Analiză Europa a realizat că rămâne singură în fața expansionismului rus
0Planul american de pace în Ucraina, perceput de mulți drept concesiv față de Vladimir Putin, a eșuat. Dar pentru numeroase capitale europene, momentul a marcat și un semnal de alarmă: dependența de protecția Statelor Unite ar putea fi pe punctul de a se sfârși.
Kaja Kallas, noua șefă a diplomației europene, a cerut să fie inventariate situațiile în care Rusia – sub diferite regimuri – a invadat alte state în secolele XX și XXI. Rezultatul: 19 țări atacate în 33 de ocazii. Demersul ei nu era doar un exercițiu istoric, ci un argument privind divergențele profunde dintre Europa și o parte a establishmentului american cu privire la natura regimului de la Kremlin.
Viziunea americanilor izolaționiști
Această perspectivă contrastează puternic cu cea a izolaționiștilor americani. Steve Witkoff, omul de afaceri newyorkez implicat în conturarea poziției SUA față de conflict și, potrivit unor relatări, în consilierea Rusiei privind abordarea lui Donald Trump, a admis că își completează cunoștințele istorice cu „documentare de pe Netflix”. Deși a vizitat Moscova de patru ori, el îl tratează pe Putin ca pe un lider internațional obișnuit. A declarat pentru Tucker Carlson că nu crede în scenariul unei Rusii care ar continua expansiunea în Europa dacă ar obține patru regiuni ucrainene: „Mi se pare o idee ridicolă”.
Witkoff a insistat că Putin „nu este un om rău”, iar războiul din Ucraina este „o situație complicată”. O viziune împărtășită, într-o anumită măsură, și de Donald Trump, precum și de vicepreședintele său, JD Vance, care consideră exagerată ideea unor ambiții expansioniste ruse. Joi, Putin a sugerat chiar că este dispus să garanteze în scris că nu va invada o altă țară europeană.
Pentru Europa, astfel de declarații indică un lucru clar: oricât de mult ar încerca să îl convingă pe Trump de caracterul agresiv al Rusiei, pendulul politic se întoarce constant spre o abordare indulgentă față de Kremlin. Trump rămâne convins că Ucraina nu poate câștiga războiul și ar trebui să accepte pierderi teritoriale, scrie în The Guardian, Patrick Wintour editor diplomatic.
Planul SUA-Rusia care a șocat Europa
Apariția, la începutul lunii, a unui plan în 28 de puncte pentru încheierea războiului – și dezvăluirile privind rolul jucat de Witkoff – au provocat consternare în capitalele europene. Pentru mulți lideri, documentul arăta cum își imaginează anumiți oficiali americani o nouă ordine europeană: una în care Rusia este recompensată, nu sancționată, pentru invazia ilegală a Ucrainei.
Fostul președinte francez François Hollande a vorbit despre „un moment istoric și dramatic”: „Planul nu doar că înseamnă capitularea Ucrainei, ci și reducerea Europei la statutul de spectator sub tutela unui condominiu ruso-american”.
Josep Borrell, fostul șef al diplomației UE, a afirmat că inițiativa relevă eșecul strategiei europene de concesii față de Trump: „Statele Unite nu mai pot fi considerate un aliat pe teme ce privesc direct securitatea Europei”.
Alți analiști au comparat planul cu armistițiul impus Franței în 1940. John Bolton, fost consilier de securitate națională al lui Trump, a fost și mai tranșant: „Trump nu este interesat de Ucraina și nu va fi niciodată”.
În Germania, expertul în politică externă Norbert Röttgen a subliniat că momentul marchează o ruptură majoră: „Statele Unite se poziționează de partea lui Putin, sacrificând suveranitatea Ucrainei și securitatea Europei”.
Cum au reacționat liderii europeni
Pentru liderii europeni, prioritatea a fost să înțeleagă rapid ce anume fusese negociat pe canale paralele. Într-o cină la Berlin, pe 18 noiembrie, cancelarul german Friedrich Merz, președintele francez Emmanuel Macron și premierul britanic Keir Starmer au schimbat primele impresii privind amploarea inițiativei.
Între timp, Witkoff discuta cu demnitari ruși încă din septembrie, iar contactele se intensificaseră după ce acesta îl anunțase pe Iuri Ușakov, consilierul principal al lui Putin, că își dorește să medieze un nou acord după cel din Gaza. Comunicările interceptate ulterior au arătat că partea rusă a perceput disponibilitatea lui Witkoff de a lucra pe baza unui proiect redactat inițial la Moscova.
Pe fondul acestor evenimente, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a recunoscut, într-un mesaj adresat națiunii, gravitatea momentului: „Ucraina poate fi forțată să aleagă între pierderea demnității și pierderea unui partener esențial”.
Efortul european de a limita pagubele
Trei elemente au permis Europei să răspundă coerent:
1. Planul american era atât de dezechilibrat, încât a putut fi respins în bloc, fără propunerea unei alternative. Europenii au preferat să elimine treptat punctele problematice, păstrând formal cadrul inițiat de Washington.
2. Diviziunile din interiorul administrației americane au devenit evidente, în special conflictul dintre Rubio și Vance, ceea ce a oferit Senatului spațiu de manevră.
3. Europa a reușit, în ciuda rivalităților, să rămână unită, după întâlniri succesive la Johannesburg, Luanda, Geneva, Abu Dhabi și într-o videoconferință a unei „coaliții a celor dispuși să ajute”.
Din cele 28 de puncte inițiale, doar 19 mai erau în vigoare luni seara. Au dispărut paragrafe sensibile, precum readmiterea Rusiei în G7, ridicarea sancțiunilor sau ideea ca activele rusești înghețate în Europa să fie folosite unilateral de SUA.
Emmanuel Macron a insistat asupra faptului că orice acord trebuie să includă „garanții de securitate solide, nu doar pe hârtie”. O parte dintre acestea ar putea fi furnizate de un grup de state dispuse să contribuie militar la apărarea Ucrainei, deși rolul SUA rămâne incert.
Trei linii roșii ucrainene vor necesita negocieri suplimentare: cedarea unor zone din Donbas, limitarea capacităților militare și blocarea definitivă a aderării Ucrainei la NATO, notează The Guardian.
Europa, în fața unei realități incomode
Indiferent de finalul acestui episod, relația transatlantică este afectată. Mulți lideri consideră că Europa trebuie să accepte că va rămâne singură în fața întrebării fundamentale: cum poate fi descurajată Rusia?
Planul a demonstrat că Washingtonul poate fi atras într-o soluție care răspunde intereselor Moscovei. Iar asta, avertizează istoricul Françoise Thom, riscă să transforme SUA într-un actor complice la subminarea dreptului internațional.
Pentru unii lideri din estul Europei, precum Kallas, Rusia poate fi însă readusă la un punct de ruptură economică dacă activele sale înghețate – peste 210 miliarde de euro – ar putea finanța un împrumut de reparații pentru Ucraina. Dar, așa cum remarcă tot mai mulți oficiali, cea mai mare amenințare la adresa Europei ar putea fi nu Rusia, ci propria inerție.
WSJ dezvăluie negocierile discrete dintre oamenii lui Trump și magnații ruși pentru preluarea unor active rusești
Magnați apropiați de Donald Trump și companii americane din energie au început negocieri confidențiale pentru preluarea unor active rusești blocate de sancțiuni. Este, potrivit The Wall Street Journal, partea nespusă a așa-numitului „plan de pace” ruso-american: ridicarea unor sancțiuni în schimbul accesului la resursele Rusiei, transferate către corporații și sponsori apropiați de viitorul președinte american. O schemă care ar putea redesena piața globală a energiei — și ar lovi direct interesele Ucrainei și ale Europei.
Totul pornește de la promisiunile repetate ale lui Trump: „Vom pune America pe primul loc, integrând resursele rusești în economia noastră.” Deocamdată sunt doar declarații, însă oamenii din anturajul său au început deja să le transforme în proiecte concrete.
Negocieri cu Novatek, cu Nord Stream și cu Rosneft — și toate pe tăcute
Unul dintre apropiații familiei Trump, Gentry Beach — vechi prieten al lui Donald Trump Jr. și finanțator al campaniei fostului președinte — discută cu Novatek achiziția a 9,9% din proiectul Arctic LNG-2. Valoarea este de ordinul miliardelor, însă proiectul este înghețat de sancțiunile SUA. Formula e simplă: dacă Trump relaxează restricțiile, Beach devine coproprietar al unui gigant al gazului rusesc.
Pe aceeași linie se află și Stephen Lynch, un alt sponsor major. În acest an, acesta a plătit 600.000 de dolari lobbyistului Chase McDowell, apropiat de Trump Jr., pentru a obține o licență de la Departamentul Trezoreriei americane. Miza: cumpărarea unei părți din Nord Stream 2, scos la licitație în Elveția în urma procedurii de faliment. Lynch vrea, în esență, să reactiveze un simbol al dependenței europene de gazul rusesc — acum, sub pavilion american.
Nici Exxon Mobil nu se ține deoparte. În Qatar, vicepreședintele Neil Chapman s-a întâlnit cu Igor Secin, șeful Rosneft, pentru a discuta revenirea companiei americane în proiectul Sakhalin, pe care Exxon l-a înghețat la începutul războiului. Condiția este, desigur, relaxarea sancțiunilor. Sakhalin-2 rămâne una dintre cheile accesului la piața asiatică.
Iar o altă direcție fierbinte este Lukoil, al doilea cel mai mare jucător petrolier al Rusiei. Deși SUA au impus sancțiuni companiei în octombrie, Exxon, miliardarul Todd Boehly și alți investitori apropiați de Trump analizează deja preluarea unor active. Ar fi primul test al „marii înțelegeri” promise de Trump — iar beneficiarii sunt clar conturați.
Cine câștigă și cine pierde
Pentru Ucraina, scenariul în care oamenii lui Trump contribuie, chiar și involuntar, la reconfigurarea economiei rusești într-un sens „civil” este alarmant. Relaxarea sancțiunilor ar oferi Kremlinului o gură de oxigen financiar exact în momentul în care presiunea asupra mașinăriei sale de război începuse să funcționeze. Europa, la rândul ei, a plătit prețuri uriașe pentru a scăpa de dependența energetică de Moscova; o revenire la afacerile cu giganți ruși ar anula ani întregi de efort și investiții.
Trump, în stilul său, se laudă deja: „Facem înțelegeri cum nu a mai făcut nimeni.” Pentru Europa, o astfel de „înțelegere” ar putea deveni noul capitol al unei dependențe toxice.
„Pacea” ce riscă să lase Ucraina fără pârghii
Jamie Dettmer, editor la Politico Europe, avertiza recent că planul de pace discutat la Washington — oricât de controversat — ar putea fi totuși maximumul la care mai poate spera Kievul, cel puțin dacă nu presupune cedări teritoriale în estul țării.
Se încarcă comentariile...
