Ce șanse are planul de unificare a Republicii Moldova cu România. Politolog: „Nu este nici viabil, nici constructiv. Există un procent ridicat de populație rusofonă”

În contextul în care, în România, exemplul de succes al unificării Germaniei de Vest cu cea de Est este dat, în mod frecvent, drept comparație istorică pentru argumentul că și unirea României cu Republica Moldova ar fi posibilă în interiorul UE, politologul Irina Nastasă-Matei explică, pentru Libertatea, de ce un astfel de plan nu este nici viabil, „nici constructiv”

Nicusor Dan și Maia Sandu FOTO INQUAM Photos

„Înțeleg și subscriu la sentimentul de fraternitate cu Republica Moldova. Consider însă că un plan de unificare a acesteia cu România nu este nici viabil, nici constructiv. Personal cred că ideea unui stat național bazat exclusiv pe identitate etnică, culturală și lingvistică este periculoasă și trebuie depășită”, a declarat, pentru sursa citată Irina Nastasă-Matei,  istoric și politolog, conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

În opinia sa, istoria și realitatea actuală ne arată „că asemenea utopii ale «statelor naționale» pot deveni periculoase, pot conduce la uniformizare, la restrângerea drepturilor minoritare, la autoritarism și, în cazuri extreme, chiar la violențe sau genocid”.

Irina Nastasă-Matei a vorbit și despre diferențele dintre cele două tipuri de unificări, subliniind, în primul rând, de existența unor contexte politice complet diferite.

„După căderea Cortinei de Fier, nici România, nici actuala Republică Moldova nu se aflau în poziția de a-și dori – și cu atât mai puțin de a-și permite economic – o reunificare pe modelul german.(...) Direcția mai firească și mai coerentă, atât pentru cele două țări, cât și pentru Europa, este cea a integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană”

„A existat o rezistență puternică față de conducerea centralizatoare și autoritară de la București”

Istoricul a subliniat însă și diferențele de context istoric, amintind că Basarabia a făcut parte din statul român doar timp de 22 de ani, între 1918 și 1940.

„Chiar și atunci, a existat o rezistență puternică față de conducerea centralizatoare și autoritară de la București – nu doar din partea minorităților, care în Basarabia au fost mereu numeroase, ci și din partea populației românești. (...) În plus, nici identitatea lingvistică și culturală din Republica Moldova nu este complet omogenă”, Irina Nastasă-Matei. 

Specialista amintește și că „ există un procent ridicat de populație rusofonă – ceea ce nu înseamnă, desigur, că toți acești oameni sunt automat rusofili”.

„Și, la fel ca în alte foste state socialiste, se observă astăzi un reviriment al nostalgiei pentru perioada sovietică”.