Europa „nu are timp” să contracareze amenințarea rusă fără armament american, avertizează șeful Forțelor Aeriene Germane

Germania trebuie să continue achizițiile de tehnică militară testată din Statele Unite pentru a face față amenințărilor venite din partea Moscovei, chiar dacă Europa își dezvoltă propria industrie de apărare pe termen lung, a declarat șeful forțelor aeriene germane.

Generalul german Holger Neumann/FOTO:X

Într-un interviu acordat publicației POLITICO, general-locotenentul Holger Neumann a subliniat că urgența situației de securitate impune decizii rapide.

„Dacă obiectivul forțelor aeriene, sau al puterii aeriene a NATO, este să fim pregătiți cât mai curând posibil, s-ar putea să fim nevoiți să achiziționăm sisteme disponibile deja pe piață”, a explicat Neumann.

Acesta a adăugat că, deși astfel de sisteme s-ar putea să nu bifeze toate cerințele specifice ale Germaniei, ele reprezintă „cea mai bună opțiune de cumpărare în momentul de față pentru următorii câțiva ani”.

„Dezvoltarea propriilor noastre capacități necesită timp. Iar în acest moment, nu avem timp”, a avertizat șeful Luftwaffe.

Între urgența militară și autonomia europeană

Declarațiile generalului Neumann survin în contextul în care Uniunea Europeană presează statele membre să direcționeze mai multe fonduri către producătorii europeni de armament, încercând astfel să reducă dependența de marii furnizori americani în plin proces de reînarmare globală.

Bruxelles-ul folosește noi instrumente de finanțare pentru a încuraja achizițiile comune și pentru a consolida baza industrială de apărare a blocului comunitar. Noile reglementări pentru proiectele finanțate de UE limitează participarea țărilor terțe, inclusiv a SUA, la maximum 35% din valoarea unui proiect – o măsură care a stârnit nemulțumirea oficialilor de la Washington.

Cu toate acestea, în timp ce strategia industrială a UE vizează termenul lung, nevoile armatelor naționale sunt imediate. Neumann a recunoscut capacitățile solide ale industriei europene, dar a punctat că aceasta nu a dezvoltat tehnologii de ultimă generație în același ritm cu Statele Unite.

Achiziția de avioane F-35, o prioritate pentru Berlin

Cel mai clar exemplu al acestei dependențe strategice rămâne avionul de vânătoare stealth F-35 Lightning II, produs de compania americană Lockheed Martin. În decembrie 2022, Berlinul a aprobat achiziționarea a 35 de astfel de aparate, într-un contract în valoare de 8,3 miliarde de euro. Acestea vor înlocui vechile aeronave Tornado în cadrul misiunilor NATO de partajare nucleară.

Primul avion destinat Germaniei urmează să iasă de pe linia de producție din SUA în luna septembrie, iar primele sunt așteptate la baza aeriană Büchel din vestul Germaniei până la sfârșitul anului 2027, după finalizarea pregătirii piloților în SUA.

„Există intenții în cadrul Luftwaffe de a achiziționa mai multe aparate F-35”, a confirmat Neumann, menționând totuși că decizia finală aparține Ministerului Apărării, care nu a hotărât încă în acest sens. Surse guvernamentale indicau anterior că Berlinul ar lua în calcul suplimentarea flotei cu încă 15 avioane.

Viitorul incert al aviației europene

Discuția privind achizițiile din SUA a devenit mult mai presantă după ce Germania și Franța au abandonat în luna iunie planurile de a dezvolta în comun un avion de vânătoare de generația a șasea, nucleul proiectului FCAS (Future Combat Air System), din cauza neînțelegerilor dintre companiile Airbus și Dassault privind conducerea proiectului.

Neumann a ținut să precizeze că proiectul extins FCAS nu s-a prăbușit definitiv. „Singura decizie luată este că nu vom construi împreună un avion de luptă pilotat cu rol de comandă”, a nuanțat el.

Germania are în plan achiziția unei noi tranșe de avioane Eurofighter, cu livrare între 2031 și 2034, însă șeful forțelor aeriene consideră că aceasta ar trebui să fie ultima achiziție de aparate de generația a patra.

„Tot ce urmează după 2035 ar trebui să fie de generația a cincea sau chiar mai avansat”, a concluzionat generalul Neumann, subliniind că soluția finală trebuie să rămână una europeană, deși este puțin probabil ca un nou proiect comun să livreze rezultate palpabile până la termenul limită din 2035.