligat să-şi perfecteze câteva priceperi specifice – între care pescuitul balenelor (sau handbalul feminin).

Bine, nu din pescuit au ajuns islandezii la un PIB de 46.000 USD per capita, iar ţara gheţii şi vulcanilor la statutul de “cel mai bun loc de trăit din lume” (ONU, 2007). Nici măcar din turism sau exportul de aluminiu – pe care sunt nevoiţi să se bazeze din nou.

Când au obţinut autonomia de la Danemarca, în 1904, islandezii erau mult mai sărăci decât restul europenilor, dar ştiau carte: alfabetizarea s-a generalizat în insulă în urmă cu un secol. Halldor Laxness a câştigat Nobelul literar, în 1955, pentru o cronică a preţului uman plătit de concetăţenii săi în schimbul unei independenţe extreme. În timpul Războiului Rece, Reykjavik a oferit Alianţei Nord-Atlantice o nepreţuită bază militară amplasată între America şi Europa.

Insula a folosit această carte - dar şi propria flotă, care a tăiat plasele arogantelor trailere britanice – ca să câştige cele trei “războaie ale codului” (1958, 1972 şi 1975) împotriva Marii Britanii. În urma lor zona exclusivă de pescuit islandeză a ajuns la 200 mile în jurul coastelor. De teama pierderii controlului asupra acestor ape, puternica industrie locală a pescuitului împiedică acum Islanda şi să adere la UE.

Peşte, aluminiu, finanţe

Multă vreme, pescuitul a fost cam totul pentru islandezi: acum mai realizează doar 15% din PIB, dar 2/3 din exporturi. Râurile învolburate asigură insulei o electricitate ieftină, aşa că Islanda produce mult aluminiu, ca un mod de export al energiei electrice.Fabuloasa creştere de 7% pe an a economiei islandeze a survenit însă abia după liberalizarea sectorului bancar, din anii '90.

Pescari din tată în fiu au devenit de-atunci consultanţi financiari, pentru investiţii în companii de pescuit străine ori în tot felul de alte afaceri. De pildă, fondul islandez Kvos International deţine tipografii în Ungaria, România (Infopres) şi Bulgaria, iar compania Askar Capital anunţa anul trecut investiţii de 500 milioane de dolari în imobiliarele din România, după cele din Franţa, SUA, India sau Emiratele Arabe - desigur, asta înaintea marii crize imobiliar-financiare.

În perioada boom-ului creditelor globale, noile bănci private islandeze s-au extins tot mai mult în străinătate. Iniţial au fost folosite fondurile de pensii ale islandezilor, apoi s-au împrumutat pentru a împrumuta mai departe, folosind diferenţele de dobânzi. La apogeu, activele băncilor din Islanda erau de zece ori mai mari decât PIB-ul naţional - ceea ce a lăsat economia islandeză strict dependentă de piaţa bancară globală. Într-un deceniu averea medie a islandezilor a crescut cu 50%, iar egalitatea veniturilor a făcut loc multor milionari cu un aer specific.

Mulţi islandezi au luat credite în monede străine pentru maşini scumpe, vacanţe în străinătate sau case noi, iar magazinele s-au umplut de importuri fine.

Datorii naţionale

Brusc, premierul Geir Haarde a anunţat la televizor o încercare de salvare a finanţelor ţării prin naţionalizarea celor trei mari bănci private şi stoparea tranzacţiilor bursiere. Mai rău, Londra cere Reykjavikului înapoierea tuturor depozitelor britanice din băncile islandeze, ale cetăţenilor, dar şi ale entităţilor publice ca primării sau spitale: circa 5 miliarde de lire – dintre care 20 de milioane sunt ale Scotland Yardului.

În total, băncile Kaupthing, Glitnir şi Landsbanki au datorii cumulate de 62 miliarde USD, iar bani de împrumut în circuitul internaţional nu se prea mai găsesc. Teoretic, Islanda a declarat un “faliment naţional” – adică lipsa banilor necesari achitării datoriile externe sau plăţii importurilor unor bunuri şi servicii esenţiale.

Pentru a plăti datoriile naţionale, islandezii ar trebui să dea circa 200.000 de euro fiecare – pe care nu-i au. FMI s-a arătat dispus să salveze economia Islandei – dar prin impunerea unor politici financiare greu de acceptat pentru economie dezvoltată (ar fi prima intervenţie a Fondului în Occident din 1976).

Alţi experţi cred că moneda islandeză, - krona – este deja istorie, iar insula ar trebui să adere la UE şi la zona euro. Alternativa este acceptarea împrumutului de 4-5 miliarde euro promis de Kremlin – în schimbul folosirii bazei militare evacuate de SUA în 2006… Dacă ar “cumpăra” Islanda, Moscova aproape că ar avea drept de veto la extinderea NATO sau ar putea desfiinţa sonarul american din insulă, care pândeşte intrarea submarinele ruseşti în Atlanticul american.

Până acolo, la sfârşitul petrecerii, muncitorii străini pleacă acasă, iar islandezii renunţă la prânzurile luate în Copenhaga ori New York pentru meniuri tradiţionale - pe bază de miel şi peşte oceanic. Obişnuiţi cu valurile şi cutremurele şi educaţi la cele mai bune standarde, islandezii pot găsi ieşirea. Insula are destule resurse slab exploatate, iar criza naţională ar putea înmuia opoziţia ecologistă faţă de noi proiecte geotermale, hidroelectrice şi de producere a aluminiului. Prima măsură imediată a fost însă un concert în centrul capitalei, pentru ranforsarea spiritului de solidaritate. “Nu băncile au grijă de tine” – afişa pe tricou, un tânăr.

Ţara elfilor

În Ţara Soarelui de la Miezul Nopţii, nopţile de vară sunt luminate ca ziua.
Islanda are 15 vulcani activi, între care Muntele Hekla este considerat intrarea în iad.
Insula are peste 600.000 de oi, la o populaţie de 300.000 de oameni.
Circa 15% din islandezi spun că practică o religie vikingă, bazată pe credinţe nordice în zâne şi elfi.
La Reykjavik se publică mai multe cărţi pe cap de locuitor decât în orice altă ţară.
Deşi nu are armată, Islanda este membră a NATO.