Analiză Cum se hrănește extrema dreaptă din sentimentul de neputință al alegătorilor europeni nemulțumiți de modul în care funcționează sistemul

Rareori s-a întâmplat ca rezultatele unor alegeri regionale să fie considerate atât de hotărâtoare pentru soarta democrației din Europa. Și nu a fost vorba de o țară oarecare, ci de Germania, care, după calamitatea provocată de nazism, a căutat neîncetat să izoleze partidele de extrema dreaptă. Și nu a fost vorba de un eveniment marginal, ci mai degrabă de pasul cel mai recent dintr-un marș consecvent, pe parcursul unui întreg deceniu, care a adus extrema dreaptă mai aproape ca oricând de centrul puterii din Europa. Anul viitor sunt programate alegeri în mai multe țări din Europa, iar succesul izbitor al AfD ar putea duce și la alte victorii ale extremei drepte, precum și la stabilirea unui tipar.

Liderii Afd sărbătoresc victoria în alegerile din Saxonia-Anhalt Foto: EPA/EFE

Dincolo de acest caz particular, evenimentul se înscrie într-un tipar mai amplu, vizibil de la Berlin la Londra: ascensiunea mișcărilor naționaliste și a agitației extremiste, alimentată nu neapărat de cifre concrete privind migrația sau economia, ci de convingerea tot mai răspândită că partidele tradiționale și instituțiile democratice nu mai sunt capabile să ofere securitate, prosperitate sau schimbare reală.

În Saxonia-Anhalt, AfD a obținut aproximativ 44% din voturi, depășind pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial perspectiva ca un partid de extremă dreaptă să conducă un land german. Formațiunea, care are în rândurile sale foști membri ai unor grupări neonaziste interzise, s-ar putea afla astfel în postura de a superviza chiar serviciul de informații care o clasifică drept „extremistă de dreapta”. În regiune locuiesc aproximativ 170.000 de cetățeni străini dintr-o populație de 2 milioane, iar circa o cincime dintre medici s-au născut în afara Germaniei.

Cancelarul german Friedrich Merz, al cărui partid conservator (CDU) a pierdut peste jumătate din mandatele obținute în 2021, a numit rezultatul „cea mai gravă înfrângere electorală suferită de CDU în ultimii ani, poate în ultimele decenii”. Semnificativ este că Merz a fost practic exclus din propria campanie electorală în regiune, semn al popularității sale scăzute chiar în interiorul partidului.

Analiștii germani avertizează că miza depășește cu mult un simplu land: AfD contestă tot mai deschis consensul antifascist „niciodată din nou”, construit timp de decenii în jurul asumării trecutului nazist ca fundament al democrației germane. Charlotte Knobloch, supraviețuitoare a Holocaustului și fostă președintă a Consiliului Central al Evreilor din Germania, și-a exprimat „groaza” față de rezultat, declarând că „nu și-ar fi putut imagina, în cele mai negre coșmaruri, că extremiștii de dreapta vor câștiga din nou alegeri în acest fel”.

AfD se radicalizează pe măsură ce se apropie de putere

Spre diferență de alte partide populiste de dreapta din Europa, AfD se radicalizează pe măsură ce se apropie de putere. Partidul promovează ideea unui „stat etnic” german, susține politici de „remigrare” care vizează nu doar migranții „ilegali”, ci și persoanele cu origini străine în general, și respinge explicit orice comparație cu modelul italian al Giorgiei Meloni, pe care liderii AfD îl resping drept „Melonisierung”, adică o eventuală virare spre centru. Partidul promite retragerea Germaniei din UE, zona euro și spațiul Schengen, o poziție ferm pro-rusă și încetarea sprijinului pentru Ucraina.

Fenomenul nu se limitează la Germania

The Guardian atrage atenția că fenomenul nu se limitează la Germania. În Marea Britanie, agitația grupurilor mascate care blochează șosele sub pretextul „stopării bărcilor” cu migranți survine chiar în perioada în care numărul sosirilor pe această rută este, de fapt, în scădere: peste 33.000 de persoane au ajuns astfel în anul încheiat în iunie 2026, cu 23% mai puțin decât anul precedent. Dar datele concrete - reducerea numărului de migranți, absența unei legături dovedite între migrație și presiunea asupra sistemului de sănătate sau stagnarea salariilor - au un efect electoral redus, pentru că nu abordează convingerea mai profundă că țara devine „neguvernabilă”. La fel ca în Germania, unde politicienii invocă limitele constituționale sau aritmetica coalițiilor, iar în Marea Britanie unde se face trimitere la piețele financiare și Banca Angliei, mesajul transmis alegătorilor este similar: guvernele au puteri limitate de a produce schimbare reală.

Așa-numitul „zid de protecție”, tot mai contestat

Așa-numitul „zid de protecție” (Brandmauer) care ține partidele de extremă dreaptă în afara coalițiilor de guvernare este tot mai contestat, atât în Germania, cât și la nivelul Uniunii Europene, unde trei grupuri de extremă dreaptă din Parlamentul European dețin împreună 196 de mandate - a doua forță ca mărime, chiar dacă nu votează mereu în bloc. La nivel național, partide de extremă dreaptă conduc deja coaliții în Italia și Cehia și participă la guvernare în Finlanda, Croația, Slovacia și Suedia. Formațiuni precum FPÖ în Austria, partidul lui Geert Wilders în Olanda sau Adunarea Națională a Marinei Le Pen în Franța rămân forțe politice majore, chiar și atunci când nu sunt la putere.

Potrivit CNN, există un sprijin extern tot mai vizibil pentru extrema dreaptă europeană, venit nu doar de la Moscova, ci și din Washington: Elon Musk a susținut public AfD înaintea alegerilor federale de anul trecut, iar vicepreședintele american JD Vance a criticat direct „zidul de protecție” german într-un discurs susținut la Conferința de Securitate de la Munchen din 2025, întâlnindu-se cu lidera AfD Alice Weidel cu doar câteva zile înaintea scrutinului.

Există și o exceptie, în Ungaria, partidul de centru-dreapta Tisza, condus de Péter Magyar, a înfrânt în alegerile din aprilie formațiunea iliberală Fidesz a lui Viktor Orbán, punând capăt unui regim de 16 ani, dovadă că avansul extremei drepte nu este ireversibil. Rămâne de văzut, arată dacă alegerile din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală, programate în mai puțin de două săptămâni, vor confirma rezultatul din Saxonia-Anhalt drept un vârf al ascensiunii extremei drepte în Europa, sau doar un prag către un nou nivel.

Publicației spaniolă Cadena Ser consideră că expansiunea extremei drepte „e o consecință a unui val de nemulțumire, neliniște și furie care a ieșit la suprafață în societățile occidentale în ultimii ani. E o replică a aceluiași cutremur. „L-am văzut în ultimii ani cu Brexitul, cu prima alegere a lui Trump sau cu sosirea lui Meloni în Italia, dar și cu ascensiunea altor forțe. Totul are un numitor comun, și anume, nemulțumirea, neliniștea și furia chiar și a unor segmente semnificative ale societăților occidentale, care se simt marginalizate și nemulțumite de modul în care funcționează sistemul”, conchide publicația.