Dan Naistu ţine muzica populară aproape de sufletele românilor din Italia

A mers la început cu ziare în pantofi, pentru că i se rupseseră tălpile de atâta alergătură în căutarea unei slujbe Imediat după 1990, printre românii care au luat calea

A mers la început cu ziare în pantofi, pentru că i se rupseseră tălpile de atâta alergătură în căutarea unei slujbe

Imediat după 1990, printre românii care au luat calea străinătăţii a fost şi Dan Dumitru Creţu, cunoscut ca Dan Naistu. Îl ştie toată românimea din Italia, pentru că puţine sunt nunţile sau botezurile de români din Peninsulă la care să nu fi cântat.

În cei 17 ani petrecuţi departe de România, a ţinut aproape de inima românilor plecaţi de lângă cei dragi cântecele populare, interpretate la nai. Găurile din tălpile pantofilor le-a astupat, la început, cu ziare. Zile întregi şi-a astâmpărat foamea cu o ceapă şi pâine. Şi-a pierdut fiul, dar nu s-a dat bătut! Acum are un serviciu bun. Lucrează ca frezor la o fabrică din Bergamo. Cu cântatul pe la nunţi şi botezuri câştigă destul de bine, de la câteva sute de euro la şapte-opt mii. Depinde de loc, depinde de client, depinde de cât timp trebuie să-i binedispună pe oaspeţi. La chefurile de la Milano sau Verona cântă până la 6-7 dimineaţa. Uneori, românul îşi întoarce privirea către trecut. Un trecut cutremurător, pe care-l povesteşte într-o română amestecată cu italiană. La început, şi-a pus ziare în pantofi, pentru că de atâta alergătură în căutarea unui serviciu i se găuriseră tălpile. "Au fost zile în care puneam pe masă o ceapă şi două chifle, împărţite cu alţi români, plecaţi şi ei după o viaţă mai bună", povesteşte Dan Naistu. Adevăratele chinuri au venit însă mai târziu. A reuşit să strângă bani pentru a cumpăra o casă în Italia. A început să facă vizionări. În sfârşit, putea să-şi îndeplinească visul pentru care muncise zi-lumină: să-l aducă în Italia pe fiul lui de 14 ani.

Tragedia părintelui care şi-a pierdut fiul

Soarta i-a dat însă o lovitură cumplită: fiul său, Dan Iulian, se spânzurase. "Voiam să cumpăr apartament în Bergamo… Şi am primit notizia (n.r. - vestea) că băiatul meu s-a spânzurat. Locuia în România cu mama sa, fosta mea soţie, la Braşov", spune cu durere Dan Creţu. Îşi aminteşte cum, în noaptea de după aflarea tragediei, prietenii s-au adunat în jurul său cu zecile.

A plecat în ţară cu ajutorul patronului, care i-a cumpărat biletul de avion. "Mi-am găsit copilul acasă, dar era în sicriu. Asta după ce, cu două săptămâni în urmă, făcusem planuri cum să trăim aici, în Italia, amândoi, în noua casă"… Acum, este singur, nu mai are pe nimeni. Nici soţie, nici copil. A cântat în Franţa, în Marea Britanie, în Germania, unde zeci de mii de oameni i-au cerut autografe şi câte un disc. Acum, acesta este visul lui, un disc pe care îl va dedica în primul rând celor care i-au fost aproape în momentele grele: patronului său, Luigi Molinare, dar şi tuturor românilor pe oriunde s-ar afla ei.